13-15 iunie 1990: înscenarea loviturii de stat legionare, mineriada Securității (SRI) și a puterii ,,neocomuniste’’

Naufragiul speranței

13 iunie

,,Deasupra mea, doar îi auzeam că de văzut nu mai vedeam, se adunaseră vreo 4-5 polițiști care mă loveau cu picioarele…unde nimereau, strigând mereu: tu ce-ai căutat fă aici? Vrei democrație? Uite democrație’’, lovind-o cu bastoanele și picioarele. Doi au ridicat-o și au dus-o în duba unde ,,golanii’’ din Piața Universității erau îngrămădiți, după ce fuseseră stâlciți în bătaie. Aerul mirosea a sânge, transpirație și urină pentru că unii de frică făcuseră pe ei. Era dimineața zilei de 13 iunie, unde începând cu ora 4, poliția, poliția militară, USLA securistă, ,,eliberau’’ piața de corturile greviștilor foamei. Muncitoarea la ipsos, Iulia Horac, este autoarea rememorării dimineții când poliția a tăbărât lovind greviștii foamei și manifestanții din piața ,,liberă de neocomunism’’. După o ploaie de lovituri, Horac s-a refugiat la Intercontinental într-o garderobă, unde a fost găsită alături de un student fugărit. Dusă în piață, a trecut apoi printr-un cordon de brute în uniforme, ce-și mănâncă azi liniștite pensiile, fiind bătută până la prăbușirea fizică alături de alți ,,golani’’.

În jurul orei 5 dimineața, Institutul de Arhitectură a fost ocupat de poliție, studenții fiind bătuți și duși într-un poligon militar. Studenții intră în grevă după arestările matinale, de care nici o instituție nu știe, când este apelată de rectorul institutului. Autoritățile comunică oficial că s-a făcut o intervenție pașnică a poliției pentru a înlătura elementele dubioase și extremiste. După 3 zile, Inspectoratul Poliției vorbește de 263 de persoane arestate din care 29 de persoane sub 14 ani. Ion Iliescu vorbește de salubrizarea zonei, iar presa servilă de legalitatea acțiunii poliției împotriva poluării morale din Piață, focarului de dezordine.

Pe 14 iunie, în ,,Adevărul’’, unde activa și Cristian Tudor Popescu, se scrie despre salubrizarea zonei: ,,au dispărut mizeria și rușinea, promiscuitatea și agresivitatea…s-a făcut curățenia, s-a spălat strada cu apă și detergenți’’. Iar în ,,Azi’’ din 16 iunie: ,,am trăit clipe de teroare legionară, când în centrul capitalei…timp de aproape 2 luni am tolerat o adunătură de neofasciști’’ fără a se lua măsuri radicale contra lor.  Guvernul provizoriu comunică în ,,România muncitorească’’ criticând poliția că nu a acționat eficient în fața recalcitranților, ce evoluau probabil ,,spre un extremism fascist’’.

Din 30 aprilie 1990, au fost 128 de greviști ai foamei în Piața Universității, majoritatea muncitori, în dimineața zilei de 13 iunie au fost arestați 12, din care 2 au ajuns la urgențe. Restul se retrăseseră din piață din fața iminentei intervenții în forță a poliției, despre care se zvonea dinainte. Ei au stat ascunși în timpul mineriadei. Fișele greviștilor foamei din Piață au fost distruse: încercarea unor medici de a le recupera fiind eșuată, unul dintre medici fiind amenințat pe  stradă cu ,,lichidarea’’ dacă mai continuă demersurile pentru recuperarea lor. Alți doi medici și psihologul fiind căutați la adresele lor de echipe de mineri conduse de securiști. Greviștii foamei au fost supuși hărțuielilor, unii au emigrat, alții au fost concediați. Au fost acuzați de prostituție sau hoție, acuzații apoi abandonate.

După ora 8

Pensionara Ecaterina Nica, geolog, încearcă să calmeze ostilitățile dintre un grup strigând ,,jos comunismul’’ și altul de pensionari corpolenți, ce-i fluierau pe ,,anticomuniști’’. Este făcută ,,legionară’’ și ,,fascistă’’ de pensionarii corpolenți. Pensionarii corpolenți împing cordonul de poliție aparent indiferent înspre grupul anticomunist, apoi începe urmărirea ,,anticomuniștilor’’. Un băiat este prins și stâlcit în bătaie atât de polițiști cât și de ,,pensionari’’. Ecaterina Nica avea să fie bătută crunt, doar apariția unor jurnaliști a întrerupt bătaia, unul dintre polițiști străduindu-se să-i țină capul sus în fața camerelor de filmat.

La 11.30 câteva sute de muncitori de la IMGB atacă studenții, ce strigau ,,jos comunismul’’, apoi Institutul de Arhitectură, unde studenții se refugiaseră. Răzvan Salomia, student în anul IV, istorisește cum barajele de poliție s-au dat la o parte pentru ca muncitorii să-i pedepsească pe studenții anticomuniști. Daniel Georgescu povestește cum a fost bătut de muncitori pentru că nu a strigat : ,,trăiască FSN’’! Muncitorii au devastat Institutul timp de o oră, iar poliția asista pasivă.

