,,Meditați cu noi’’ ne îndeamnă Christophe André și 21 de experți în meditație

De ce să medităm?

Foloasele sunt multe, însă meditația doar pentru foloase ar fi limitată, despre acest aspect vorbind și maeștrii zen. Meditația își este suficientă sieși și nu este mijloc pentru altceva.

Când se meditează pentru a nu fi stresat, se instrumentalizează meditația, ea devenind o tehnică, însă de fapt nu mai medităm. Fiindcă intrarea în meditație este intrarea necondiționată în prezentul viu. Meditația ține de o artă de a trăi. Meditația ne transformă, ne liniștește, tocmai pentru că nu urmărește aceste scopuri. Chiar dacă orientarea ei pentru unii este înspre un pic de detașare, un plus de discernământ și de înțelepciune, pentru oamenii pragmatici să enumerăm o parte din efectele pozitive, susținute de studii și de experiența celor care meditează:

dezvoltă capacități de dezangajare din gândurile repetitive negative, cum sunt ruminațiile depresogene și preocupările anxioase,

reduce stresul și anxietatea, reconciliază cu propriu trup, cu propria viață, aduce un plus de bucurie, de seninătate, de calm,

aduce pace interioară, blândețe, bunăvoință, ne ajută să luptăm împotriva ideilor recurente, emoțiilor negative, tentațiilor de la alcool la ecranele ispititoare,

ne ajută să rămânem concentrați, sporește flexibilitatea cognitivă, capacitatea de a face față situațiilor imprevizibile, susține memoria de lucru, menține mai bine sub control durerea…

Rezistența la durere a celor care meditează pe calea zen este mai bună, fapt demonstrat prin grosimea fibrelor nervoase dintr-o regiune a creierului, numită cortex cingular, regiune implicată în interpretarea durerii.

Cu cât meditația zen era practicată de mai mult timp, cu atât fibrele nervoase erau mai groase. Și acesta e doar un exemplu despre cum antrenamentul mental acționează asupra creierului.

Conform unui raport redactat de parlamentari britanici numit Mindful Nation UK, meditația prin prezență, prin conștientizare deplină (mindfulness) este folositoare în patru domenii: educație, sănătate, sistemul penitenciar și muncă (pp. 20, 23, 36, 62, 68, 73, 171-172, 182, 279, 282, 376, 394-397).

Meditația și boala

Corinne Bagnis, medic și profesor în domeniul nefrologiei, lucrând cu bolnavi stresați și deprimați, mulți supraviețuind prin dializă, a descoperit că Jon Kabat-Zinn, fondator al meditației prin conștientizare deplină, a conceput programul său de meditație pentru bolnavii cronici. Acest program a ajutat mii de pacienți cu cancer, AVC, insuficiențe respiratorii sau cardiace, să se reconcilieze cu corpul lor.

Ea a introdus un program de meditație la spitalul la care lucrează, predă meditația unor grupuri de studenți de la medicină, persoanelor ocupate cu îngrijirea sănătății, pentru a-și însuși o practică menită să-i protejeze de stresul profesional, provocat și de contactul cu suferința umană. Îngrijirea sănătății nu înseamnă doar prescripții medicale, ci și o deschidere spre practici accesibile medicilor și pacienților prin care medicina ar redeveni umanistă (pp. 383, 388-389, 391-392, 400-402).

Meditația și munca

Mai multe zeci de studii identifică efectele pozitive ale meditației prin conștientizare, prezență  deplină (mindfulness) asupra relațiilor de muncă, ascultării și empatiei, creativității și implicării angajaților, corectitudinii procesului decizional, asupra frecvenței erorilor profesionale și accidentelor de muncă.

Managerii și directorii, practicând  meditația, declară că sunt mai puțin stăpâniți de stres, că sunt mai senini, mai atenți la subalterni, mai empatici și binevoitori, mai creativi.

Sebastien Henry, manager, a creat ateliere cu deținuți, cu oameni săraci, a înființat o grădiniță unde organizează ateliere săptămânale de meditație în pădure, asistă persoane aflate în pragul morții. Fără meditație el nu ar fi încetinit ritmul, ieșind din viața profesională agitată, orientată spre rentabilitate, spre creștere maximă, prin meditație încercând să lege lumea afacerilor de cea a înțelepciunii.

Conștientizarea, conștientizarea deplină, prezența deplină sunt practici devenite cunoscute datorită programului MBSR (mindfulness-based stress reduction) din SUA, adică o așezare a meditației prezenței depline pe baze științifice,  aceste practici pătrunzând și în întreprinderi europene din Elveția, Belgia sau Franța (pp. 359-360, 362-363, 366-367).

Educație și meditație

Un vast studiu asupra elevilor de 7-13 ani susține că practicarea meditației de conștientizare deplină îmbunătățește raționamentul, controlul impulsivității, iar un alt studiu arată că după 5 ședințe săptămânale, capacitățile de control cognitiv au crescut la 64% dintre cei care o practicau.

De asemenea o diminuare a stresului simțit, o ameliorare a stării de bine, sunt concluzii susținute de studiile asupra adolescenților ce au făcut exerciții de meditatie.

Ieșirea din pilotajul automat, din ghidarea de către obișnuințele mentale, o regăsire a libertății, învățarea copilului să fie actorul propriei vieți, sunt unele dintre argumentele psihoterapeutei Jeanne Siaud-Facchin, conducătoare a programelor de meditație pentru copii și adolescenți Mindful UP (pp. 329, 347-348, 350).

Cine poate practica? Cât timp? Unde? Când?

