Vaccinarea viitorului va fi cea a rapelurilor pentru că protecția oferită de vaccinare nu are o durată la fel de lungă precum cea obținută prin infectarea cu virusul sălbatic (pp. 13, 63). ,,Am permis vaccinarea primului meu copil împotriva multor lucruri, dar nu și împotriva tuberculozei. La scurt timp decizia mi-a fost confirmată, deoarece recomandarea generală a fost retrasă’’ (p. 11). ,,Este necesar un simț critic față de orice idee de a introduce în Germania obligativitatea vaccinării copiilor. Și măsurile indirecte de constrângere – refuzul de a primi la creșă copii nevaccinați – sunt cuprinse aici și trebuie respinse. Părinții care pun întrebări nu sunt sub nici o formă persoane care prezintă un risc pentru politica de sănătate, așa cum li se impută uneori’’ (p. 120). Cartea Martinei Lenzen-Schulte este adresată în primul rând părinților privind vaccinarea copiilor dar nu ocolește nici vaccinarea adulților. Ca medic desigur că autoarea, ce este și jurnalist medical, susține vaccinarea, însă probabil deschiderea orizontului prin studiile sale în domeniul dreptului și filosofiei, a determinat-o să ne indice încă de la începutul cărții că este vorba de două tabere (vacciniștii și antivacciniștii), ce activează părând să aibă ideologii la bază, adică idei, reprezentări, argumente, credințe etc., ce ar livra adevărul definitiv despre o realitate. Lenzen-Schulte ne propune să privim fiecare ideologie cu precauție, încercând să se situeze undeva la mijloc (p. 13), mijlocul fiind prezentarea pe care o face vaccinurilor când examinează argumentele, dovezile pro- și contra lor.
Banii și vaccinurile
STIKO este comisia pentru vaccinare în Germania Federală. Numeroși membri au primit bani de la producătorii de vaccinuri, de exemplu ca onorarii pentru prelegerile ținute de acești membri la conferințe organizate de firme producătoare de vaccinuri, unde firește sunt expuse virtuțile vaccinurilor. Dar astfel de relații sunt obișnuite când de exemplu medicii evaluează un medicament în cadrul studiilor, apoi publicate. Între timp s-a cerut transparență în privința acestor relații pecuniaro-științifice însă membrii STIKO au fost scutiți mult timp de ea. Un fost șef al STIKO sub avalanșa de critici s-a angajat la producătorul de vaccinuri Novartis, iar membrii STIKO apar pe o listă publică unde sunt arătate legăturile cu companiile farmaceutice. Desigur că aceste conexiuni economico-medicale nu afectează bazele științifice ale vaccinurilor (pp. 16-17), suntem de acord cu autoarea, dar noblețea cunoașterii nu mai există și probabil un om din orice domeniu care prestează servicii fără bani este mai nobil decât ,,salvatorul de vieți’’ fost șef al STIKO angajat la Novartis. Cum spune autoarea: ,,să bănuim că vaccinurile ar fi doar o fabrică de bani nu este tocmai corect’’, pe lângă avantajul în ce privește sănătatea, există potențialul de a economisi bani prin mai puține internări de copii, mai puțini părinți ce lipsesc de la serviciu (p. 19). Putem înțelege astfel: banii pentru cercetare, promovare, producerea vaccinurilor ca sprijin pentru sănătatea care este un mijloc pentru a economisi bani (mai puține internări) și a face bani (salariile angajaților ce nu lipsesc de la muncă, plusul financiar al companiei ce nu este nevoită să plătească concediu în lipsa muncii). Fiecare vaccin îi aduce medicului german 3-7 euro iar companiile farmaceutice au vândut în 2006 vaccinuri de peste 10 miliarde de dolari (p. 19), acum probabil suma este mult mai mare.
Doctori și părinți
40% din medicii pediatri din SUA nu doresc să mai acorde asistență părinților care refuză vaccinarea copiilor, părinții care privesc critic vaccinarea sunt blamați pe nedrept, spune Lenzen-Schulte, întrebările lor nu sunt luate în serios însă grijile cu privirile la siguranța, tolerabilitatea vaccinurilor sunt îndreptățite, în schimb părinții sunt socotiți neștiutori, isterici, sperioși, înșelați de ideologia antivaccinistă (p. 23).
