Șoptește-mi numele-nainte să adormi…
Eu te aud…
Focu-mi nestins din sud arde…doar l-ai lăsat arzând…
Doar știi ce e și știi ce sunt, umbra luminii pe pământ
Culori de val, culori de vânt,
Gândul ce-ți bântuie prin gând…
Șoptește-mi numele-nainte să adormi…
Eu te aud…
Focu-mi neostoit din sud încă mai arde…
L-am lăsat arzând
Doar…știu ce ești și știu că sunt
Umbra luminii, doar un vis…
Înger căzut, închis în hoitul ăsta de pământ…
Șoptește-mi numele…șoptește-mi-l în gând
Și spune-mi în culori de val, culori de vânt
Că ești, că suntem și că sunt…
Șoptește-mi numele…eu te ascult…
Șoptește-mi-l cu dor de oriunde ești…
Șoptește-l într-o șoaptă șoptită din poveste
Șoptește-mi numele de…mă iubești!…
S-au sfărâmat munții… ce deșert de amintiri…
E fumul care umple golul dorului de noi,
Ruine sunt, sunt doi de unu-n doi,
Cioburi de viitor, speranțe sparte și topite in noroi
Frânturi de vis, flori ofilite….
Praful și pulberea rocilor zdrobite din munții mei…
Aripi tocite-n zborul printre porumbei..
Ori eu, ori tu, ori tu și ei, ori noi, ori ei?
Mă plimb pe bulevardul viselor zdrobite
Caut o picătură de speranță
Titlul, versurile, desenele sunt create de Raluca Brutaru. De asemenea imaginea îi aparține
https://www.tumblr.com/login?redirect_to=%2Fblog%2Fthe-universe-is-in-my-mind