O jurnalistă a fost bătută sălbatic, un băiat de 10-12 ani a strigat spre poliția impasibilă, 7-8 muncitori l-au fugărit, l-au prins și l-au bătut până a început să se zvârcolească ,,ca un enorm vierme alb’’, atunci a intervenit poliția, amintește studenta Fevronia Novac. După ce muncitorii se retrag, studenții se baricadează în Institut, iar poliția militară începe arestările spectatorilor, care criticau poliția, pentru că a asistat impasibilă la agresiunea muncitorilor. Cei arestați sunt încărcați și bătuți în dube de poliția militară.

Cum au venit muncitorii? Directorul Alexandru Ghinescu i-a convocat pe muncitori, deși sindicaliștii le-au atras atenția oamenilor că nu este bine ce fac. Sindicaliștii Ciprian Dimitriu și Dan Pantazi erau aproape să fie bătuți pentru că nu sprijiniseră atacul, sindicatului i se făcuse propunerea să alcătuiască o trupă de șoc cu numele de ligă muncitorească. Ordinul venise de la primarul Sevastian Blejan pentru adunarea muncitorilor, spune Adrian Rotariu, iar sirena întreprinderii suna în continuu. Mai mulți ingineri, un fost secretar PCR, foști activiști comuniști, informatori ai Securității, au organizat strângerea muncitorimii pentru ,,tânăra democrație’’.  

Printre cei 5 000 de muncitori s-au amestecat 30-40 de bărbați tineri, care vorbeau de operațiunea ,,Dunărea’’, pe o alee de acces, spune inginera Rodica Almaș. După plecare, până la Piață, din 5 000 au mai ajuns câteva sute, scandând numele lui Iliescu. De venirea muncitorilor aflaseră și studenții dinainte, un polițist binevoitor informându-i că vor veni să-i bată. Agenția oficială Rompres a vorbit despre altercațiile dintre grupuri pro și antiguvernamentale, nimic despre atacul muncitorilor, doar de prezența lor și faptul că studenții i-ar fi împrăștiat. ,,Adevărul’’ spune că 100 de polițiști ar fi fost grav răniți și spitalizați. În contradicție cu ce comunică Inspectoratul Poliției: violențele au început după ora 16 și 9 polițiști au fost spitalizați.

Orele 13-16

,,Asasinii!’’, strigă oamenii strânși după intervenția poliției în forță. Grupuri se strâng aruncând cu pietre, de la orele 15, cu sticle incendiare. O dubă este devastată crezându-se că sunt cadavre transportate de poliție. Sticlele incendiare aprind mașini, parterul universității ia și el foc, cei care aruncă sticlele incendiare apar și dispar repede. Poliția își lasă vehiculele pentru a fi incendiate și se retrage. Piața este invadată de oameni și se strigă ,,victorie’’. Marea orchestrație începuse.

,,Adevărul’’ vorbește de bandele legionare, ce eșuaseră în lovitura lor de stat, în timp ce ministrul de interne Chițac și adjunctul său poartă o discuție înregistrată, necontestată niciodată. Ei vorbesc de mobilizarea muncitorilor din mai multe întreprinderi pentru a-i pedepsi pe cei din piață, de împotrivirea sindicatelor, de cunoașterea planului de către primul-ministru Petre Roman și de către președintele Iliescu, nu în cele din urmă de Măgureanu șeful SRI/Securității. Incendierea vehiculelor din Piață era și ea planificată. ,,Le dăm foc la toate autobuzele’’, spune generalul Diamandescu, adjunctul ministrului.

Orele 17-18

Marian Munteanu, liderul studenților, făcea apel la studenți să nu se dedea la violențe, o parte dintre manifestanți fiind în dezacord după episoadele anterioare din aceeași zi. Ion Iliescu cerea ,,tuturor cetățenilor capitalei’’ să sprijine forțele de ordine. Unii studenți cereau să facă un marș spre Televiziunea mincinoasă, care prezentase obedient față de puterea neocomunistă situația din Piața Universității. Conștientizând riscurile de a fi provocați, Marian Munteanu și Alexandru Babos, președintele studenților arhitecți, au eșuat în a-i convinge pe demonstranți să nu meargă la Televiziune.

La 17.30, un grup se îndreaptă spre Poliție pentru a afla ce s-a întâmplat cu cei arestați în aceeași zi. O mie stau în fața intrării principale. Un motociclist apare și aruncă cu incendiare în sediu. Două sute de copii și tineri aruncă cu pietre și pantofi în sediul de poliție la o altă intrare. Trei țigani încearcă să spargă o ușă de acces. Reporterul Șerban Popa relatează cum un tânăr închide conductele cu apă din apropiere, dispărând precum cei care aruncă sticle incendiare. În Poliție este o tăcere mormântală. Focul începe să se extindă. Răspunsul la telefonul apelat către pompieri a fost: ,,las’ să ardă!’’.

