,,Povestea legionară este o lungă tragicomedie a erorilor’’, scrie în ,,Dreapta Românească’’ istoricul Eugen Weber (p. 117). Într-adevăr, reconstituirea uciderii lui Virgil Madgearu de istoricul Toma Roman Jr. este o înlănțuire de întâmplări, unele cu accente comice, fiind prezentate și interpretările care au provocat confuzia din jurul sfârșitului dramatic al lui Madgearu. Neclaritățile din jurul asasinatului continuă și azi, iar cartea istoricului este un bun prilej de a lumina măcar în parte împrejurările împușcării economistului și politicianului țărănist.
Virgil Madgearu
Ca ministru de finanțe, țărănistul a fost responsabil de reducerea salariilor în curbele de sacrificiu din timpul crizei economice. Grevele muncitorilor au fost reprimate violent de guvernările ,,democratice’’ care au omorât 22 de muncitori în 1929 și 7 la grevele de la Grivița în 1933 făcute cunoscute de propaganda comunistă. Pentru acești din urmă morți purtând responsabilitatea și Armand Călinescu adversarul legionarilor. Conform lui Eugen Weber (p. 93) veniturile tăiate în timpul crizei economice nu fuseseră nici în 1939 recuperate. Amintiți-vă de tăierile de după 2008 și nemulțumirile oamenilor soldate cu demonstrații și ciocniri de stradă până la reîntregirea veniturilor.
Fundalul asasinării lui Madgearu
Atmosfera violentă creată de statul ,,democratic’’ criminal a avut ca reacție violența răzvrătită a legionarilor. Nu trebuie să citim la Eugen Weber sau O. J. Schmitt că spirala violenței a fost accelerată de cei care aveau puterea. Evenimentele sunt relevante pentru a ne da seama de această înțelegere a trecutului: autoritățile (Carol II și Armand Călinescu) îl ucid pe Corneliu Zelea Codreanu și 13 legionari în noiembrie 1938, apoi în septembrie 1939 este asasinat Armand Călinescu. Ca pedeapsă sunt omorâți peste 200 de legionari din închisori și lagăre plus câte trei pentru fiecare județ ce erau expuși în public trei zile, expoziție de cadavre unde erau aduși elevii pentru a vedea ce pățesc ,,trădătorii de țară’’ (listele cu legionarii uciși și expuși în public se află în ,,Ideologie și formațiuni de dreapta’’, volumul 5, pp. 278-281).
Urmează răzbunarea legionarilor în noiembrie 1940: 64 de demnitari, polițiști, jandarmi slujitori ai statului carlist sunt omorâți de legionari la Jilava. Printre ei și Mihail Moruzov, fost șef al serviciului de informații, care ar fi deținut date compromițătoare despre conducătorul legionarilor, Horia Sima și despre Antonescu.
27 noiembrie 1940: arestarea ca răzbunare a studentului exmatriculat Ion Tucan
Legionar de 5 ani, Ion Tucan era student la economie când a fost exmatriculat pentru propagandă legionară în 1938: el se ducea la cursurile lui Madgearu în cămașă verde, iar Tucan bănuia că Madgearu are legătură cu exmatricularea lui. Tucan, legionar devotat, nu și-a mai continuat studiile după exmatriculare. Tucan îi propune șefului legionar Traian Boeru să-l ridice pe Madgearu, să-l țină închis vreo două zile ca să-l sperie bine.
Traian Boeru
Traian Boeru, inginer agronom, legionar activ de 6 ani, afacerist în stil românesc (a vândut mai multe vagoane de grâu venite cu retragerea din Cadrilater), expert în bătăi cu jandarmii, el ajunge internat în lagărul din Miercurea Ciuc cu haine necorespunzătoare în iarna lui 1938, care-i lasă moștenire o tuse remanentă și aura de martir al cauzei.
Șoferul Iacobuță și avocatul Tudor Dacu, alt student al lui Madgearu
Alături de cei doi, Tucan și Boeru, alți doi legionari s-au ocupat de ridicarea lui Madgearu. Ștefan Iacobuță era șofer la Institutul de Cooperație (INCOOP), un ,,analfabet’’ îl considera profesorul de filosofie Sima, și Tudor Dacu, avocat și economist, și el fusese studentul lui Madgearu.
Ridicarea
Pe 20 noiembrie curajosul Madgearu semnase într-o comisie de doctorat susținerea unei teze de doctorat. Pe 27 noiembrie, deși se împotrivise un pic ridicării, Madgearu a plecat cu legionarii politicoși în mașina cu numărul 6211-BR, nu înainte ca aceștia să dea asigurări că îl vor aduce înapoi nevătămat. Tudor Dacu era și agent al poliției legionare, el prezentându-și legitimația, fiind cunoscut profesorului Madgearu pentru că-l avusese student. Tucan și-a dat cuvântul că-l va aduce înapoi nevătămat pe ,,domnul profesor’’.
Încercarea nereușită de a-l plasa pe Madgearu în arest
Legionarii s-au plimbat cu Madgearu prin București nereușind să-l plaseze în arest pe profesorul de economie. Dezorganizarea era evidentă. Prima încercare de a-l plasa în arest a eșuat pentru că arestul era plin. Socariciu era din Poliția Legionară, cu arestul plin, plictisit de hârțogărie, el le-ar fi sugerat camarazilor să ,,dea în șanț cu el’’ (cu Madgearu), astfel scăpau mai ușor de el și de actele aferente de întocmit.