O dogmă a vaccinului și inversul ei
Un vaccin este mai puțin periculos decât un tip sălbatic de virus dar și mai puțin suficient decât o infecție cu tipul sălbatic de virus pentru că memoria imunologică este stimulată cu cât apărătorii organismului se luptă mai mult cu replicarea virusului sălbatic. În timp ce patogenii atenuați sau morți din vaccin se multiplică mai puțin sau deloc față de virusul sălbatic. Totuși vaccinarea urmată de contactul cu virusul are un efect de booster reîmprospătând memoria sistemului imunitar în timp ce neîntâlnirea cu virusul necesită un rapel pentru această reîmprospătare a memoriei, funcționând ca un booster artificial (p. 28). Sistemul imunitar al copilului nu produce limfocite cu memorie împotriva polizaharidelor încapsulate în anumite bacterii, un vaccin conjugat în care aceste polizaharide sunt cuplate cu structuri proteice stimulează formarea unei apărări prin celule cu memoria portretului-robot al patogenului, în care intră și ce nu ar fi recunoscut sistemul imunitar al tânărului până la 18 ani. Astfel este evitată o slăbiciune a sistemului imunitar prin vaccinul conjugat, răspunsul imunitar depășind datorită vaccinării răspunsul unui sistem imunitar ce nu recunoaște polizaharidele amintite adică confruntarea cu tipul sălbatic de agent patogen (pp. 28, 31-32).
Aditivii din vaccinuri
Sunt substanțe ce accentuează semnalul patogenului atenuat din vaccin. Tiomersalul, conținând 50% mercur, a fost un element component al vaccinurilor, deși nu s-au dovedit afectări ale sănătății celor vaccinați suspiciunile au dus la eliminarea tiomersalului din majoritatea vaccinurilor. Lenzen-Schulte sfătuiește a alege totuși vaccinurile cu aditivi vechi, folosiți îndelung față de cei noi dând un exemplu de aditiv nou: monofosforil lipidul A (MPL) ce stimulează sistemul imunitar acționând ca lipozaharidele, astfel de lipozaharide stimulând abilități ale celulelor tumorale de a evita celulele imune ale corpului, încât pe de o parte se accentuează efectul de protecție al vaccinului, pe de alta parte se ușurează supraviețuirea celulelor tumorale (pp. 44, 46-47). Ne putem întreba legat de această situație a eliminării tiomersalului: nu este sigură știința medicală de ceea ce folosește în vaccin? Primează economicul atunci când vânzările scad/mai puțini oameni se vaccinează speriați de mercurul din tiomersal? Oare cei care fac vaccinuri nu știau despre imaginea mercurului din mințile oamenilor? Critica antivaccinistă produce indirect soluții și mai slabe precum MPL sau de fapt mereu totul se testează, se verifică, confirmându-se și infirmându-se cu fiecare om?
Efecte ale vaccinului
Suspiciunile, și nu doar legăturile plauzibile între efectele adverse și vaccin, trebuie comunicate pentru că rata reală a efectelor adverse nu este cunoscută, știm aceasta din experiența noastră cu oamenii care nu raportează autorităților efectele adverse pentru că pare inutil. 10% dintre cazurile cunoscute de efecte adverse au fost socotite în Germania ca având legătură probabilă sau sigură cu vaccinul. În 2001 aproximativ 200 de decese au fost puse în legătură cu vaccinurile antigripale sau vaccinul hexavalent Hexavac ce a fost retras de pe piață în 2004, nu pentru decese ci pentru că unul dintre vaccinuri nu oferea protecție împotriva hepatitei B deși pretindea aceasta. Legătura dintre decese și vaccinuri nu este sigură deși autoarea recunoaște că nu există suficiente date pentru a determina ce fel de cauzalitate este sau dacă este. Afectarea gravă a sănătății vaccinatului este rară, convulsiile febrile sunt îngrijorătoare dar sunt inofensive, comparând efectul advers de același tip (trombopenie idiopatică) provocat de vaccinul ROR (rujeolă-oreion-rubeolă) ce are probabilitatea de un caz la 30000 de vaccinați cu probabilitatea unei infecții rujeolice de a declanșa aceeași trombopenie idiopatică cu o probabilitate de 1 la 6000, vaccinul nu este la fel de periculos ca boala reală (pp. 36-38, 40, 49).
