,,Originea omului’’ de Richard Leakey și cele mai recente descoperiri despre ,,Sapiens’’ de Silvana Condemi/François Savatier în narațiuni paleoantropologice cu idei reciclate și reprezentări la modă

Omul ca ,,maimuță ucigașă’’ (Raymond Dart) explica oribilul războaielor mondiale fiind o idee însușită pe larg în prima jumătate a secolului trecut, spune Leakey. Neanderthalienii erau în echilibru cu mediul, susțin Condemi/Savatier, în timp ce Sapienșii lansați într-un proces de creștere demografică și economică, într-o cucerire a continentelor, au provocat extincția multor specii (mamut, urs de peșteră etc.), Neanderthalienilor, Denisovanilor, omului din Flores (mică specie descoperită în Indonezia de azi), nu neapărat prin război, ci prin modificarea mediului. Iată așadar o reprezentare ecologistă a lui Sapiens vinovatul de multe distrugeri și fărădelegi împotriva celorlalte specii direct și indirect.  Firește războiul a fost endemic: un mormânt de acum aproximativ 30000 de ani, descoperit în Sungir (Rusia), prezintă un mort din cauza unei răni la gât, înmormântat în compania unor copii, acoperiți cu ocru, așezați în poziții probabil după un ritual de îngropare, cu veșminte cusute cu 2900 de mărgele din fildeș de mamut, cu tichie cu scoici perforate și cozi de veveriță, cu veșminte având circa 5000 de perle, veșminte ce ar avea nevoie de aproximativ 10 000 de ore de muncă. Evident defuncții aparțineau unor superiori. Iar superiorii voiau să întreacă concurența acumulând bogății, jefuind și ucigând. O interpretare bună în spirit anticapitalist cu iz marxist. Fiindcă dovezile unor măceluri nu sunt decât de acum 15000 de ani, Condemi/Savatier recunoscând că nu sunt dovezi pentru războaie mai vechi de 15000 de ani în urmă. Însă oasele din măcelul descoperit într-o peșteră din Anglia arată că oasele erau consumate, roase bine de niște canibali, Sapienșii mâncându-se unii pe alții. Dar acum 14000 de ani în Egiptul de sus, zeci de schelete suferiseră morți violente, cu vârfuri de piatră înfipte în oasele a 21 de indivizi, cu oase tăiate, cu răni ce păreau cicatrizate încât războiul și violența păreau obișnuite. Astfel a devenit războiul un mod de viață, însă societățile sunt mai puțin violente azi decât în trecut, după Condemi/Savatier. Într-adevăr, doar se țin milioane de oameni în uniforme, sunt antrenate și plătite armate, se fabrică milioane de arme și omenirea va sta mereu sub iminența ultimului război, rod al științei și tehnologiei eliberatoare.  Legătura dintre stat și armată este se pare indisolubilă din zorii omului ,,înțelept’’: războinicii sunt cei care au inventat statul (Condemi/Savatier).

Homo faber, de fapt Australopithecus faber plus bipedism

Subjugată de magia tehnologiei, în mentalitatea oamenilor din 1940 a prins ideea lui homo faber, susținută și de Bergson la începutul secolului XX, ce a început să fie populară: esența omului se arată în faptul de a fi producător și utilizator de unelte. Uneltele din piatră datează de 2,5 milioane de ani, însă Leakey spune că forța care a dus la apariția maimuței bipede nu este legată de capacitatea de a produce și folosi unelte, chiar dacă ar fi o coincidență cu expansiunea cerebrală. Bipedismul ar fi o adaptare la mediu, ce eliberează mâinile pentru a mânui unelte sau după alți paleoantropologi, bipedismul este o locomoție mai eficientă energetic, un soi de economie de energie în deplasare față de deplasarea în patru labe a maimuțelor. Ființa umană consumă un sfert din energia necesară unui cimpanzeu ce se deplasează pe același drum. Astfel hominidul biped a putut să străbată distanțe mari deschizând drumul către marea cucerire a planetei. Noile descoperiri în Kenya sau Etiopia arată unelte datate de acum 3,3 milioane de ani produse de niște tipuri de australopitecus dimpreună cu oase tăiate de unelte, încât făurirea uneltelor nu mai este o caracteristică esențială a lui sapiens. Dar sapiens a apărut în descendența australopitecilor faberi având ca avantaj bipedismul.

