Vărul lui Mircea Vulcănescu, Ion Vulcănescu a fost luptător în rezistența anticomunistă, fiind unul dintre fondatorii mișcării ,,Glasul sângelui’’, menită să ajute americanii să răstoarne guvernul comunist. În actul acuzării, ,,uneltitorii’’ își propuneau ,,ștrangularea’’ membrilor guvernului și conlucrarea cu invadatorii americani. De acțiunea anticomunistă a lui Ion Vulcănescu avea știință și Misiunea Britanică. Ion D. Vulcănescu este condamnat de două ori (1946, 1950), prima condamnare având ,,binecuvântarea’’ ultimului rege-marionetă. Păstrând tăcerea asupra detenției (1946-1947, 1950-1964), licențiatul în matematică și în filosofie, Ion Vulcănescu a devenit profesor de yoga începând cu 1968, avându-i printre învățăcei pe Gregorian Bivolaru și Irina Holdevici.
Irina Holdevici
Pentru că profesorul de yoga, Ion Vulcănescu, atenta la ateismul științific și la dogma marxist-leninistă cu astfel de învățături retrograde, preasupusa Irina Holdevici l-a turnat pentru bani la Securitate pe guru Vulcănescu începând cu 1983. Din turnătoare a ajuns general de brigadă în SRI, așa cum se numește Securitatea din 1990. Generăleasa SRI/Securitate Irina Holdevici fiind certificată de Băsescu, cel care a turnat la Securitate, a ajuns președinte al României timp de 10 ani și a condamnat comunismul.
În urma procesului deschis de soția lui Ion Vulcănescu, Rodica-Smaranda Vulcăneascu contra generălesei Holdevici și contra altor lucrători ai statului comunist, justiția neocomunistă postdecembristă decide că: ,,nu poate fi stabilită legătura directă de cauzalitate dintre fapta de a informa organele de securitate și eventualele măsuri de represiune dispuse ulterior de către acestea’’. Deși Rodica Vulcănescu face apel la legea de funcționare a SRISecurității, în care chipurile nu pot intra cei care au informat Securitatea, distinsa psiholoagă ajunge și general. Exemplul este unul elocvent pentru ce înseamnă puterea unui stat: puterile se ajută între ele, nu sunt pentru cetățenii lipsiți de obediență față de ele. Puterile statului așa-zis democratic-liberal continuă și slujesc puterilor/puterii statului comunist ,,democrat-popular’’ având aceeași raportare la cetățean.
Cetățeana obedientă Holdevici poate sta liniștită, în oceanul enorm al internetului informațiile despre delațiunea ei și calitatea de colaborator sunt infime: dați căutare pe google și veți vedea câte rezultate scoate motorul adevărului și informării. Trimiterea de pe ziare.com este suprimată iar fireasca indexare a site-ului idvulcanescu.ro, unde apare procesul despre Holdevici, nu există.
Procesele zadarnice intentate de Rodica Vulcănescu și justiția neocomunistă a mileniului III
Încercarea soției lui Ion Vulcănescu de a anula condamnarea din 1950 contra celui care a condus organizația anticomunistă ,,Glasul sângelui’’, Ion Vulcănescu, se lovește de aceleași decizii ale justiției neocomuniste, ce slujesc și continuă deciziile statului comunist din anii represiunii. Puterea judecătorească pasează vina pe ,,legiutorul’’, că nu-i arată cum să judece condamnările politice din anii ’50. În decizia judecătorească, se argumentează că schimbarea ordinii socio-politice nu duce la anularea documentelor ,,instituțiilor statului pentru că acea epocă a existat’’. Incredibil argument, deci condamnarea este o damnatio eternă pentru că ,,a fost’’ și este. Deci statul comunist este încă prezent prin deciziile luate în timpul lui, prin judecătorii completului de judecată din mileniul III, după ce comunismul a fost comndamnat oficial.