RDG-ul (Germania comunistă) și vaccinarea
Până în 1989 în Germania comunistă vaccinarea era obligatorie (p. 16), ca și în România comunistă. Deși se pronunță împotriva obligativității vaccinării, autoarea nu poate să nu observe beneficii ale vaccinării obligatorii în fosta RDG, cum ar fi prezența unor boli mai puțin la germanii comuniști vaccinați decât la capitaliștii germani liberi să aleagă vaccinarea. De exemplu un comunist din 100000 avea tuse convulsivă în RDG, în timp ce 160 din 100000 de capitaliști s-au îmbolnăvit de tuse convulsivă, capitaliști liberi de a nu se vaccina împotriva bacteriei care producea tusea convulsivă (p. 66). Totuși ne putem întreba știind propaganda, mușamalizările și falsificarea realității din dictaturile comuniste în ce măsură statisticile îmbolnăvirilor germanilor comuniști sunt credibile, mai ales că germanul comunist nu avea timp de boală și de bolire, trebuia să construiască societatea multilateral dezvoltată. Mai mult, comparând cu românii comuniști ce se tratau pe acasă cu buruieni sau cu nimic, probabil statistica nu este prea clară. Firește nu vrem să contestăm beneficiile vaccinului contra tusei convulsive, ci doar argumentul autoarei.
Probleme legate de vaccinuri
Tusea convulsivă este periculoasă mai ales pentru sugari iar mai mult de jumate din ei sunt infectați de adulți. Pe de altă parte vaccinarea antipertussis (Bordetella pertussis este bacteria care provoacă tusea convulsivă) se pare că provoacă mai multă tuse convulsivă în cadrul adulților. Înainte de vaccinarea antipertussis, 2 procente din bolnavii de tuse convulsivă erau adulți. Acolo unde vaccinările s-au efectuat pe zone întinse proporția a crescut la 5% adulți bolnavi din total. Cu ajutorul vaccinării sunt prevenite multe cazuri de tuse convulsivă dar crește procentul de posibili transmițători în rândul adulților ceea ce reprezintă un pericol pentru sugari. ,,Timpul nu poate fi dat înapoi’’ concluzionează autoarea la acest posibil cerc vicios insistând pe rapelul care are scopul de păstra la un nivel redus numărul de germeni prezenți la populație și de a proteja categoria cea mai vulnerabilă: sugarii (pp. 62-63, 66-68). Meningita este produsă de mai multe tipuri de agenți patogeni: bacterii de tipul Haemophilus influenzae de tip B (Hib), pneumococii, meningococii distribuiți în 13 de grupe, cele mai importante numite A, B, C. Vaccinurile sunt contra lui Hib, scăzând cazurile grave de la 1600 anual la câteva zeci în Germania iar în Gambia după o eradicare aproape completă, cazurile noi au reapărut, o explicație posibilă ar fi imunizarea insuficientă fără rapeluri. Vaccinul contra meningococilor nu poate acoperi toate categoriile de meningococi: atunci când cei din categoria A sunt eliminați se creează condiții favorabile pentru o epidemie pentru cei din categoria C. În Anglia după o campanie de vaccinare împotriva celor din grupul C, îmbolnăvirile și mortalitatea au scăzut dar după câțiva ani au reapărut fiind aceeași frecvență ca înaintea vaccinării. Lenzen-Sculte spune că nu există nici dovezi dar nici nu se poate exclude varianta ca prin eliminarea unor meningococi să se producă niște condiții de apariție a unor variante diferite de meningococi, cel puțin la fel de periculoși precum cei eliminați. Vaccinul contra pneumococilor (contra a 4/5 din variante) a dus la o reducere a cazurilor de îmbolnăvire dar numărul de decese a rămas la fel la grupa sub 5 ani. Astfel în