Publicația jurnalistului, scriitorului și cercetătorului Thomas Fazi a trecut aproape neobservată pe rețele, nu ne miră, pentru că Fazi ne readuce aminte de jurnalismul mercenar, de acești luptători plătiți bine pentru a ne ,,informa corect’’.
Peste 80 de milioane de euro s-au rostogolit anual de la UE spre jurnalismul ,,independent’’ prin proiecte europene, peste un miliard a fost cheltuit pentru ,,informare corectă’’ în ultimul deceniu.
Și care-i treaba? Nu este UE partea cea bună și adevărată în războiul cu manipulatorii falși și răi? Nu este bine să facem verificare factuală și să luptăm cu dezinformarea? Problema principală este acea ,,gândire critică’’, pe care europenii o promovează atât timp cât nu se referă la narativele lor. Dezinformare este ce spun adversarii UE, europenii spun mereu adevărul. Europenii se referă mereu la fapte, ceilalți mint. Se pot citi astfel de propoziții de un adevăr incontestabil în arhivele propagandei comuniste. După 35 de ani de democrație românească, devenită regim hibrid, ne-am întors la astfel de sentințe indubitabile. Sfera publică europeană devine dominată de o anumită propagandă și o anumită ideologie, cine le contestă este un extremist, putinist, fascist, radical etc. Philippe Nemo a vorbit și el de aceste narative dominante care marginalizează criticii lor din start.
UE vorbește de integrare atât timp cât nu-i este contestată propaganda, ea pare incapabilă să integreze ,,extremiștii’’, care îndrăznesc să critice și să gândească altceva decât narativele europene.
Dar nu pot rămâne jurnaliștii independenți și critici chiar dacă sunt plătiți prin proiecte? Fazi spune că jurnalismul critic are de suferit, jurnaliștii devin doar canal de comunicare nemaifiind capabili să controleze instituțiile europene, să le investigheze, ei ajung la un jurnalism ca o acoperire a erorilor și greșelilor făcute de politicieni și de instituțiile europene.
Jurnaliștii fac publicitate și comunică informații împachetate de instituțiile europene. Nu este bine că face UE aceasta în Rusia, Belarus, Moldova sau Caucaz? Este bine, dar care va fi diferența dintre UE și Rusia în ce privește instrumentul, când ambele utilizează propaganda și nu gândirea (auto)critică? Gândirea (auto)critică ar face diferența, dacă tot sunt politicile europene de stânga, europenii ar fi trebuit să învețe ,,a-ți face critica’’ practicată de comuniști!
Dacă ar sublinia cineva că în UE a apărut acest document, fiind un spațiu liber, îl întreb câți știu de el? ,,Marginalizarea’’ celor critici la adresa instituțiilor UE se confirmă prin marginalizarea acestui document, de care puțini au habar. Seamănă cu următoarea situație amuzantă despre Rusia lui Putin, pe care am citit-o acum câțiva ani: în Rusia lui Putin este ,,libertate’’, apar cărți critice, dar în tiraj mic și puțini le citesc. Cam așa. Suntem pe drumul cel ,,bun’’, în 2000 era o glumă cu EURSS, în următorii ani poate nu va mai fi doar o glumă inteligentă. Nici despre Laogai din China nu prea se știe, făcând parte din categoria informații marginalizate, apoi secrete.
Thomas Fazi acuză că milioanele cheltuite pentru a combate dezinformarea, pentru a promova valorile europene și pentru a crea o sferă publică europeană sunt de fapt pentru a constitui o conștiință politică unică, nepotrivită pentru democrație, potrivită pentru o ideologie.
În ultimii ani banii curg și mai mult în Media pentru a se lupta cu populismul, euroscepticismul. Unele agenții care combat dezinformarea, verifică ,,faptele’’, dar în același timp promovează agenda Comisiei Europene. Orice cititor inteligent a observat de mult cum se verifică ,,faptele’’ și se combate dezinformarea.
Euronews primește circa 20 milioane de euro anual. Am citit o jurnalistă de la Euronews spunând că România a ajuns regim hibrid din cauza ingerințelor ruse, adică narativul european susținut de serviciile de informații europene și de SRI, narativ executat de Curtea Constituțională condusă de comunistul și fesenistul psdist Marian Enache.
Thomas Fazi spune că proiectele UE pentru propagandă și publicitate seamănă cu activitatea USAID. UE nu susține o presă cu o pluralitate de opinii critice, ci formează o mass-media prietenoasă cu UE, pentru a-și legitima acțiunile și scopurile politice.
Mass-media din România plătită de europeni
Agerpres participă la un hub central de informare la Bruxelles (1,7 milioane) alături de 23 de agenții din alte țări europene, pentru ca toți să spună aceleași ,,adevăr’’, asigurând suport autorităților pentru a combate dezinformarea.
BROD agenție pentru combaterea dezinformării în România și în Bulgaria alături de alte huburi europene într-un proiect EDMO de 27 de milioane. Fazi pune întrebarea oricărui intelect cu îndoieli benefice: cine decide ce este dezinformare? Este EDMO gardianul adevărului sau al narativelor europene?
Parteneriate cu jurnalismul din țări europene (aproape 50 milioane)
PressHub.ro, Euractiv, Știrile Transilvaniei și Occidentul Românesc (nu se precizează câți bani au primit din cele 50 de milioane) într-un proiect ce luptă contra mișcărilor naționale extremiste.
1 milion pentru PressHub alături de alți 4 parteneri de presă pentru a produce jurnalism bazat pe fapte.
Context România: proiect de 2 milioane pentru jurnalism investigativ alături de 3 parteneri străini.
BEE EU, proiect de 140000 de euro la Antena 3.
PressOne 111000 euro.
PULSE, 1,8 milioane, Hotnews alături 12 parteneri, proiect pentru a crea un ,,spațiu public vibrant’’ umplut cu producții jurnalistice despre Europa.
Zeci de milioane cheltuite cu programe pan-europene pentru radio, Tv, internet fără a preciza unde se duc banii. Deși în UE se vorbește de transparență este dificil de urmărit unde se duc banii și cine este plătit să facă propagandă pentru narativul european.
scris de Cătălin Spătaru
sursă:
Robert Fazi, Brussels’s media machine: EU media funding and the shaping of public discourse, MCC, Bruxelles, iunie 2025
