Să apuci imaginea ca o piele sau ca un corp (Bill Viola în Passage din 1987); un monitor video introdus într-un tablou, cuplat la o cameră ce-l filmează pe privitorul tabloului, încât acesta apare pe monitor, ca parte integrantă a picturii lui Martial Raysse (1967); construirea unei lumi organice printr-o sculptură digitală (Kawaguchi, Louis Bec, William Latham-Computer Artworks),
milioane de culori din imaginile digitale stând la dispoziția pictorilor, lui Victor Grillo constructorul unei mașini de pictat, ce proiectează asupra modelului înfășurat în giulgiu imaginea sa filmată anterior…
Acestea sunt doar câteva din produsele confruntării artei cu tehnologia, manifestări ale creativității utilizând tehnologia, încercând poate noi forme și în continuarea artelor tradiționale. Apariția și extinderea televiziunii, a cinema-ului, a computerului și a imaginii digitale nu puteau lăsa neafectate artele. Și nu doar prin ceea ce par niște artificii: Mona Leo, de Lillian Schwartz cu chipul lui Leonardo pe cel al Mona Lisei sau transformarea lui Rembrandt în Einstein, ci Field-Works Tsumari ‘‘Cyberespace’’ de Masaki Fujihata, care arată ceva despre transmiterea realității, cum spune Paul Virilio, transmitere ce pare să ia locul realității, complicând-o, înlocuind-o, suspendând-o, dematerializând-o, făcând-o rețea de imagini.
Astfel este și The Boardroom de Antonio Muntados (1987), o sală de reuniuni, pe pereți portrete de oameni politici având în dreptul gurii monitoare, ce difuzează știri.
Televizorul se întâlnește frecvent în așa zisele instalații, considerate arta video de mâine (Nam June Paik).
Simplul feed-back este prilej pentru o astfel de instalație, la care artiștii video au recurs din plin: o cameră este îndreptată spre ecranul monitorului la care este conectată, furnizându-i imagini, imaginea monitorului apărând la nesfârșit, de exemplu, Jochen Gerz- Der malende Mund (www.medienkunstnetz.de © VG Bild-Kunst 2004). Video-sculptura lui Shigeko Kubota, Nude Descending a Staircase (Duchampiana), are într-o construcție de lemn cu forma unei scări, monitoare cu nudul unei femei (păcat că nu urcă și ea scara în monitoare). Dacă monștrii și himerele erau în trecut ceva extraordinar, a treia mâna a lui Stelarc (The third hand, 1992), cyborgii, mutanții, clonele stau la îndemâna artiștilor multimedia și nu numai. Hibrizii stau la îndemâna vizitatorilor în instalațiile interactive precum A-Voina, unde se poate atinge suprafața unei ape (un ecran orizontal albastru), iar mâna face să se nască forme de viață ce se pot metamorfoza…Din multitudinea de creații prezentate de o carte cât o enciclopedie și o istorie, închei cu Fabrizio Plessi, ale cărui creații le-am întâlnit cu ani în urmă în Occident.
Am remarcat de atunci stranietatea dar nu știam contextul realizărilor lui. Florence de Meredieu, profesor de filosofia artei și estetică, cu cartea ei ca un îndrumar, m-a apropiat de context. Dacă acest context este și va fi o tradiție, alături de celelalte arte, următoarele generații vor ști. Creativitatea oricum este incontestabilă. Ceea ce Onfray spune, în „Scurt manifest hedonist”, că în epoca post-Duchamp, artele ar trebui să exploateze mai bine tehnologiile, susține această creativitate și construirea poate a unei tradiții artistice. Alina Teodorescu este un exemplu, găsit întâmplător zilele acestea pe net, de exploatare a tehnologiei în pictură. Este un post-scriptum bun la o carte bună.
Surse photo:
Imaginea reprezentativă aparține lui Gary Hill https://alchetron.com/Gary-Hill-615168-W
elefant.ro
alldigital.blogspot.ro
field-works.net
www.aec.at
artappreciation101.wordpress.com
cahierdeseoul.com
nytimes.com
theculturetrip.com
es.slideshare.net
voelklinger-huette.org
youtube.com
pinterest.de
exibart.com
Articol de Cătălin Spătaru
Tehnologiile ajuta mult arta astazi si chiar ea, tehnologia creeaza arta, dar parca prea s-au amestecat artele intre ele datorita tehnologiilor. :)))
E ceva natural,chiar dacă pare un paradox când ne referim la tehnologii, mai ales de ultima oră. Cunoscuta sintagmă,,unitate în diversitate „califică minunăția naturii. Odată cu evoluția gândirii e firesc ca și sufletele noastre să încerce noi și noi forme de expresie artistică : până atunci mai avem speranța să nu devenim simplii roboței.