Elveția reținerile cu privire la eficacitatea vaccinurilor contra meningitei pasează pe umerii părinților decizia de a alege vaccinarea copiilor, lucru care nemulțumește mulți medici (pp. 69-78). Vaccinul ROR (rujeolă-oreion-rubeolă) poate preîntâmpina o epidemie de rujeolă ce a avut loc chiar în 2006 într-un land german cu peste 2000 de cazuri și 2 copii morți. Dar el este criticat pentru că numeroase persoane vaccinate se îmbolnăvesc de rujeolă nefiind clar de ce: protecția oferită de vaccin nu este completă, are efect insuficient ori lipsește efectul de booster dat de virusul sălbatic ce nu mai circulă în număr suficient. Medicul Andrew Wakefield a acuzat vaccinul ROR ca un factor cauzator de autism. După câțiva ani i s-au retras în parte publicațiile, medicul fiind acuzat că a primit mulți bani pentru a oferi argumente științifice unor avocați, pentru a pleda cauza unor părinți solicitanți de despăgubiri pentru copiii lor autiști și vaccinați cu ROR. În țările în curs de dezvoltare vaccinul stimulează sistemul imunitar încât rata deceselor este mai mică la copiii vaccinați decât la cei nevaccinați indiferent de ce boală este vorba, chiar dacă ,,mecanismele’’ imunologice din ,,mașinăria’’ corpului nu sunt clarificate (pp. 87, 89-91). Cazul medicului Wakefield, ce ne aduce aminte de membrii STIKO, nu este tocmai judecat imparțial de autoare: contează firește compromisurile pecuniare ale medicului însă dovezile științifice nu pot fi afectate de corupția unor medici, nici argumentul că revistele sensibile la scandaluri i-au retras o parte din articole nu este unul ,,științific’’ împotriva acuzațiilor formulate de medic în privința vaccinului ROR și conexiunii cu autismul.
Cartea-ghid
Cartea este un ghid pentru părinți în privința vaccinării dar ea oferă un tablou echilibrat asupra unei probleme cu care oricine se poate confrunta nu numai în prezent (exemple: vaccinul contra hepatitei B, MEV-ul produs de căpușa-spaima orășenilor sensibili, vaccinul anti-HPV sau contra varicelei). Plusul cărții este prezentarea bolii, examinarea vaccinului/vaccinurilor corespondente bolii, expunând argumentele pro și contra vaccinurilor. Minusul este că vorbește de studii la care nu face trimiteri dar fiind un ghid pentru părinți se poate trece peste. Peste ceea ce ar fi greu de trecut este că în fața complexei organizări a agenților patogeni, în fața complexei situații a trupului fiecărui om implicit a ,,sistemului’’ imunitar, care nu se reduce la ,,mecanisme’’ chiar dacă unii oameni de știință ar vrea-o, chiar este insuportabilă absolutizarea cunoașterii posedate de unii specialiști, știință fără limite fluturată pe sub nasul mulțimilor considerate ignorante de unii dintre cei care fac politici publice în domeniul sănătății și de o parte din susținătorii lor. Fanatismul acestora se potrivește cu fanatismul unor antivacciniști, toți sunt atotștiutori în ce trebuie făcut trecând peste viața și libertatea omului. Cum spune Berdiaev, în epoca modernă știința, dreptul, economia, morala au devenit autonome, nu și omul, el a devenit sclavul științei, dreptului, economiei, moralei…
scris de Cătălin Spătaru
Sursă:
Martina Lenzen-Schulte, Vaccinuri: 99 lucruri esențiale, trad. Anca Ianc, editura Paralela 45, Pitești, 2019
surse imagini: proprie, forum-chirurgie.de, amazon.com
alte articole abordând tangențial vaccinurile:
Pingback: Comentariu la filmul ,,ATI – Ultima stație – Episodul 3’’ – Lumen in mundo