Orele 19-20

,,Atacul’’ asupra TVR-ului era necesar scenariului. Profesorul de liceu Ionel Constantinescu ajunge la Televiziune, unde vede multe fețe necunoscute Pieței. Soldații stăteau pasivi. La 19.30 o delegație de greviști ai foamei intră în televiziune, profesorul intră și el alături de reprezentanți ai demonstrației din Piață. În același timp, un grup de indivizi se agită în jurul lor. La un moment dat, grupul scoate ciomegele și îi atacă pe reprezentanții pieței. Lui Ioan Nemțiu de la Asociația ,,16-21 decembrie’’ i se smulge barba, Ionel Constantinescu ajunge la urgențe alături de vreo 30 de manifestanți. Unii bătăuși au scuturi și par subordonați unui căpitan de poliție, care-i mustră de insubordonare. Diverse grupuri de tineri, unii de 14-15 ani intră în televiziune, în timp ce soldații asistă pasiv. Era o invitație la ,,ocuparea televiziunii’’, spune Gabriela Gabori. La ora 20 un grup sosește și începe să-i lovească pe manifestanți strigând: ,,Jos Iliescu’’. Cei bătuți au fost suiți în ,,salvări’’, care de fapt erau dube ale poliției, fiind seara prezentați ca agresori, deși erau victime, spune Gabriela Gabori.

Oamenii provocați au răspuns la violență cu agresivitate spărgând geamuri, aruncând cu pietre. Montajul continua cu succes. Emisiunea televiziunii se oprește după ce crainicul anunță: ,,suntem atacați’’. Și nu de la TV-ul manipulator și manipulat, ci de la Palatul Telefoanelor, întrerupere ce nu poate fi dictată decât de Guvern sau de Președinte. Televiziunea, care rezistase eroic în decembrie, acum se oprește pentru că niște grupuri atacă manifestanții din Piață, inclusiv pe unii soldați.

Oprirea era menită să creeze panica unei lovituri asupra Televiziunii, asupra punctelor cheie ale statului, spune Dumitru Iuga. El povestește cum în Televiziune au fost oameni în salopete, ce se apelau cu ,,tovarășe’’, declarând că apără Televiziunea de legionari, unul se numea Bebe Ivanovici, căruia Emanuel Valeriu, directorul general al TVR, i-a mulțumit pentru că a salvat TVR-ul manipulator. O mulțime de mărturii arată implicarea unui serviciu bine organizat pentru a compromite mișcarea din Piața Universității. De exemplu, amintitul profesor Constantinescu ajuns la urgențe, se interesează de doi mânuitori de bâte ajunși și ei la spital. I se spune că nu au nume și actele lor de identitate sunt multiple și deci  inautentice.

După ce TVR-ul reia emisiunea, Răzvan Teodorescu, președintele TVR, introduce în ,,studioul 4 baricadat’’ tema complotului legionar, anticipându-l pe Iliescu. La fel, Emanuel Valeriu, va vorbi de Asociația ,,16-21 decembrie’’ care a amenințat cu 50.000 de manifestanți asupra televiziunii, dacă nu este difuzată pe post poziția Asociației și că 13 iunie este originat într-o mișcare legionară.

După ora 20: amenințările la telefoanele celor din piață și susținătorilor

,,Legionarii dracului’’, ,,idioților’’, ,,slănină afumată, asta o să facem din tine, porcule’’, amenințări, înjurături, ce au continuat și pe 14 iunie, trimise prin telefon de zeci de femei, centraliste, colaboratoare ale Securității sau fanatice feseniste, despre care Coposu amintește, când un salariat la una dintre centralele telefonice i-a deschis ușa într-o cameră, unde centralistele cu liste de numere sunau și înjurau pătimaș.

Noaptea 13-14 iunie

Ultimii demonstranți erau la televiziune pentru a cere un TVR liber și la Ministerul de Interne pentru a cere eliberarea greviștilor foamei și celor arestați în decursul zilei. La Ministerul de Interne grupuri de tineri între 14-20 de ani aruncau cu pietre în Ministerul de Interne, de unde s-a tras chiar cu gloanțe. Constantin Mihai avea să fie împușcat punându-se în fața unei femei, când a văzut că se trage de la fereastra ministerului.

La miezul nopții se aruncă lacrimogene din elicopter, demonstranții sunt fugăriți, iar din blindate militare se trage după ei. Gheorghe Dunca avea să fie găsit mort în holul ministerului la ora două: autoritățile îl prezintă ca ,,piroman’’, însă la ora la care Dunca ajunge în zonă: orele 1-2 dimineața, statul cu servii lor (poliție, securitate, armată) stăpâneau zona ministerului, fiind sfârșitul unui act din înscenarea securisto-comunistă. Ca și Dunca, alte victime colaterale, tineri entuziaști, martori curioși, au fost bătuți și arestați.