După pseudo-argumentul amintit, completul, condus de Mariana Constatinescu, continuă pseudo-argumentele: este nepotrivită schimbarea hotărârilor judecătorești în funcție de schimbarea ,,orânduirii’’ (un cuvânt folosit de propaganda comunistă), orânduire ce poate fi schimbată la ,,intervale scurte’’ (1945-1989 regim comunist, 1989-prezent regim neocomunist-socialist-pseudo-liberal, nu prea sunt intervale scurte). Schimbarea în funcție de ,,orânduire’’ duce la ,,haos, anarhie, la inexistența oricărei aparențe de siguranță, care s-ar manifesta la nivelul statului însuși, nu doar la nivelul individului…ceea ce este inadmisibil’’, ați înțeles ce spune ,,completul de judecată’’ și de ce spun că regimul este socialist și pseudo-liberal? Siguranța statului (comunist) are preeminență în fața pârlitului de individ, ,,doar individului’’, indivizii se pot răscula, opune, dar statul trebuie să fie sigur și în siguranță. Acest etatism, ce domină gândirea acestor ,,judecători’’ (ghilimelele arată că ei nu judecă, doar servesc statul), construiește continuitatea dintre statul comunist și cel socialist de azi, unde judecătorii servesc puterea de acum 70 de ani, represivă, comunistă. Acești ,,judecători’’ dând vina și pe legiuitorul, care ,,ajută’’ și el în susținerea hotărârilor judecătorești din regimul comunist.
Să mai remarcăm cum completul de judecată se acoperă de ridicol confundându-l pe Ion Vulcănescu cu Mircea Vulcănescu: completul de judecată scrie că Ion are o stradă în București de două ori în motivație. Cu alte cuvinte, acești inși nici nu știau pe cine judecă, cum nu știau nici cei din regimul comunist represiv, care dădeau condamnări dictate de Securitate. Cum spuneam, ei doar servesc statul (neo)comunist, nu ,,judecă’’.
Ce ar fi însemnat anularea condamnărilor deținuților politici? Recunoașterea statului că a distrus viețile oamenilor și că trebuie să plătească daune, inclusiv, prin cei care au contribuit ca executanți preasupuși ai statului represiv și criminal (milițieni, securiști, informatori, militari, judecători, procurori etc.), în schimb, puterile statului îi recompensează cu venituri ,,speciale’’ pe cei fideli. Sau în cazul informatoarei Irina Holdevici cu cooptarea în serviciul de informații și de securitate al statului pseudo-liberal. Nu este psihologul un ascultător precum serviciile, care ne ascultă? Rețeaua de ascultare a unui psiholog, teoretic un cunoscător profund al omului, poate fi atât de benefică unui serviciu de informații.
Poate fi folosită în continuare rețeta statelor represive: de a folosi ,,îngrijitorii’’ psihicului. De la Bukovski internat într-un azil psihiatric pentru că era dușman al socialismului până la a fi socotită ..nebună’’, așa cum a fost socotită Rodica-Smaranda Vulcănescu, nu este distanță mare. Este evident o nebunie să te împotrivești statului comunist, devenit după ’89 neocomunist-socialist-pseudo-liberal. Soția lui Ion Vulcănescu a avut nebunia să cheme în judecată oamenii puterilor statului socialist crezând că puterea judecătorească se va uita la soția unui om zdrobit de statul ticălos și supușii lui.
Ticăloșia o citim în motivația ,,completului de judecată’’: este ,,lipsită de eficiență sub aspect moral’’ ,,o hotărâre de achitare urmare a revizuirii sentinței de condamnare’’ pentru că Ion Vulcănescu are deja calitatea recunoscută de luptător împotriva regimului comunist și are deja o stradă pe București cu numele lui (cum spuneam, este confundat cu Mircea Vulcănescu). Putem să râdem ca să nu plângem. Doamna Rodica Vulcănescu poată să-și facă niște ședințe de terapie după ce a fost pusă, în mod repetat, să plătească și cheltuielile de judecată, pentru că i-a făcut pe oamenii statului ticălos să piardă timp și hârtie, pe care au însemnat argumente ridicole, rizibile și au hotărât ,,în numele legii’’. Este evident că dacă nu borăști dezgustat de nebunia acestei lumi, poți ajunge să o iei razna.
Sau să te agăți de singurul rezultat: deconspirarea calității de informatoare a remarcabilei psiholoage, generăleasa Irina Holdevici cu numele de cod ,,Horia’’, primind mii de lei și cadouri de la Securitate pentru delațiunile dintre 1983-1989.
