Tu ești oglinda mea în care văd cine pot deveni cu adevărat, o oglindă cuprinzătoare pentru ființa mea rotindu-se și oglindindu-mă așa cum dervișul rotitor oglindește în cercul fără sfârșit perfecțiunea Dumnezeirii și a iubirii lui nețărmurite. Shams și Rumi, două oglinzi ce se răsfrâng la nesfârșit, arătându-se în ele o frumusețe neobișnuită prin nemărginirea iubirii și a cunoașterii. Așa ar fi exprimată prietenia de acum opt secole dintre dervișul rotitor Shams din Tabriz și marele poet Rumi, ce avea să ducă la moartea unuia dintre ei, prietenie la care se întoarce Shafak prin personajele sale. Personaje de atunci și din timpul nostru, ce-și istorisesc poveștile împletindu-se în cartea lumii căci ‘‘lumea este o singură ființă. Toți și toate sunt legate între ele printr-un păienjeniș de povești. Fie că ne dăm seama ori nu, suntem prinși cu toții într-o discuție tăcută’’, îi spune Shams lui Rumi, ne spune Shafak, vorbind în tăcere și vorbindu-ne tăcut prin tălmăcitoarea Ada Tanasă, mie, ție, oricui, care depănându-și povestea vieții, deschide cartea și intră în tăcerea discuției din plasa de povești a lumii.
Foșnetul pe care îl aude Aziz, după o viață plină de excese, un foșnet cât un pas spre transformarea lăuntrică, foșnet de mătase, mătase produsă de viermele ce moare după ce-și oferă coconul de mătase, despre care pomenește Shams, dervișul ce în rotirea sa face un cerc din fusta sa alba din mătase, fustă ce simbolizează giulgiul care prin rotire dizolvă eul. Shams oferă prin iubire ceea ce este el, mătasea ființei lui, pentru ca Rumi să țeasă versurile în poeme neuitate.
Rumi, predicatorul cunoscut, învață să iubească totul precum Allah, să treacă peste poziția din societate, peste faimă, cutume, obiceiuri, din tradiția islamică prin Sufism, oglindind alte tradiții, se îndreaptă către marea nemărginită în care se varsă toate râurile tradițiilor religioase. Rumi restabilește legătura prin Shams cu tot ceea ce este. Căci tot ceea ce este, este o unitate. Shams și Rumi pier, dar în alt timp se ivesc un alt Shams și un alt Rumi. Punctele sunt diferite, dar toate (re)intră în cerc.
Când citim sfârșitul cărții, ne întoarcem la începutul ei. ‘‘Iubirea este apa vieții. Iar cel ce iubește este un suflet de foc. Lumea se învârte altfel când focul iubește apa’’.
Lumea s-a învârtit altfel prin focul din sufletele lui Rumi și Shams. Ei s-au privit în oglinda apei, și-n loc să se vadă pe sine, l-au văzut pe celălalt.
Lumea se va învârti mereu altfel printr-un nou Shams și un nou Rumi.
Surse foto și citate:
azquotes.com
polirom.ro
100yuz.com
wikipedia.org
pinterest.com
quotespop.com
Articol de Cătălin Spătaru
40 de legi… Sigur le voi citi. Dar nu știu dacă le voi putea respecta pe toate.
Mi-a plăcut foarte mult prezentarea.
multumesc. nu e nevoie sa le respecti pe toate, macar una:)
Am înțeles 🙂
Am trait douazeci si unu de ani in Iran si cred ca am reusit sa inteleg poezia persana aproape la fel de bine ca un iranian get-beget si tocmai de aceea, citind toate exegezele acestea scrise de occidentali, imi dau si mai bine seama de ce, niciodata, traducerile poeziilor lui Eminescu nu-si vor gasi locul binemeritat in inima cititorilor de alta limba decat cea română.
Legatura dintre Shams-e Tabrizi si Moulana sau Moulavi ( Rumi reprezinta numele dat de europeni si e aproape necunoscut de catre iranienii obisnuiti fara studii in domeniu) a fost una dintre maestru și invatacel. Astfel de legaturi se intalnesc peste tot in lumea asiatica din Orientul Mijlociu si pana in China sau Japonia.
In poezia persana cuvantul Eshq/Eshgh care inseamna Dragoste/Iubire are alte valente ce depasesc sensul obisnuit (de sentiment puternic).
In poezia persana Iubirea e inteleasa drept motorul. energia existentei. Sensul e destul de apropiat de cel dat in Noul Testament.
un comentariu binevenit. cred ca poezia mai mult decat alte creatii sau texte e mai dificil de tradus chiar in aceeasi cultura occidentala(de ex un celan din germana in engleza). intelegerea interculturala are limitele ei. pe de o parte renuntarea la aceasta intelegere nu aduce nimic bun, pe de alta parte nu trebuie sa ne facem iluzia ca intelegem intrutotul o alta cultura. probabil nu putem avea intelegerea interculturala decat plecand de la categoriile de gandire ale culturii in care ne am format. Chiar daca pare occidentalizata autoarea elif shafak nu cred ca este in sufletul ei o occidentala iar un astfel de om este un bun mijlocitor al intelegerii dintre culturi. relatia maestru invatacel este si in cultura occidentala. textul meu a fost o scurta privire pe urmele lui Shafak catre bogatia de intelesuri a unei traditii ignorate sau desconsiderate de unii. nu mi am facut iluzia ca as spune adevarul despre legatura dintre rumi si shams. insa nici iranienii nu cred ca se pot feri de iluzia ca ar sti adevarul despre cei doi si creatiile lor, chiar daca poate le inteleg mai bine.
Foarte frumos! https://roxanabarsanblog.com/2017/09/08/murind-pentru-iubire-rumi/
Viata mea va fi cu susul in jos…De unde stii ca nu e mai bine asa?
Desi nu ma omor dupa carti care au legatura cu „iubirea” uite ca asta ma cam facut curioasa.
Pingback: Trandafiri și vin în poezia lui Omar Khayyam – Lumen in mundo