Daniel-Gabriel Pârvulescu împușcat în picior, în 13 iunie seara, este arestat, amendat pentru ,,parazitism social’’, deși era angajat, apoi rearestat de un civil și un polițist. El este găsit de familie prin intermediul Crucii Roșii la Jilava. Lângă Romarta copiilor se trage. Acolo este și USLA securității ce blochează accesul în Calea Victoriei. Aproape de ora 3 dimineața Dragoș Drumea, și el  un curios, este împușcat mortal. La ora 4 dimineața trupele se retrag. La 4.30 sosesc primele trenuri cu mineri în Gara de Nord.

Oamenii Securității: ,,măi Mitică’’

Victor Cojocaru, arestat și bătut la ora 2 dimineața, 14 iunie, este dus într-o cameră de unde periodic era luat câte un ins cu deviza ,,măi Mitică cum ai ajuns în situația asta?’’. Aproape 10 inși au fost scoși cu aceeași întrebare. La controlul inițial unii dintre cei 10 miroseau a benzină. La Televiziune, unul cu salopetă povestește cum l-a bătut pe un demonstrant, pentru a descoperi că este unul de-al lor îmbrăcat în civil. Acești ,,civili’’ fiind în legătură cu Bebe Ivanovici, Gelu Voican sau N.S. Dumitru, vicepreședinte FSN.

14-15 iunie: mineriada condusă de securiști

La ora 5, 14 iunie 1990, hoardele de mineri năvălesc urlând: ,,moarte golanilor’’ spre balconul Facultății de Geografie, de unde se vorbea mulțimilor în săptămânile anterioare. Cu bâte, topoare, răngi, ei erau mereu călăuziți de oameni în civil. Studenta M.B. povestește cum minerii îi loveau cu topoarele în cap pe studenți, fiind doborâți, ei erau bătuți cu bâtele și picioarele. Scoși afară treceau prin rânduri de mineri, ce-i loveau brutal. Din cauza sângelui de pe față, studenta nu mai vedea, abia aștepta să ajungă la dubă, auzind cum unii propuneau să-i taie sânii unei colege sau să fie aruncați în vitrine.

Marian Munteanu a fost desfigurat în timp ce era întrebat, dacă i-a dat Rațiu adidași. Victor Roncea povestește cum au fost loviți la Institutul de Arhitectură cu bâte, răngi, tuburi de cauciuc, au fost suiți în mașini unde se comunica prin stație că va fi adus un nou transport la sediu, adică sediul Guvernului.

La ora 14, profesorul Gh. Frâncu, lector la Filologie, este bătut de mineri pentru că este legionar, deși le strigă în zadar că este evreu. Le-a cerut minerilor să nu distrugă biblioteca pentru că are cărți rare, răspunsul a fost: ,,ce ne trebuie cărți, fac numai rău!…știm noi ce fac ăștia aici, sunt legionari! Nu ne trebuie profesori’’. Biblioteca Universității avea să fie devastată, iar depozitele inundate. Profesorul Sorin Vasilescu avea să găsească planul detaliat al clădirii Institutului de Arhitectură, plan detaliat pe 8 pagini A3, ce nu aparținea nimănui. Câțiva mineri, șezând la odihnă după campanie, îi spun studentului Adrian Constantinescu că ei au căutat legionarii, armele și drogurile lor.

Uneori, chiar și minerii au luat bătaie de la mineri, neapucând să se schimbe în uniforma obligatorie sau minerii se loveau între ei când se năpusteau cu zecile asupra unei victime. Era îndeajuns pentru victimă să fie arătată cu degetul pentru ca un grup să se repeadă înspre ea. Insigna de golan, barba, pletele, îmbrăcămintea neobișnuită, de culoare verde, erau semne pentru a fi bătut și arestat. Vânătorii de legionari l-au bătut pe F.C. cu cabluri și bâte în cap, sfâșiindu-i haina verde de vânător luată de la articole sportive.

Poetul Mihai Ursachi  aude un adolescent care nedumerit se întreabă ,,cine-i plătește?’’, minerii se reped la el și-l bat în cap până când corpul adolescentului se zbate spasmodic, o femeie încearcă să-i oprească, un șofer oprește întrebând ,,ce se întâmplă’’, este smuls de la volan și bătut. Este deschis portbagajul mașinii unde minerii încearcă să-l vâre pe adolescent, băiatul nu avea loc, i-au răsucit membrele, gâtul, scoțând trosnituri de oase deja zdrobite.  Încercând să închidă ușa cu forța, un miner se urcă pe ea, frângând oasele ce se mai împotriveau. Asistența este perplexă, amuțită de groază și de spaimă.

După aplaudele adresate minerilor care veniseră să le aducă liniștea, mulți bucureșteni au început să vocifereze în fața hoardelor sălbatice. Scriitorii care protestează în Piața Romană sunt bătuți, printre care și Cezar Ivănescu. O persoană în civil oprește minerii când se pregăteau să arunce o persoană de la balcon: ,,era prea multă lume jos!’’.

