„Portret al artistului la tinerețe” – James Joyce

 Perioada copilăriei reprezintă punctul cel mai important pentru evoluția mintală a unei persoane și pentru definirea trăsăturilor psihice ale acesteia, ce vor desemna personalitatea, modul de gândire și comportamentul viitorului adult. În majoritatea cazurilor, perioada copilăriei este prezentată ca fiind cel mai frumos timp din viața unui om, fiind lipsită de griji și încărcată cu momente pline de fericire și liniște. Bineînțeles, sună a clișeu – cu atât mai mult în momentul în care realizăm, cu gravitate, existența unor copilării total diferite din punctul de vedere al frumuseții perioadei respective. Stephen Dedalus, personajul principal al romanului intitulat „Portret al artistului la tinerețe”, realizat de către James Joyce, este reprezentarea certă a copilului aflat în mijlocul conflictelor politice și religioase ale Dublinului, marcat în totalitate de infleunța pe care aceastea și-au abătut-o asupra evoluției sale, dar și asupra perspectivei față de realitatea propriei vieți.

 Având în vedere perioada apriției acestui roman – 1916 -, stilul pe care James Joyce îl abordează poartă în mod evident influențe simboliste, evoluând către un stil modernist, ce are puterea de a scoate la iveală, într-un mod realist, stilul de viață și evenimentele perioadei respective, plasându-l pe Stephen Dedalus într-un univers confuz, aflat într-un conflict propriu, atât interior, cât și exterior, rezultat din ceea ce trebuie să îndure din partea propriei familii, dar și din partea persoanelor aflate în jurul său, din cadrul școlilor iezuite. Astfel, acest univers îi oferă personajului principal o perspectivă strictă asupra stilului său de viață, impunându-i o copilărie și o adolescență a căror esență constă în rigurozitatea religiei pe care o respectă. În mod evident, numele personajului respectiv este un simbol al evoluției sale: Stephen – nume simbolic pentru religia creștină, simbolizându-l pe primul martir al acesteia, și anume Sfântul Ștefan, ce evocă partea religioasă a celui menționat în rândurile anterioare, aflat în anti-teză cu cel de-al doilea nume al său – Dedalus – ce-l reprezintă pe Dedal, personaj cunoscut în mitologia greacă, datorită evadării sale din labirint, cu ajutorul aripilor din ceară. Așadar, această simbolistică evidențiază conflictul interior al personajului ce poartă frică de Dumnezeu, dar care cade în păcat și, mai mult decât atât, reușește să pornească o luptă de eliberare din propriile constrângeri religioase.

 Aceleași constrângeri religioase nasc în tânărul Stephen o gravă teamă de moarte, amplificată de ideea unei vieți de apoi în care stilul de viețuire va fi ales pe baza faptelor realizate pe parcursul vieții de pe Terra: „Ziua următoare aduse moartea și judecata, trezindu-i încetul cu încetul sufletul din apatica-i deznădejde. Slaba licărire de teamă devenea teroare a spiritului, în timp ce glasul răgușit al predicatorului îi strecura în suflet moartea. Simțea frigul morții atingându-i extremitățile trupului și târându-se în sus, ceața morții învăluind vederea, centrii luminoși ai creierului stingându-se unul câte unul ca niște lămpi, sudoarea cea de pe urmă prelingându-i-se pe trup, neputința mădularelor ce se sfârșeau […]. De nicăieri ajutor! De nicăieri! El – chiar el -, trupul căruia îi cedase, murea.” (pag. 128). Totuși, această teamă îi întărește credința, atât în stilul său de viață, cât și în propria spiritualitate, reușind să accepte severitatea religiei, transformând-o într-un centru  de energie spirituală: „Fiece parte a zilei, împărțită după ceea ce considera acum îndatoririle existenței sale pământene, se rotea în jurul propriului ei centru de energie spirituală. Viața lui părea să se fi apropiat de veșnicie;” (pag. 170).

 Cu toate acestea, eliberarea sa este posibilă odată cu „jertfa” pe care o aduce propriei sale spiritualități, obținând în schimbul acesteia noi perspective ce îi pot oferi titlul de „artist”: „Ceea ce am spus, reîncepu, se referă la frumos în sensul mai larg al cuvântului, sensul ce-l are cuvântul în tradiția literară. Pe piață are alt înțeles. Când vorbim despre frumos în cel de-al doilea sens al termenului, judecata noastră e influențată în primul rând de arta însăși și de forma acelei arte. Imaginea trebuie așezată între gândirea sau simțurile artistului însuși și gândirea sau simțurile celorlalți…” (pag. 250). Astfel, pe parcursul evoluției sale, Stephen suferă o perioadă de renaștere, atât spirituală, cât și psihică, realizând faptul că nu se regăsește într-o viață religioasă, chiar în momentul în care primește una dintre cele mai importante vești legate de viitorul său în cadrul acesteia. Odată cu această „renaștere”, personajul principal reușește să se elibereze, continuând să urmeze drumul vieții sale: „Mama îmi aranjează hainele noi, cumpărate de ocazie. Se roagă acum, așa spune, să-mi fie dat a învăța, în viața cea nouă și departe de cămin și prieteni, ce este inima și ce simte. Amin. Așa să fie. Fii bine-venită, o, viață! Mă duc să îmtâmpin pentru a milioana oară realitatea experienței și să făruresc în forja sufletului conștiința nezămislită a neamului meu.” (pag. 297).

Articol realizat de Radu Mihai.

Surse foto: en.wikipedia.org / e-booksdirectory.com / librariaeminescu.ro

Lasă un răspuns