Schițe poetice (I)

Schița scrisă în albastru

Te-ai agățat de firul de cerneală
Te-ai pătat pentru a nu știu câta oară
Doar pentru a țese cuvintele
Ca să transformi foile în cele mai frumoase veșminte
Cuvintele îmbracă omul

Negura

În marea singurătății te pierzi
În claustrofobie gândurile te apăsa
Oamenii din jur, din singurătate nu vor să iasă
Chiar dacă ești acasă, ești departe în singurătatea care nu te lasă
Te lovești cu capul de zidurile ce te limitează
Se sparge
Melancolia până la ultimul strop se vărsa
Te lași pe spate plutind rece
Nu ai de ce să te prinzi
Singurul punct de sprijin, funia legată de grinzi

Calcar

Hoinărind pe aleea regretelor
Mă împiedic de bordura prezentului
Cad pe iarba rece a amintirilor
Ajung să plutesc pe șoseaua trecutului
Regretând…

Regretând clipele trecute, beau un pahar alături de Univers
Mă uit în jurul meu, mă simt șters…
Meditând asupra clipelor ce au trecut,
Realizez că nu mai este nimic de făcut.
Vomând starea latentă și repugnă
Devin praf de stele
Praf de stele, gonesc prin Calea lactee

Derapez, paralizat, mă răstorn necontrolat

Vârtej de sentimente, bucurii și regrete

Se răsfrâng peste haina tăbăcită a vieții.

Cufărul Gol

Ca o floare plăpândă stai nemișcată în bătaia vântului

Te opui forței nimicitoare a gândului

Stai, luptătoare
Stai, nemuritoare
Stai, nimicitoare
Iubire nemuritoare ce te zbați în umbră infinitului
Nu vrei să pleci și să mă lași singur
Încăpățânată, stai fixă
Dispari pe o insulă jegoasă.
Lasă-mi în pace marea de gânduri tumultoasă
Valuri ce se ridica și se sparg
Speranțe deșarte care se ridica ca o velă umflată pe catarg
Purtate de vântul insipid și rece
Sufletu-mi poartă spre locul unde iubirea față de ține nu mai trece
Naufragiez muribund și consumat
Doar de speranțe agățat
Și de gânduri purtat
Mă sparg.

Euforic pe stabilopodul lumii reci

Soarele învinge armată întunericului
Stelele cad înfrânte la umbra apusului
Marea, cimitir de stele moarte
Adâncul ei, casă pentru vietăți aparte
Mamă singură și friguroasă
Ce cu trenă-I de valuri maiestuoasă
Agățată de temerari neînfricați cu bărcile lor care o torturează
Furi-ai imediat îi dezintegrează
Se reîntoarce la starea sa calmă
Din monstru redevine doamnă
Iar acum soarele domnește în regatul norilor
Casă eternă a zeilor

Greșeli scrise

Zâmbetul tău, e lumina farului din portul pustiu
Ma cheamă acasă, cu tine vreau să fiu
Sa te strâng iar în brațe, sa ne regăsim
Să nu mai plec, să fim împreună până murim
Privirea ta caldă mă pătrunde până în suflet
Privirea ta caldă mă diseca repede ca un fulger
Remediu al tristeții, privirea și zâmbetul tău efemer
Imaginea ta mă calmează când disper
Reprezinți totul, ești precum o galaxie
Ce poate fi descoperită doar de mine
Liniștită și mistică
Surprinzătoare și fantastică
Cu o dragoste infinită
Cu o putere de a ierta nemărginită

Îmi cer scuze că omul a învățat tainele iubirii
Pentru că aceasta este cea mai mare slăbiciune a sa.