Asociația ,,21 Decembrie’’ avea să fie devastată pierzând dosare cu acte importante legate de Revoluție, dosare despre cei care reprimaseră în Decembrie 1989 și care ocupau încă funcții importante. Minerii erau conduși de un civil, ce avea fotografiile tuturor membrilor Asociației. Ei căutau ,,legionarii din Piață’’. Dragoș Pâslaru, actor și membru al Asociației, acuzat de presa fesenistă că este legionar,  avea să fie bătut după indicațiile unei femei în civil. Pâslaru avea să ajungă la Urgențe. Soldații au luat documentele Asociației sub privirile lui Dumitru Tiron, membru al Asociației, și el arestat de soldați cu acuzația ca este ,,legionar’’.

AFDPR a fost și ea devastată, fiind căutat ,,banditul’’ Ticu Dumitrescu, istoria repetându-se cu haitele de mineri și securiști numind un fost deținut politic cu titlul de ,,bandit’’ dat celor care au luptat contra comunismului. La sediul foștilor deținuți politici apărând colonelul de securitate Ion Marin, locotenentul Gheorghe Popa, ce și-au mâncat, poate încă-și mănâncă liniștiți pensiile pentru beneficii aduse statului ticălos român. Greviștii foamei Dumitru Dincă și Doru Mărieș sunt reținuți pentru mai multe luni.

Sediul României libere este devastat și secretara lui Băcanu bătută. O pancartă îi ștampilează pe Băcanu, Liiceanu, Paler ca fasciști, legionari, hitleriști. ,,România liberă’’ este oprită de la tipărire de un securist, Nicolae Cămărășescu,  arestat în decembrie ’89 că ar fi tras în mulțime, apoi eliberat după o zi, el reapărând ca lider al minerilor (desigur și el și-a mâncat liniștit pensia consistentă). Paza cerută de ,,România liberă’’ la guvern împotriva hoardelor de mineri se oprește la ușa redacției de la ,,Adevărul’’, unde CTP lucra pentru Iliescu și FSN.

Un grup de tipografe aplaudă când minerii fugăresc un jurnalist de la ,,Dreptatea’’, ziarul PNȚ. Jurnalistul Ilie Costache de la ,,Dreptatea’’ îl recunoaște pe securistul aflat în fruntea minerilor, securist ce-l anchetase pentru colaborare cu disidentul Paul Goma. După 57 de lovituri primite, jurnalistul încetează să mai numere. Paznicul sediului este călcat în picioare de vreo 20 de mineri. Indivizi în uniforme de parașutiști privesc pasiv. Și alte ziare critice au fost devastate, iar unii jurnaliști au ajuns la spital.

Sediul PNȚ a fost devastat, apoi Muzeul Țăranului Român era să fie devastat, crezându-se că are legătură cu partidul.

Pe lista răufăcătorilor căutați de mineri erau și bișnițarii, casele cu bișniță au fost atacate, dar pe liste erau și adrese din zone sărace, precum unele străzi cu țigani. Mulți țigani au fost bătuți și arestați în zilele de 14-15 iunie. Unii țigani s-au unit în Ferentari pentru a-i ataca pe mineri dar poliția a intervenit arestând dintre țigani. Roma M. M. este violată de polițiști în dubă spre lagărul din Măgurele. Vasile Ionescu, jurnalist țigan, spune că Emanuel Valeriu, plângându-se că a fost atacat de țigani, incita la violență, jurnalistul a auzit pe cineva spunând: ,,pentru 2000 de lei am aruncat destule pietre’’, el crezând că totul a fost o înscenare.

Mobilizarea minerilor și încercările unor români de a o împiedica

,,Iliescu este arestat, Câmpeanu a făcut un nou guvern, legionarii au preluat instituțiile’’, li se spune minerilor în Comănești pe 14 iunie. Sunt îndemnați să-i jure credință lui Iliescu, să desființeze partidele și să se întoarcă. 5000 de mineri din Maramureș se împrăștie pe drumul spre București și nu mai ajung. Sunt aduse vagoane de la Arad și Timișoara pentru a forma garnituri suficiente în Valea Jiului pentru mineri.

Inginerul Mănucu întrerupe curentul pentru linia electrică din Valea Jiului. El întârzie minerii cu o oră jumătate. Ion Mănucu este dat afară, ,,Adevărul’’ îl acuză de perturbarea traficului, este chiar dat în judecată de CFR, dosarul este clasat, dar Mănucu rămâne concediat. 

Chemarea muncitorilor de la Craiova nu a avut efect, iar trenul pus la dispoziție a fost anulat. Șeful gării din Câmpulung Muscel refuză să pună la dispoziție un tren minerilor de la Golești.