Creier, înălțime, viață socială, bunicuțe, empatie și alți termeni anacronici

Creșterea în înălțime de la 1,3 metri ai lui Homo habilis la 1,7 ai lui sapiens a fost însoțită de o triplare-cvadruplare a volumului cerebral în decursul a 7 milioane de ani pe baza evaluării fosilelor existente de hominizi, însă un hominid precum Homo floresiensis are doar un creier de circa 380 cm3 față de maxim 1750 la neanderthalieni și maxim 1650 la Sapienși. Viața socială ocupa 45% din timp la Sapienși și neanderthalieni unde s-au folosit la ambele specii limbaje simbolice. La maimuțe apar limbaje corporale, manuale și vocalize pentru a semnala, de exemplu, un intrus, limbajul corp-mână-sunete s-a disociat la Sapiens, viața socială având un rol în dezvoltarea acestor limbaje. Desigur  suportul este dezvoltarea creierului ce continuă să crească decenii și după nașterea fiecărui individ, suportând modelări până la moarte. Creșterea creierului după naștere se datorează unei selecții a femeilor ce nu mor după menopauză ca maimuțele, ci continuă să trăiască împărtășind experiența de viață micuților Sapienși în educarea lor. Acest mare consumator de energie care este marele creier vine ca urmare a: mersului biped economisitor de energie, îmbunătățirii absorbției hranei prin utilizarea focului, ajutorului dat de grup în educarea și creșterea Sapienșilor, stocării grăsimilor pentru zile grele… Firește nu există aici o cauzalitate liniară, ci o influențare și determinare reciprocă între viața socială și limbaj, mărirea volumului cerebral, viață socială și limbaj etc.   

Legat de viața socială nu putea fi scăpat un termen la modă în prezent menit să cârpească un cearceaf aruncat peste abisul neînțelegerii dintre noi: empatia. Așadar între ultimele descoperiri ale paleoantropologiei se află empatia introdusă în țesătura narațiunii despre originea Sapiensului. Empatia e cea cu care grupurile de Sapienși și-au protejat membrii slabi precum copiii sau membrii paralizați. Empatia, apartenența la grup, tendința de a proteja ,,viitorul grupului’’ adică femeile și copiii, protejarea femeilor fertile care repară pierderile grupului, au contribuit la înmulțirea și cucerirea unor vaste teritorii. Vechile narațiuni cu bărbatul ce-și protejează ce-i aparține sau cu bătrânul experimentat nelăsat să moară chiar paralizat, util pentru sfaturile lui, aduc prea mult a patriarhat, nu mai sunt la modă. Mai degrabă merge sintagma cu un ușor iz feminist: ,,perioada lungă de viață post-menopauză’’ pentru îngrijirea copiilor, un caracter esențial în ,,fabrica de Sapiens’’ după paleoantropoloaga Condemi și după jurnalistul Savatier. ,,Cooperarea socială’’, ,,reproducerea cooperantă’’, ,,alegerea soțului’’ sunt alte trei caracteristici esențiale la Condemi/Savatier din narațiunea despre ,,fabricarea’’ lui Sapiens. Primele două țin de caracterele culturale, ultima de modelarea biologiei prin cultură. Termenii aceștia sună foarte actuali dar și foarte anacronici.