Vaporizing the mesmerizing laugh of the forbiden lady from the dark corner

Te vad cum te apropii ușor, firavă și frumoasă
Îți întinzi brațele și mă cuprinzi, doar tu, împărăteasă
Mă amuțești cu privirea ta, ocean infinit al sufletului
Mă conduci hipnotizant spre poarta sărutului
Reuniți într-un tot, formăm coloana infinitului.
Ne oprim brusc din corida de săruturi și din cea a plăcerii
Stai în brațele mele ca și cum ai sta la masa tăcerii
Unde negociem dragostea, pe sentimente
Unde acoperim rănile trecutului, cu lacrimi și pansamente
Sprijiniți unul de altul, în voia sorții suntem doi gânditori
Agățați de gândul că vom fi împreună mereu nemuritori

Ca o vrajă sucești minți cu dragostea ta

Esențe tari, esențe slabe
Așa sunt șoaptele tale
Moi, dulci, firave
Așa sunt atingerile tale
Extravagant, divin, incomensurabil
Așa sunt buzele tale
Infiniți, pătrunzători, incomparabili
Așa sunt ochii tăi
Rădăcini ce te țin ancorată în univers
Așa este părul tău
Așa se reflectă în oglindă spartă dragostea care s-a șters

Ca o esență de vanilie îmi îndulcești zilele calde de Aprilie
Dragoste nebună ce-mi sucești mințile cu vraja ta
Dragoste nebună, zac sub aripa ta
Dragoste nebună, ce miai făcut!

Când închizi ochii

Flori de ciocolată
Sunt în părul tău
Săgeți în privire, așa privești mereu
Șiai mi îndulcești
Seri, dimineți și nopți
De-acum încolo, spre nemurire
Când o fi plecată o fiu lângă tine în neștire
Tot unitar până la nemurire
Dulce ca piersica, compot de iubire.
Și vocea-I suavă cântec de fericire…
Iubește azi și iubește și mâine.
Se învârte timpul ca un carusel
Și jur odată cu el am opresc
Suflete, dorințe șiaspirații
Ce se duc în jos
chinui le mențin, nu las mai prejos
Știu tu ești timpul meu prețios.
Dans murdar ca reflexia într-un diamant luminos
Tango dement, luăm iubirea-n coarne
Iubirea noastră de roșu aprins e ca un vin spumos
Tot ce în cale o răstoarne
Precum marea în plină furtună
zbat și agit cu tine-n brațe
Senzuală, în toți porii miești nebună
Și elixir și mătrăgună
Cocktail mortal sărutul tău
Corpul tău în brațele mele o comoară
Și te am, acum și mâine
În eternitate ne topim amândoi

Cicatrici

Numai una este luna

Și lângă ea sunt stele

Și tu strălucești cel mai tare dintre ele
Și tot eu, om muritor

Te aștept și zac de dor
Și-o dorință arzătoare am,

Precum al tău suflet ce lucește.

Să mă strângi în brațe cu-a ta ființă ce mă nimicește…
Să plutim inert la marginea infinitului

Strânși în brațe până la apariția răsăritului
Dar însuși zâmbetul tău e un răsărit

Ce inima mi a încălzit
Și datorită căldurii emanate

Sufletul mi se topește
Râu de sentimente se varsă în eternitate

Curenți de amintiri ce nu vor fi uitate
Se scurge în aval

Râul spiritual
În abisul întunericului ne scufundăm împreună

Amintiri, trăiri deșarte
Râul s a evaporat
Iubirea e departe
Vom fi îndrăgostiți reciproc doar după moarte
Ea în haina-i neagră ne va cuprinde, ne vom uni în mormânt

Doi metri sub pământ

Țărâna rece ne va înveli în răceala caldă

Și ne va încălzi dragostea moartă
Liniștea va fi jurământul de credință

Iar noi vom putea rămâne una și aceeași ființă
Relația platonică acum e ceea ce ne leagă

Chiar și moartea care stă pe tronul negru, dragostea nu poate să dezleagă
Și-aș vrea să mă desprind de tine

Pentru un moment sau două

Dar frica mă cuprinde

Din temelie sufletul se zguduie

Devin inert, ezit numai la gândul de a renunța la tine

Schițe poetice realizate de Vlad Țepeș

Sursă foto reprezentativă: https://www.funender.com/


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.