În preajma bolii și a morții, Grigorie de Nyssa și Macrina dialogând ‘‘despre suflet și înviere’’

În primăvara lui 379, Grigorie de Nyssa călătorește către sora sa Macrina, pentru a deplânge împreună, moartea fratelui lor, Vasile supranumit ‘‘cel Mare’’. Exilat și ascunzându-se de autorități, Grigorie de Nyssa își găsește sora măcinată de o boală îndelungată, cercetată de doctori, în apropierea morții, Macrina murind în vara aceluiași an (pp. 347-348). În dialogul cu sora sa, Macrina expune cele mai importante idei, argumente, credințe, interpretări din scrierea lui Grigorie de Nyysa, fratele ei având rolul celui ce se îndoiește…

2 Comments
Femeia adulteră și intenția care nu poate fi pedepsită (Albert Camus)
L'ecrivain Albert Camus (1913-1960) au journal Combat ou il restera de 1944 a 1947, 1946 --- French writer Albert Camus (1913-1960) at Combat paper where he was from 1944 to 1947, 1946 Rue des Archives / Reporters

Femeia adulteră și intenția care nu poate fi pedepsită (Albert Camus)

Janine se afla într-o situație asemănătoare cu cea a muștei de la începutul povestirii lui Camus: fără să înțeleagă cu exactitate de unde vin, amândouă se învârteau fără zgomot și cu multă oboseală într-un spațiu închis (musca în autobuz, Janine în propria sa viață, condiționată de relația pe care o are cu Marcel), așezându-se împreună pe mâna acestuia din urmă. Furtuna de nisip care lovea autobuzul în care se afla acest cuplu și care întuneca zarea, diminuând puternic vizibilitatea din jur,…

1 Comment

Propedeutica Doctorului Sam Parnia pentru ‘‘Ultima frontieră’’ sau o introducere pregătitoare despre EMI, conștiință, creier, viață, moarte…

 Se termină existența mea întrutotul cu moartea trupului meu? Ia sfârșit ființa mea pentru totdeauna prin stopul cardio-respirator și moartea cerebrală? Oricum ar fi formulată, o astfel de întrebare metafizică asupra sfârșitului propriei ființe l-a bântuit pe om încă din zorii umanității. Deși a fost o întrebare de care oamenii religioși sau filosofii s-au preocupat mai mult, nici unii oameni de știință nu au evitat-o și nu făcând filozofie sau teologie, ci încercând să aducă metodologia științifică în preajma sfârșitului vieții,…

2 Comments

‚‚Râsul’’ lui Bergson pentru trezirea omului rigid

 Râsul înseamnă trezirea omului din visul său (p. 106). Dar ce fel de vis? Un vis absurd, fără a ne da seama de absurditatea lui, lăsându-ne purtați de el ca-ntr-o distragere neconștientizată, ca un automatism, ca o rigidizare comportamentală, prin care omul se situează diferit de ceilalți, chiar împotriva vieții sociale. Cel de care râdem apare altfel, este altfel, iar el pare să-și urmeze comportamentul rizibil, ca și cum visează un vis căruia i se supune ca unei necesități.  Și de…

0 Comments

Scrisorile lui Seneca – A doua parte

  La începutul anului trecut, publicam o recenzie a „Scrisorilor către Lucilius (Vol. 1)”, scrisori pe care Seneca i le-a trimis prietenului său Lucilius, undeva în jurul anilor 65 după Hristos, perioadă în care ultimul menționat era procurator al Siciliei. Primul volum conține 80 dintre aceste scrisori, motiv pentru care recenzia mea anterioară este mai degrabă o prezentare pe larg a cărții, în cadrul căreia am încercat să punctez temele de corespondență dintre Seneca și Lucilius, dar și să identific o…

1 Comment

Mircea Eliade – „Istoria credințelor și ideilor religioase” (Vol.1)

„Toți oamenii au sădită în firea lor dorința de a cunoaște.” - Cu această afirmație își începe Aristotel „Cartea A” a lucrării sale, „Metafizica”. Și câtă dreptate are Aristotel, de vreme ce oamenii încearcă să cunoască ce anume este viața de atâta timp. Nu este îndeajuns să trăiești pentru a cunoaște, iar cine crede că a trăi echivalează cu a cunoaște realizează o gravă eroare. Desigur că trăirea oferă experiențele cunoașterii senzoriale, perceptibile, însă câte dintre ele nu s-au dovedit a…

7 Comments

Existență

Existență Dansul atomilor e cel ce naște viață, Din explozia bătrânelor gigantice de gaz, Transformând constant materia - elemente și speranță Pentru ființe raționale, ce văd în moarte un necaz. Îndepărtați de adevăr, trăiesc cu toții-n-ignoranță, Constrânși și subjugați, dumnezeii demni de haz Admițând credință reală - înțepătură veninoasă, Ce a adus pe Terra suferință și necaz. Deși rod al existenței, se comportă aberant Căci în rol de creator el provoacă suferință, Și distruge, și omoară, și e e demn de…

0 Comments