Ori să te amăgești că n-au fost zadarnice luptele duse de această soție perseverentă, care n-a cedat în fața justiției neocomuniste cu toate tertipurile ei (exemplu: la unul dintre procese, pe programare a apărut ,,greșeala’’ – procesul lui Ion Vulcănescu pentru ,,furt’’, o manevră tipică unui stat ticălos de discreditare și de intimidare).
Eșecul anticomunismului și Mircea Toma denunțătorul legionarilor naziști
Rodica Vulcănescu vorbește, după Ion Vianu, de eșecul anticomunismului în România având mai multe cauze, de la corupție la prostie și ignoranță. Confruntată cu justiția neocomunistă și organele statului postdecembrist, ce se clamează liberal, ea vorbește de un eșec ,,programat al anticomunismului’’. Ea pomenește de tehnicile bolșevice, ce se întâlnesc în mass-media, că de ,,viață spiritual-culturală nu se poate vorbi’’. Evident, în 2024, bugetul serviciilor este mai mare decât cel al culturii și cercetării, prin grația guvernului socialisto-socialist: ,,valorile’’ statului au întâietate (spionajul, delațiunea, ,,ascultarea’’).
Un demers de propagandă comunistă se găsește la un alt psiholog, devenit ongist, numit Mircea Toma, care-i acuza de ,,legionarism’’, ,,nazism’’, în purul stil al propagandei comuniste pe Ana Blandiana și Gabriel Liiceanu. Curioasa repetare a propagandei din 1990, când Securitatea devenită SRI a suprimat în iunie 1990 protestele din Piața Universității. În 13-15 iunie, pe străzile Bucureștiului, se găseau manifeste cu ,,legionarii’’ Blandiana și Liiceanu. La fel, cei înjurați la telefoanele primite în acele zile erau făcuți, printre altele, ,,legionari’’.
Cum ajunge, Mircea Toma, pregătit cu ateism științific și materialism-dialectic în 37 de ani trăiți în comunism, să aplice astfel de etichete? Psiholog la un centru de medicină aeronautică din București, cum ar fi putut să fie acolo angajat, fără un carnet de membru PCR, când și asupra unor muncitori se făceau presiuni să fie membri ai partidului? Și el primește telefoane acasă în timpul Mineriadelor, apoi este blamat de puterea neocomunistă din anii ’90. După ce Academia Cațavencu a avut humor în anii ’90, domnul Toma a redevenit un tovarăș luptător pentru drepturile omului, inclusiv dreptul la prostie și de a spune prostii propagandistice tipice comuniștilor, chiar împotriva celor pe care i-a numit niște repere sacre. Cum este posibil? Este, pentru oricine, care contestă viitorul luminos când proletariatul din fostele colonii europene își va găsi locul în Casa Europei: cel care contestă noul ideal stângist este un fascist și un legionar. De ce să nu câștige partidele comuniste/socialiste voturi în Occident și ongiștii niște bani, când este la îndemână lupta pentru sărmanii proletari africani și asiatici, ce poftesc la bunăstarea Europei?
Gândirea stângace și stângistă a lui Mircea Toma se arată prin reproșurile adresate legionarilor amintiți, care îndrăznesc să discute dogma egalității și fraternității. Fraternitate cu proletarii musulmani, nu cu ,,fasciștii’’. Mircea Toma este în gherilă pentru a stârpi intoleranța față de dogma unirii proletarilor din toate țările. Acești proletari musulmani, care cred uneori în număr majoritar, că sharia ar fi legea de aplicat chiar și nemusulmanilor, care vor școli separate de ,,necredincioși’’, etc. (vezi Niall Ferguson, ,,Piața și turnul’’, pp. 296-297, sondajele se găsesc și pe net). Mă întreb dacă proștii de stângiști cu ongiștii ,,societății deschise’’, chiar cred că-i pot educa în spirit egalitarist, ,,tolerant’’, pe ,,străinii’’ care vor să-l supună și pe Mircea Toma legii sfinte a shariei. După înlocuirea religiei creștine cu cea marxistă, cu ideologia drepturilor omului și egalitarismul în prostie, acești credincioși vânători de islamofobie și intoleranță, acești îmblânzitori anti-radicali de oi consumeriste, poate chiar cred că vor repeta istoria cu musulmanii veniți din civilizația islamistă. Istoria se repetă, dar nu cum vor oamenii, din fericire.
