,,Tot ceea ce trebuie să știe bărbatul genial’’ al lui Oliver Kuhn

De fapt bărbatul obișnuit. Bărbatul este ,,genial’’ pe plaiul mioritic sau pe alte plaiuri când este înconjurat de ignoranți, dar de fapt el este doar un cunoscător al lucrurilor obișnuite. Însă într-o societate ca a noastră unde părinții ,,inteligenți’’ se întreabă la ce folosesc diverse cunoștințe de geografie (întrebare trădând probabil spirit ignar, barbar sau ipocrit), ei bine, Oliver Kuhn își începe cartea cu diverse cunoștințe din geografie precum: locurile cu cele mai multe precipitații, cu cele mai puține zile însorite, cel mai mare lac, cea mai mare deltă, metropolă…într-adevăr, să știi acestea în țara părinților care știu că astfel de cunoștințe nu folosesc la nimic dinainte de a pune întrebarea ,,la ce folosesc’’, înseamnă să fii  un ,,om/bărbat genial’’!

Însă în titlul german nu există cuvântul genial, el este folosit probabil în scopuri de marketing de editura românească, dar poate fi privit ironic în raport cu plaiul nostru, mai ales în comparație cu titlul german care vrea să spună: ,,tot ceea ce trebuie să știe un bărbat. Vademecum (ghid/îndrumar) pentru toate circumstanțele vieții’’. Deci nemții au nevoie de astfel de cunoștințe în circumstanțele, situațiile și împrejurările posibile ale vieții, dar românii încă se mai întreabă dacă ei sau odraslele lor au nevoie de așa ceva, iar o editură vorbește de ,,bărbatul genial’’ ca având nevoie de ele. Pare că astfel ne-am edificat un pic asupra situației bărbatului cunoscător român din timpul nostru.

Dar nu vrem să rămânem în această sciziune ironică între bărbatul (german) care știe multe pentru posibilele circumstanțe ale vieții și cel român devenit genial pentru că le știe într-o lume în care ignoranța și incultura domină. Novalis, elevul lui Fichte, ne salvează: ,,geniul este starea naturală a omului’’, omul pentru a-și păstra această stare naturală trebuie să își cultive mintea. El este artist, un creator al propriului univers, când are ca scop al vieții: cultivarea minții. Altfel ,,orice om necultivat nu este decât caricatura sa’’ (Ricarda Huch, Romantismul german, pp. 59-60). Pe drumul de la omul devenit caricatură prin necultivarea minții, o caricatură a ,,genialității naturale’’ și omul ce se cultivă pentru a nu-și uita natura sa genială, de cunoscător, poate fi așezată și cartea lui Oliver Kuhn.

Începutul cărții cu geografia poate fi memorabil. Mai ales când prima iubire din domeniul cunoașterii, prima pasiune de a cunoaște este în domeniul geografiei. Pentru un copil care silabisește pe o hartă numele țărilor, munților, orașelor, apelor, visând în fața hărții că este, ca printr-o magie, acolo unde silabisește numele, să regăsească ca adult tocmai geografia la începutul unei cărți a cunoașterii pentru viață, este mai mult decât o coincidență, este o întoarcere la începutul cunoașterii. Iar cunoașterea a început cu geografia, iar ea continuă cu pașii adultului prin văi, pe munți, prin păduri, visul realizat al copilului cu hărțile în mână.

După geografie în cartea lui Oliver Kuhn urmează minunile lumii, descoperitorii, acești aventurieri care au citit și au făcut hărți prin călătoriile lor. Istoria Pământului, scara evoluției, revoluțiile care au schimbat lumea, istoria tehnicii militare, deturnări de avioane,  spioni, impostori și criminali celebri, răpiri celebre și laureați ai Premiului Nobel pentru pace. Filosofia nu putea să lipsească cu domeniile, școlile, teoriile și întrebările ei. Brusc se trece la design și vedete ale designului cu realizările lor, apoi la nori, UE și semne ce precedă o vreme bună/rea. După unitățile de măsură, bărbatul genial poate reține câte ceva din începuturile unor romane celebre (,,Un veac de singurătate’’ sau ,,Ciuma’’). Cea mai vândută carte a fost…Biblia desigur, dar după ea, vine Mao cu ale lui cuvântări (circa 900 de milioane de exemplare vândute), așa încât nu a fost întâmplătoare comparația comunismului cu o religie…

Dacă bărbatul genial vrea să vadă o capodoperă de Vermeer (nu știm ,,la ce folosește asta’’) o poate găsi în Haga la Muzeul Mauritshuis, iar altă capodoperă: ,,Saturn devorându-și fiul’’ de Goya este la Prado în Madrid. Desigur să știe câte ceva despre curentele artistice ar fi bine, mai ales dacă îl întreabă cineva ceva despre cubism sau constructivism. După filme foarte cunoscute și actori de Oscar, traducerea tempourilor din muzica clasică și așezarea instrumentelor într-o orchestră simfonică sunt cam ,,genial’’ de complicate, dar înțelegem, autorul este german ca Beethoven.

De la cele mai rapide animale, longevive, vechi și pline de recorduri, ,,bărbatul genial’’ trece la compoziția trupului uman, la structura creierului, la cele 4 temperamente, la mijloacele psihice de apărare împotriva depresiei și nu numai. Grafologie, fizică și teoriile, ipotezele, principiile ei mai cunoscute, meteoriți, planete, galaxii, tehnică, religii…fotbal, meciuri memorabile, transferuri, alte sporturi, tenis…

Nu trebuie să avem impresia unor cunoștințe ce par doar teoretice. ,,Cum să…’’ este frecvent în carte. Cum să schimbi o roată, să te aperi, să așezi tacâmurile, să deguști vinul, să mănânci homar, să fierbi orez, să coși nasturi, să scoți pete, să recunoști o cămașă sau un costum bun, să faci un nod de cravată, să minți fără să fi prins (de femei), să ai carismă, să te porți la o întâlnire, să faci mâncare pentru a cuceri o femeie, să deschizi sutienul cu o mână în timp ce îi arăți constelațiile Orion, Pegasus, Ursa Mare…să faci masaj, să faci un CV, să te prezinți la un interviu,  să faci un eseu sau să citești rapid, să faci resuscitare, să tratezi arsurile sau un umăr dislocat, să repari un robinet sau să zugrăvești, să citești urme în pădure sau să citești glasurile sau semnele din natură, cum să sari din tren sau de pe o clădire, cum să faci un arc, o colibă sau un nod, cum să te aperi de diverse animale, să mergi pe cărbuni încinși sau să fi torturat.

Și după atâta cunoaștere din care am exemplificat o mică parte, desigur că jocurile nu pot lipsi din joaca omului: cu timpul vieții lui, cu împrejurările existenței lui la care se raportează mai mult sau mai puțin ca un ignorant sau ca un bărbat, ce știe că are cu atât mai multă putere cu cât are mai multă cunoaștere, inclusiv acea putere de a pune întrebarea ,,la ce folosește’’ întrebarea ,,la ce folosește?’’.

scris de Cătălin Spătaru

Surse:

Ricarda Huch, Romantismul german, trad. Viorica Nișcov, Humanitas, București, 2011

Oliver Kuhn, Tot ceea ce trebuie să știe bărbatul genial, trad. Matei Martin, Baroque Books & Arts, București, 2013

surse imagini: proprie; weiss-freiburg.de


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.