Ajunși în București, mobilizarea este coordonată de ,,civilii’’: Gelu Voican, Dan Iosif, Bebe Ivanovici, Cazimir Ionescu, Adrian Sârbu, aceștia preiau persoanele arestate la sediul Guvernului dar sunt activi și pe teren. Robert Humel, fesenist din Valea Jiului, îmbrăcat în civil în fruntea unei trupe de ortaci, povestește cum Virgil Măgureanu, șeful securiștilor din SRI, se apropie de el cerându-i prin consemn să ducă prizonierii la comisariate. Humel este nedumerit, iar Măgureanu pleacă.  

Arestații

După arestare, Victor Roncea vede la Ministerul de Interne, o fată goală bătută și pipăită de polițiști. Este bătut alături de ceilalți când a fost dus la Măgurele. La Măgurele altă bătaie prin șirul de uniforme așteptându-i cu bastoane. Peste 700 de inși au stat pe ciment, multe fete au făcut pe ele de frică, mirosind puternic a urină, povestește Victoria Moțoc. Pe 15 iunie, deținuții au fost anunțați că vor fi vizitați de mineri: panica i-a dominat pe toți. În cele din urmă a venit un grup de mineri urlând: ,,noi suntem mineri’’, s-au uitat la ei și au plecat.

Morții

După Dragoș Nicolescu, vicepreședinte al Sindicatului Independent al Medicilor, numărul de morți este undeva la 50-60 și nu 6, cum vorbesc cifrele oficiale. Decesele fiind cauzate de armă automată. În noaptea 13-14 având loc numeroase incinerări.

În 22 iunie, conform unei anchete ,,România liberă’’, au fost săpate 45 de morminte pentru cadavre neidentificate în cimitirul Străulești II, cimitirul săracilor, gropi comune ordonate de autorități. Deși în iunie nu a fost la Poliție înregistrat nici un corp neidentificat. Dintre cele 40 de cadavre, care au stat necongelate, unul, ce mai păstra caracteristici, a fost fotografiat pentru a fi recunoscut de familie. Astfel a fost găsit Ioniță Vasile, fiind recunoscut de familia, ce-l declarase dispărut după noaptea 13-14 iunie.

Scenariul propagandei neocomuniste: lovitura de stat legionară

Teza loviturii de stat legionare a fost susținută de Iliescu pe 13 iunie, ora 21. El a spus cum Poliția Capitalei, Ministerul de Interne, au fost atacate și că au fost capturate arme. El cheamă forțele democratice să lichideze rebeliunea legionară. Cuvântul ,,legionar” este pomenit de 3 ori și vrea să convingă provocând frica prin folosirea unei unelte propagandistice socialiste mult uzate. La fel, guvernul comunică în ,,Adevărul’’ și la Radio București despre terorismul legionar ce atacă ,,tânăra democrație’’. Dovezile complotului legionar sunt derizorii (o uniformă neagră cu vulturul brâncovenesc, un pliant cu o zvastică pe un automobil, presa aservită guvernului vorbind de drapel verde, de ,,limbajul legionarilor’’). Petre Roman vorbește de un mod de acțiune ,,de tip legionar’’, iar comunicatul guvernului de acțiuni ,,neofasciste’’, Iliescu, vorbindu-le minerilor, le adeverește că se luptă cu elemente fasciste. Presa aservită repetă în cor teza extremismului neofascist, legionar etc.

Pe 14 iunie, Rompres comunică că la sediul PNȚ s-au găsit droguri și ,,insigne tip Garda de Fier’’ (sic!), iar la PNL o mașină care imprima ,,monedă tip Garda de Fier (sic!). ,,Tineretul liber’’ plusează la PNL cu seringi pentru droguri și lenjerie feminină. Toată enumerarea presei aservite de la arme la seringi și chiloți neputând fi probată fizic justiției sau publicului.

Construirea adversarului legionar are efect: pe 15 iunie, Andrei Apostol, membru al Grupului Independent pentru Democrație, este denunțat de colegi ca ,,legionar’’, deși ei știau că este evreu. Andrei Apostol avea să fie arestat și reținut două luni. Și nu este singurul exemplu. Pe străzi se găsesc manifeste cu îndemnuri către ,,camarazii legionari’’: să aibă încredere în Ana Blandiana, Paler sau Liiceanu. Conform presei aservite, elementele extremiste au atacat instituțiile statului, extremiștii fiind vinovați de victime. La fel, și Guvernul susține același lucru.  

După ce pe 13 iunie, Petre Roman și Ion Iliescu au vorbit de arme luate de la Ministerul de Interne, de fapt nu fusese luată nici o armă. Atacarea SRI-ului a fost atacarea unui sediu gol, iar la Interne sediul nu a luat foc și manifestanții nu au reușit să intre în sediu. Pe 16 iunie, mai rămăseseră din manipularea oficială: sustragerea a 7 pistoale, un pistol-mitralieră de la Poliția capitalei și vagul ,,mai multe arme de vânătoare și militare’’. În timp ce ,,rebelii’’ luptau cu pietrele, de la clădirea Ministerului de Interne s-a tras în oameni, guvernarea neocomunistă vrând să dea vina pe sustrăgătorii de arme că ar fi criminalii.