,,Sufletul comunismului este minciuna’’ (Kolakowski), privitorul-activ Mircea Toma nu s-a privit pe sine, pentru a-și verifica minciuna sădită de socialismul-comunist în sufletul lui de psiholog devenit activist, ce luptă și el pentru ce este la modă în socialismul internaționalist. Alături de Holdevici, Mircea Toma, ongistul susținut și de banii lui Soros, este încă un exemplu de cum socialismul internaționalist trăiește în continuare, iar liberalismul este întrucâtva în zona economicului, pe cât este posibil în chingile dispuse de statul dominat de socialiștii de ieri și de azi.
Bătrânețea proletarilor îmburgheziți: Holdevici și Toma
În Casa Europei, districtul România, unde SRI-ul european se va ocupa de denunțarea condițiilor mizere ale muncitorilor asiatici, iar ong-urile se vor ocupa mai puțin cu politica și mai mult cu împiedicarea exterminării bătrânilor din azilurile groazei regimului socialist, bătrâna Holdevici își va pune menajera laoțiană, egală cu ea, să-i citească ,,Cel mai iubit dintre pământeni’’, iar bătrânul Toma va fi așezat pe wc de luptătorul său congolez, egal cu el, care-i va povesti de neasemuitele lupte de gherilă din Congo, duse de Che Guevara, pentru o lume egală, tolerantă, anti-radicală și dreaptă.
Posteritatea lui Ion Vulcănescu și ce putem învăța de la el
Ion Vulcănescu, profesorul de matematică și de yoga, condamnat în anii 1946 și 1950, pentru că a uneltit contra regimului comunist, Ion Vulcănescu turnat de eleva sa în anii ’80, devenită mare psiholoagă la o distinsă universitate bucureșteană și generăleasă SRISecuritate, Ion Vulcănescu rămâne damnat pentru eternitate, noroc că are vărul lui o stradă în București, cât o s-o mai aibă…Propaganda socialistă, ce vânează fasciști și legionari, în corul căreia Mircea Toma a intrat, va rezolva și problema străzii, așa cum a rezolvat și damnarea eternă a celor care s-au împotrivit statului ticălos.
Poți să fii un ticălos ca Armand Călinescu, care a împușcat greviști, dar dacă o faci pentru siguranța statului, ai o stradă asigurată pentru totdeauna. Rebelii contra sfântului stat vor rămâne ascunși sub praful cărților foarte puțin cunoscute, aneantizați în oceanul imens al internetului și damnați pentru totdeauna. Ei merită numele de eroi măcar ca termen de comparație pentru o epocă în care eroii au devenit unii dintre cei care-și fac datoria la locul de muncă.
Ion D. Vulcănescu a păstrat tăcerea asupra experiențelor din temnițele comuniste, foarte probabil rezistența sa spirituală din închisorile comuniste a fost importantă în noua sa formă de rezistență anticomunistă. După ce încercarea de a lupta cu regimul comunist a eșuat pe plan exterior, pe calea agresivă, Ion Vulcănescu s-a întors la adevărata forță, forța interioară, luptând cu regimul comunist prin practica yoga și atragerea oamenilor către ea. Mai importantă este însă lupta sa interioară pentru a-și păstra libertatea interioară într-un regim represiv, totalitar, care urmărea dominarea minților și vieților private ale supușilor.
Libertatea interioară este pierdută, cum spune Friedrich von Hayek, prin slăbiciuni morale sau intelectuale. Slăbiciune morală: de a turna pentru bani, trădând încrederea celuilalt. Slăbiciune intelectuală: de a fi influențat de ideologie, începând să predici că yoga nu este bună pentru societatea multilateral-dezvoltată sau că într-o societate progresistă, larg deschisă, sunt legionari/naziști cei care se îndoiesc de politicile ei.
Ion Vulcănescu a murit, dar lupta sa pentru libertatea interioară, lupta sa împotriva regimului comunist continuă, luptele sale rămânând printre căile exemplare.
scris de Cătălin Spătaru
surse pt. text și imagini:
Rodica Smaranda Vulcănescu, Vladimir Tismăneanu – ieri și azi: încercări de clarificare a atitudinii Institutului ,,Elie Wiesel’’, Editura Mica Valahie, București, 2016, pp. 37-39, 45-46, 65-66, 70-79, 88-92, 101.