Empatia este folosită de Leakey când vorbește de ea alăturată simpatiei pentru a înțelege suferința celuilalt, mai ales pe cea legată de moarte, dar descriind o situație din prezent, apoi proiectând-o asupra trecutului. Cooperarea la Leakey este rezultatul unei ,,strategii de supraviețuire” pentru a exploata resursele ,,eficient”, niște expresii foarte economice. De o reproducere cooperantă vorbește Leakey legată de cimpanzei care cooperează când vânează sau când se înmulțesc, genele fiind cauza deaoarece au aceeași sarcină genetică. De asemenea diformismul sexual nu este accentuat pentru că masculii cooperează în loc să-și umfle mușchii în înfruntările dintre ei. Aceste proiecții asupra înțelegerii comportamentului cimpanzeilor ajutându-l pe Leakey să înțeleagă schimbarea din viața socială a masculilor din speciile Homo timpurii. Cu alte cuvinte lipsa competiției cum este între babuini a redus diformismul sexual iar cooperarea între masculi a devenit benefică, având probabil motive economice, dar nu se știe sigur care a fost factorul ce a modificat viața socială înlocuind competiția cu cooperarea, spune Leakey. Despre alegerea soțului și viața post-menopauză nu găsim nimic la Leakey, probabil autorul n-are habar de așa ceva din diferite motive.

Richard Leakey (1944-)

Sapiens cuceritorul

Din leagănul african Sapienșii au plecat în expansiune în actuala peninsulă a Arabiei unde s-au găsit unelte de acum 120000 de ani asemănătoare cu cele din Africa. În zeci de mii de ani Sapienșii au avansat profitând și de încălzirea climei. Ei s-au amestecat, se pare în mod pașnic, cu verii neanderthalieni și cu Denisovanii din spațiul eurasiatic, probele ADN luate de la o Neanderthaliană din grota siberiană Denisov arată un astfel de metisaj.  Populația eurasiatică cuprindea înainte de invazia Sapiens: Neanderthalieni, Denisovani, oameni din Flores, descendenți ai lui Homo erectus și probabil și alți hominizi nedescoperiți. Eurasiaticii păstrează 1,8-2,6% din ADN-ul neanderthalian de aici vorba adevărată: Neanderthalian utilizator de tehnică despre Sapiensul ce folosește teveul și telefonul.

Alături de această ipoteză a expansiunii Sapienșilor din Africa prezentată de Condemi/Savatier și numită de Leakey ,,out of Africa’’ este și ipoteza unei evoluții treptate a lui Sapiens în trei continente: Europa, Africa, Asia, adică acolo unde Homo erectus se răspândise. Evaluând fosilele existente, descoperite până în 1994 când a publicat cartea, Leakey spune că sunt incertitudini cu privire la adevărata vârstă a fragmentelor de fosile, în peșteri din Orientul mijlociu sunt fosile ce se apropie de 100000 de ani, acceptând posibilitatea apariției Sapienșilor  și în Orientul mijlociu alături de nordul Africii. Dar majoritatea antropologilor sunt favorabili ipotezei ,,out of Africa’’. Desigur Leakey  este onest și spune că interpretarea ar trebui să reflecte situația existentă și să nu fie efectul faptului că fosilele sunt insuficiente, că încă nu s-au descoperit suficiente, o problemă ,,eternă și penibilă’’ această lipsă a fosilelor. Oricum el acceptă ipoteza originii africane ca ,,rezonabilă’’, în timp ce ipoteza dezvoltării multiregionale are puține șanse de a fi confirmată. În timp ce Condemi/Savatier povestesc singura ipoteză rămasă, care în ciuda îndoielilor și posibilităților din ea, rămâne unica precum o dogmă.  

De asemenea după Leakey coexistența Sapiens-Neanderthal poate fi o aparență: Neanderthal adaptat la frig se muta la nord când se încălzea vremea iar Sapiens (omul modern – îl numea Leakey) îi lua locul, când vremea să răcea populațiile de Neanderthal și Sapiens coborau înspre zonele calde împărțind aceleași locuri în funcție de climă. Oricum problema dispariției neanderthalienilor este rezolvată de cele două autoare prin metisaj și înmulțirea Sapienșilor, schimbarea mediului de aceștia, în timp ce pentru Leakey problema era nerezolvată.