Aparenta slăbiciune a poliției și armatei ca justificare a chemării muncitorilor

Folosind aparenta slăbiciune a poliției și a armatei, chipurile simțindu-se vinovate pentru că au reprimat poporul, împușcându-l în decembrie ’89, Iliescu s-a folosit de teza loviturii de stat legionare pentru a învrăjbi oamenii și a-i controla cu ajutorul Securității. Aparenta slăbiciune a poliției și armatei pasive a fost doar o fațadă pentru a pregăti intervenția muncitorilor și minerilor conduși de securiști și pentru a susține teza loviturii de stat legionare. Oamenii fiind înșelați, precum la Televiziune pe 13 iunie că armata ar fraterniza cu manifestanții. 

De teza pasivității armatei, Iliescu vrea să profite și pentru a desființa CADA, un grup pentru democratizarea armatei care ar fi susținut pasivitatea armatei. Pasivitate greșită, pentru că armata trebuie să lupte împotriva vandalilor, le spune Iliescu minerilor. Guvernul interzice CADA începând cu 15 iunie cu acordul conducerii Armatei obedientă față de puterea neocomunistă.

Au tras oamenii în uniforme din nou în popor?

Generalul  Stănculescu recunoaște că unitățile militare fiind în alertă în ziua de 13, soldații au primit muniție de război, iar martorii vorbesc de focuri automate. Astfel rămâne întrebarea dacă nu cumva armata a tras din nou în oameni, în ciuda împotrivirii CADA.

După ,,lovitura de stat legionară’’, apare și Jandarmeria ca să apere ordinea în stat, le spune Iliescu minerilor pe 14 iunie. Nou-născuta Jandarmerie nemaiavând complexele trecutului, putând să bată la oameni pentru ,,ordinea de stat’’. După o manipulare ticăloasă, statul iese și mai întărit, producând o mică armată contra opozanților.

Diluarea complotului legionar în culpabilizarea securității

Pe 19 iunie, Răzvan Teodorescu trece de la scenariul complotului legionar la ipoteza activiștilor de partid ce au complotat, iar pe 11 august vorbește de securiști implicați. Legionarii nu apăruseră, dar toată lumea știa că securiștii  sunt cu miile. Petre Roman vorbește de teroriști securiști pe 21 iunie, în timp ce ziarul ,,Azi’’ face un talmeș-balmeș întâlnit și azi: extrema dreaptă, securiști, miliție, mercenari, scursori, țigani etc.

Iliescu rămâne consecvent vorbind pe 29 iunie de ,,rebeliunea legionară’’ ca un aparatcik fidel propagandei comuniste inventatoare de dușmani de clasă. Totuși, în iulie nu exclude posibilitatea unor  ,,vechi securiști’’.

Doi securiști, colonelul Ion Nicolae și subofițerul Corneliu Dumitrescu, sunt arestați și judecați pentru că au furat de la Rațiu bani și bunuri. Mihai Mitru, anchetator al arestaților din Piață, este recunoscut ca fiind fost manifestant alături de Asociația ,,16-21 decembrie’’, ca agresor în Televiziune, ca aruncător de pietre și spărgător de geamuri. De sub scenariul complotului legionar se ivește Securitatea/SRI-ul în acțiunea sa de a susține puterea aleasă democratic împotriva ,,fasciștilor’’.

Alți vinovați pentru ,,complotul legionar’’

După Iliescu, lovitura de stat legionară a fost  contribuția multor persoane: ziariști care au instigat, partidele de opoziție, intelectualii, asociații independente etc. Presa fesenistă îi găsește pe toți cei care au contribuit la complotul legionar. De la Creția, Paleologu, Gabriela Adameșteanu, Doina Cornea, Stelian Tănase, Revista 22, România liberă, GDS la cei care citesc Platon, denigrează poporul și îndeamnă la o nouă revoluție.  Desigur PNȚ-ul ca fațadă a legionarismului. ,,România Mare”, săptămânal ultranaționalist, moșit de scriitorul comunist Vadim Tudor, amenință presa de opoziție cu culpabilizarea pentru ,,grevele evenimente care pot avea loc’’.

După mineriadă, presa fesenistă plusează: GDS-ul, ajutat de Occident, a chemat minerii și golanii distrugători, guvernul a vrut să împiedice venirea minerilor. Pe 13 iulie 1990, 100 000 de oameni protestează în cămăși albe împotriva puterii. Presa puterii vede alți fasciști  în ,,cămăși albe’’.

Fantoma legionarismului

După ce scenariul legionar a prins mințile românilor în 1990, și autorii intră în acest scenariu plecând de la manipularea naționalistă, populistă, făcută de securitatea vopsită în SRI după incidentele de la Târgu-Mureș din martie 1990.