Oricine de la vârsta grădiniței până la moarte. Cu regularitate, măcar 10 minute, așteptând metroul, în gară, în aeroport, la coadă, așteptând comanda, timpul pierdut devenind astfel timp vital.

Unii meditează când înoată sau când aleargă, altul 20 de minute în trenul spre serviciu, contând mereu calitatea atenției și deschiderea.

Să meditezi jumătate de oră este esențial, dar ne trebuie o oră de meditație în zilele când suntem ocupați, spune sfântul Francisc de Sales  (pp. 35, 109, 176, 350, 367-370, 420).

Cum?

Să te așezi confortabil în liniște, să ne dăm pace, să n-o privim ca o tehnică ce trebuie să dea rezultate, să n-avem așteptări magice de la ea.

Astfel putem începe: să ne oprim din toate, să simțim ce se petrece în mintea și în corpul nostru, să simțim senzațiile.

Să las să treacă ideile, emoțiile, imaginile, să nu mă opresc la nici una, să privesc cum mă traversează toate (inspirat din zen).  

A te concentra pe ce este fără a schimba nimic, a primi pe deplin ceea ce este, a te concentra pe pașii făcuți pe un hol, pe propria respirație, îndrăgostindu-ne de respirația noastră (Thich Nhat Hanh), a intercala câteva minute de liniște înainte ședințelor, a practica non-judecata față de colaboratori, a readuce atenția în punctul inițial al meditației de mii de ori dacă este nevoie.

Întinși confortabil să fim atenți la diferite părți ale corpului pe care le simțim mai bine, apoi la emoțiile pe care le avem, să fim binevoitori, blânzi cu ele, chiar dacă-i vorba de dezgust, tristețe sau frică, să nu căutăm să rezolvăm problema prezenței acestor emoții negative, doar simțim manifestările corporale ale emoțiilor negative: un nod în gât, o tensiune în piept sau în abdomen, le explorăm simțindu-le cu blândețe și îngăduință, fără să le rezolvăm cu rațiunea.

Un expert spune că are nevoie de 4 ore ca să primească o emoție dificilă.

Să ne scanăm corpul deplasându-ne mental de la degetele picioarelor până la creștetul capului, doar conștientizare, acceptare, fără a urmări vreun scop, doar permițând lucrurilor să fie.

Să ne fixăm privirea pe un punct precis, să observăm doar un singur lucru, să participăm, să devenim ceea ce facem în momentul observării.

Să ne concentrăm mentalul doar asupra unui obiect pentru a domoli tumultul gândurilor.

Să luăm, stând pe un scaun confortabil,  un cub de gheață, să-l ținem în mână până se topește, să fim atenți la senzațiile din timpul topirii cubului, să lăsăm să treacă  gândurile ce umbresc senzațiile, să revenim la senzații, după topirea cubului să inventariem senzațiile, gândurile, trăirile avute.

Să ne îndreptăm atenția spre zona dureroasă a corpului eliminând toate judecățile despre ea, ce de fapt accentuează durerea.

Să fim martori cu o conștiință neutră și o atenție deschisă la toate gândurile lăsându-le să fie și să treacă.

Nu trebuie să suferim când medităm, bucuria de a medita nu trebuie neglijată pentru austeritatea disciplinei din practica meditației (pp. 30, 52, 54, 76, 84, 88, 91, 107, 134, 148-149, 239, 264, 272-273, 275, 280, 288, 291, 307, 327-328, 344-345, 413).

Jon Kabat-Zinn și tradiția milenară a meditației

Jon Kabat-Zinn, biolog și practicant yoga, este fondatorul de acum câteva decenii al programului destinat mai ales bolnavilor cronici, MBSR, ce viza o reducere a stresului prin meditația prezenței/conștientizării depline.

El a avut meritul de a aduce într-o lume pragmatică meditația milenară, făcând-o laică, desprinsă de tradițiile religioase și filosofice unde a fost aprofundată (vezi Hugo de Saint-Victor, Descartes).

Conexiunile și experiențele experților arată totuși această conexiune a meditației cu tradițiile religioase și filosofice de la zen la meditația părinților pustiei creștine (pp. 15, 143-144, 162-164, 190-192, 247-248, 252-253, 388).

Cine sunt experții?

Psihiatri, psihologi, filosofi, medici, preoți, profesori, consultanți, cercetători în neuroștiințe, îndrumători în meditație (p. 430).

De ce nu medităm noi, sclavii, în ciuda tradiției milenare a meditației

Epictet se declara un sclav pe cale să se elibereze.

Ne plac eliberările și libertățile însă doar formale și fizice. În ce privește libertatea interioară, circulăm în viață pe pilot automat de la naștere către moarte, așa cum experții în meditație o repetă.

Este mai ușor să trăim în interior pe pilot automat și să viețuim astfel, dar mai greu este să scăpăm de suferințele provocate de obișnuințele mentale cu care ne raportăm la situațiile vieții.

Să ne regăsim față în față cu noi înșine este insuportabil, cunoscând vidul creat în noi după o viață hiperactivă cu mentalul agitat (,,monkey mind’’ – Mingyur Rinpoche) și dependentă de multe substanțe, lucruri sau activități.

Vidul din noi, sclavii, doare și înfricoșează. Să dăm pe pilotul automat zburând pe lângă viață (pp. 134, 168, 231, 264, 277).   

• scris de Cătălin Spătaru

Sursă:

Christophe Andre (coord.), Meditați cu noi: 21 de experți în meditație că sfătuiesc și vă îndrumă, trad. Oltea-Mihaela Cătineanu, editura Trei, București, 2019

surse poze: amazon.fr; mindful.org; lavie.fr