Silvana Condemi

Artă, podoabe culturale, câini și moarte

În timp ce Leakey vorbește în 20 pagini despre rolul artei în apariția omului, conexată cu șamanismul și totemismul, dintr-o carte de circa 190 de pagini, Condemi/Savatier ne vorbesc de artă în 2 pagini din circa 130 de pagini. Arta după autorii francezi este o activitate ,,subvenționată’’ de indivizi ce susțin activitatea ,,artistică’’. Condemi/Savatier nu uită corpul împodobit cu diverse elemente de la perle la cercei plus diverse alte ornamente, de acum 43000 de ani…nimic nou sub soare.  

Nu putea lipsi domesticirea lupului/câinelui ajutor la vânat, companion deja cu drepturi ca și alte animale cu drepturi, câinelui dedicându-i Condemi/Savatier tot atâtea pagini ca și artei. În timp ce Leakey nu dedică domesticirii câinelui nici un rând.

Dacă transformarea în Sapiens a fost însoțită de apariția unui gen de lume mentală constituită, manifestată și prin creația artistică, cum arată Leakey, probabil acel gen de lume mentală, azi, în epoca noastră, suferă modificări. Limbajul complex de azi are la bază transformările din populațiile de Sapiens de acum peste 35000 de ani. Înmormântarea deliberată a celor morți, expresia artistică, inovația pronunțată a uneltelor, schimburile, constituirea diferențelor între grupuri și teritorii sunt motive pentru complexitatea limbii de azi, spune Leakey urmând arheologi și alți antropologi.  După neurobiologul Harry Jerison limbajul a stimulat dezvoltarea masei cerebrale, producerea de unelte putând fi făcută cu puțină masă cerebrală. Un Neanderthal după baza craniului putea avea o înzestrare verbală mai redusă decât unii indivizi din Homo erectus care după poziția laringelui ar putea produce câteva vocale, fiind o apropiere de poziția laringelui unui copil de 6 ani. Din păcate multe fosile nu au baza craniului intactă. Apariția unei conștiințe trezite se arată prin arta rupestră sau prin îngroparea deliberată a semenului adică existența unei conștiințe a morții și a propriei existențe, o înțelegere a morții conexată probabil mitologic. Acum 60000 de ani, spune Leakey, în munții Zagros, într-o peșteră, un bărbat era îngropat în flori după polenul de pe scheletul fosilizat, de asemenea la Neanderthalieni există îngropări deliberate. Limbajul simbolic chiar printr-o înmormântare în flori, conștientizarea sfârșitului propriei individualități, apariția unei conștiințe reflexive, au constituit calea spre omul din prezent, spune Leakey. La Condemi/Savatier înmormântarea este pomenită, așa cum am văzut, legată de violență și puterea unui bărbat. În rest moartea este un subiect tabu, pe care nu știm cum să-l eludăm mai bine și să-l uităm.

Singurele narațiuni credibile

În ciuda criticilor acestor narațiuni, nu vreau să spun decât că autorii nu sunt prea atenți cu termenii folosiți și nu ar trebui, în orice epocă și societate ar trăi, să se lase influențați de evaluările tari ale epocii în care activează, când plăsmuiesc narațiuni despre apariția lui Sapiens.  Principala pagubă ar fi aceea că aceste singure narațiuni credibile pe baza dovezilor (fosile, măsurători, probe ADN etc.) ar pierde teren în fața celorlalte narațiuni despre originea omului, ce sunt incredibile sau uneori doar credibile, adică ținând doar de credință și de fantezie.

scris de Cătălin Spătaru

Richard Leakey, Originea omului, trad. Ana Maria Glavce și Ion Oprescu, Humanitas, București, 1995, pp. 26, 28, 33, 36, 62, 76-77, 78, 85, 88, 113  115, 118-119, 128-129, 150, 156-159, 161, 166, 190-191, 193-194

Silvana Condemi, François Savatier, Sapiens: cele mai recente descoperiri, trad. Nicoleta Neagoe, Humanitas, București, 2020, pp. 23, 27-28, 30-31, 34, 40-41, 44, 48, 60-61, 80, 84-85, 88-89, 92, 96-101, 105, 108-110, 119-123

surse imagini: proprie, amazon.com, wikipedia.org, researchgate.net


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.