Asociația ,,Vatra Românească’’, probabil infiltrată cu securiști, este o mișcare naționalistă, fiind implicată în tensiunile din martie 1990 din Târgu-Mureș contra minorității maghiare. Apoi ,,Vatra Românească’’ devine nucleul dur al Alianței pentru Unitatea Românilor, ce a candidat în mai 1990.

De la manipularea naționalistă și populistă securiștii pot încuraja o mișcare ,,autentic neofascistă, legionară’’. Nu văd cum ar fi autentică dacă ar fi o fantoșă a securității, probabil și autorilor le este frică de apariția legionarilor, arta demascării fasciștilor, tipică stângii, dând roade.

Legionarismul ca instrument de propagandă în prezent

L-am auzit pe marele apărător al democrației, Cristian Pârvulescu despre legionarii din AUR, folosind jargonul stângii, ce descoperă printr-o mișcare magică ,,fascizantul”. Să fi fost pregătirea cu marxism științifico-fantastic dinainte de ’89 cauza pentru fantasma ideologică din capul politologului, care ca orice politolog, deține o pseudo-știință? El vede ,,legionari’’ în fața Parlamentului de 20 de ani, ce doar și-au schimbat reprezentarea politică. Pe baza fantasmelor unui cunoscător al politicii educat cu socialism științific și Diamat aș putea să-l numesc ,,legionarul perpetuu’’, țap ispășitor pentru opoziția față de ,,adevăr’’.

Nici doamna feministă Mihaela Miroiu nu este scutită de a vedea ,,forma legionară’’ din anii ’30. Am îndoieli că Miroiu știe prea multe despre legionarismul din acei ani, altfel nu și-ar face din fantasmele ei realitate. Dacă năvăleau studenții ,,revoluționari’’ gardiști cu bâtele și cămășile verzi, și nu cu niște amărâte de pliante, mai ziceam că ar fi întoarcerea formei legionare. Dar Miroiu este și ea hrănită bine cu stângismul neomarxist, ce-și inventează adversarii pentru a avea de lucru. Să spui ca Miroiu că la SNSPA nu face ,,nimeni…propagandă politică’’ înseamnă ori să fii ipocrit, ori lipsit de luciditate. Oare ce-or fi învățat studenții acolo: că democrația (cvasi-) liberală este egală sau inferioară celei ,,populare’’, cum și-o numeau comuniștii? Sau că statul fascist este superior republicii parlamentare? Se poate face o uriașă compilație din ,,gânditori’’ ai prezentului, care văd legionari vechi și noi în jurul nostru. Ceea ce eu am văzut recent pe buletinul de vot a fost ,,România socialistă’’, cu stema statului comunist, nicidecum legiunea, legionarii, însă cu atâta gândire stângace de stânga nu mă miră ce văd și aud.

,,Lovitura de stat’’ din 10 august 2018: un exercițiu de imitare

Un jandarm povestește cum au dat  examen împărțiți unii în demonstranți strigând ,,jos guvernul’’, alții în uniforme. Cei în uniforme au năvălit peste demonstranți și i-au neutralizat cu toate armele la dispoziție. Notele au fost mari.

Jandarmeria înființată de Iliescu și Roman cu ocazia lui 13-15 iunie 1990 a dat roade pentru puterea socialistă din 10 august 2018. Mulțimea a fost bătută și gazată de puterea socialistă confruntată cu fantasmagorica lovitură de stat. Nu mai este nevoie de muncitori, ,,uniformele’’ muncesc pentru ordinea publică dorită de puterea socialistă. ,,Golanii’’ bătăuși au fost condamnați, pe bătăușii care au asigurat ordinea publică i-ați văzut condamnați? Nici vorbă, ei respingeau o lovitură de stat imaginară. Nici n-o să-i vedeți, pentru că ,,puterile’’ statului se protejează între ele împotriva mulțimilor.

Naufragiul speranței

Pe 13-15 iunie s-a terminat răstimpul început în decembrie ’89, când o schimbare radicală, poate o ,,revoluție’’ adevărată, ar fi schimbat cu adevărat România comunistă. Securitatea a reintrat cu forță în jocul puterii sprijinind puterea socialistă, ce s-a democratizat treptat într-un melanj socialisto-capitalist, securiștii și comuniștii de ieri învățând profitabilitatea capitalului și drepturile omului. De la internaționalismul sovietic s-a trecut la socialismul internaționalist mixat cu capitalism profitabil consumerist și drepturile omului.

scris de Cătălin Spătaru       

sursă:

Mihnea Berindei, Ariadna Combes, Anne Planche, 13-15 iunie 1990: realitatea unei puteri neocomuniste, trad. Monica Pârvu, București, Humanitas, 2006, pp. 27-36, 38-41, 44-46, 48-50, 53-63, 66-77, 80-119, 123-133, 135-136, 140-148, 153-155, 159-164, 168-170, 172-178, 180-190, 193-198, 205-207, 211, 214, 217-219, 224-237, 240-245, 259, 263, 269-270