explicație: continuare la texte cu intenții lirice
sau exerciții neserioase de combinat cuvintele în compoziții fără rimă
versuri urbane
trec pe lângă case construite fără plan
cartiere orașe înghesuite
locuințe cu acoperișuri pestrițe
bărbați și femei tăindu-mi calea îi disprețuiesc
mașini parcate pe locuri pentru handicap m-au obosit
sau în fața scărilor nu mai am loc să trec
aștept la poarta centrului de recuperare
ora în care nu pot scrie poezie la volan.
nu am știut niciodată
că vreau să fiu poetă.
plimb cafeaua în gură
nu mă ajută dar îmi place
în timp ce pescărușul și-a dat seama
că buretele nu e mâncare.
mai sunt și oameni pe stradă
nu doar în mașini și în case.
respir, căci uitasem.
oare îți place să te plimbi prin gândurile mele
sau preferi să derulezi profilul de pe internet?
trec pe lângă oameni pe străzi
nu doar pe lângă mașini parcate
pe locuri pentru handicap
mai sunt și pescăruși afară
care își amintesc să respire
la fel cum eu privesc acoperișurile
pestrițe și îmi dau seama că
în orașe fără plan cu
case construite înghesuit
nu am pace.
mărturisire
ar fi fost mai bine
mai devreme
ieri și chiar și azi
sau să nu știu
că ești atât de aproape
dar nu îți pot vorbi
am nevoie de timp
să te întregesc
suflet al meu
ar fi fost mai bine
la stânga
sau înainte
sau să nu mai caut
în mare soare și nisip
când ești atât de aproape
dar eu nepregătită
mai degrabă cred
diminețile
că mă iubești
ar fi fost mai bine
încă puțin
și chiar și mai mult
sau deloc
să – nu – mai aștept
dar trebuia să mănânc
și când mănânc
folosesc multe vase
când scriu
cuvinte puține
ar fi fost mai bine
atunci și chiar și acum
decât niciodată
să dau cu aspiratorul
să adun praful
să nu mă întrerupă
dar am strănutat
și apa nu mai curge
curentul s-a oprit
ar fi fost mai bine
mai clar sau politicos
să nu țip – nu am vrut să țip
April is the cruellest month
dar tot ce nu am spus vreodată
s-a adunat în sânul
cu care am alăptat mai puțin
mai este timp azi
să văd cum te desfășori
pe mai multe pagini
din viața mea
ca un fir care s-a așezat
în pliul inghinal și mă gâdilă
dar mâine timpul este pierdut
și te-ar putea lua cu el
pe tine
cea căreia i-a întregit oasele
când îți era teamă că oasele
ți se vor frânge
așa cum îmi este mie
că poți să dispari
e suficientă liniște și nimic de făcut
cât să pot crede în tine
ar fi fost mai bine
dintotdeauna
ca atunci unde acolo e un soare
deasupra părului meu acum liber
iar lângă mirosul de iarbă proaspăt tunsă
să nu mai aștept momentul potrivit
căci s-au umplut locurile
de parcare
și fetița care a fost odată
să fie încă nu oricum
ar fi fost mai bine să îmi amintesc
sau deja să știu
fetiță cu sufletul meu
dar mirosea a tocăniță pe coridoare
de cartofi
și supă de roșii cu găluște
iar macii nu erau
pete de sânge
foarfece acum sau pensă chirurgicală
cu tifon îmbibat în rivanol betadină
clinchet zglobiu de metal care taie ața
sau metal necruțător în carne mea vie
ața firul tăiat de pe cusătura din carnea mea vie
vena nu trebuie să se spargă
o înțepăm și pe cealaltă
ar fi fost mai bine ca Max Blecher?
cerurile nu sunt umane
iar avc varus equin sau hemipareză
sunt și ele un miracol
când nu au nicio explicație
Texte scrise de Mihaela Simion.
Sursă imagine reprezentativă: Oscar Keys
Sursă foto #1: Bernd Dittrich
Sursă foto #2: proprie