Neșansa lui Madgearu în dezorganizarea tipic românească
După ce legionarii au plecat cu Madgearu, jandarmii trimiși de Antonescu au năvălit la Poliția Legionară pentru a elibera toți arestații. Dar arestații erau deja eliberați de subsecretarul de stat, colonelul Alexandru Rioșanu fără ca Socariciu beat și dormind în post să știe. Socariciu nici nu știa că Horia Sima era în aceeași clădire cu el, însă el încerca să-l contacteze pe Sima, fără să reușească datorită telefonului mort. Antonescu avea să-l certe în aceeași zi pe Sima pentru arestările făcute de legionari și mai ales pentru că arestaseră personalități importante ale vieții publice.
Cearta: să-l împuște pe Madgearu?
După ce Socariciu le-a sugerat să dea cu Madgearu în șanț, întorși la INCOOP, izbucnește o ceartă între cei care l-au ridicat pe Madgearu și alți legionari, fiind de față mai mulți camarazi. Legionarii Olteanu Ilie și Tucan resping împușcarea, Tucan pentru că-și dăduse cuvântul că-l duce înapoi teafăr. Boeru începe să urle la ei făcându-i în toate felurile, reamintindu-le cum au fost legionarii chinuiți, gesticulând cu pistolul în aer, cei certați fiind înfricoșați de posibilitatea iminentă de a fi împușcați de camarazii lor la ordinul comandantului Boeru.
Pe Calea Griviței
După ce s-au plimbat prin București cu Madgearu și s-au certat, legionarii s-au dus la sediul de pe Calea Griviței unde erau întrunite mai multe cuiburi legionare. După ce și-a descărcat furia pe camarazii ,,căcăcioși’’, Boeru s-a așezat la o discuție cu ,,domnul profesor’’, discuție acompaniată cu băutură. Însă la sediul legionar de pe Calea Griviței avea să afle Ștefan Cojocaru de prezența profesorului Madgearu, Cojocaru fiind un factor decisiv în asasinarea profesorului.
Ștefan Cojocaru
Student, doctorand al lui Madgearu, Cojocaru se considera discipol, fiu spiritual, sperând să devină asistent al lui Madgearu, cu care colaborase fructuos în plan universitar. Dar Cojocaru avea să fie condamnat pentru propagandă legionară: discursuri publice, corespondență interceptată de autorități ce conținea manifeste legionare. Condamnarea avea să fie sfârșitul carierei academice, și mai rău, la proces Cojocaru fusese apărat de alți trei profesori universitari, nu de Madgearu. Cojocaru avea să fie condamnat la un an de închisoare și a ajuns în lagăr. Cojocaru a făcut apel la Madgearu: cu relațiile, cu prestigiul său, Madgearu l-ar fi scăpat cu un telefon, dar nu a mișcat un deget.
Echipa morții tocmită de Cojocaru în vendeta sa personală, ultima ceartă din cauza asasinării
Venise ceasul răzbunării discipolului pentru dezamăgirea provocată de maestrul Madgearu. Cojocaru strânge legionarii care s-au oferit să-l împuște pe Madgearu: Scheininger, Iorga, Atanasiu. Sima avea să-i considere niște ,,octombriști’’/,,septembriști’’ adică intrați în Legiune odată cu venirea la putere a Legiunii în toamna lui 1940, așadar oportuniști. După ce l-au scos din camera unde Boeru, Tucan și Madgearu beau și discutau, Boeru și Olteanu, șeful INCOOP, s-au împotrivit asasinării lui Madgearu. Legionarii s-au certat între ei încă o dată, dacă să-l împuște sau nu pe Madgearu.
Asasinarea lui Madgearu și a lui Iorga
Cojocaru l-a pus șef al operațiunii, pe un alt student al lui Madgearu, avocatul Dacu. Dacu, cei trei octombriști plus șoferul Iacobuță aveau să-l împuște cu 5 gloanțe pe profesorul, economistul și omul politic Virgil Madgearu în Pădurea Snagov. Tot ei aveau să-l împuște pe Nicolae Iorga, considerat vinovat de moartea lui Corneliu Zelea Codreanu. Încercarea de a-l împușca simbolic pe Iorga la Tâncăbești a eșuat. Jandarmi și politicieni plecaseră în căutarea salvatoare a celor doi asasinați. Nu au reușit să-i salveze, doar să schimbe locul împușcării lui Iorga de către legionari, unul dintre asasini numindu-se tot Iorga.
A știut dinainte Horia Sima de asasinate? Continuarea confuziei
După desfășurarea întâmplărilor, fiind greu să le consideri evenimente produse de niște oameni dezorganizați, este aproape sigur că Sima nu a avut legătură cu vreo plănuire a asasinării celor doi politicieni. Plănuirea a fost ad-hoc așa încât abia poți numit asasinatele plănuire. Mai mult, Horia Sima află abia seara de asasinate și hotărăște ca legionari cu experiență precum Boeru, Dacu, Tucan, recunoscuți fiind la Casa Madgearu, să preia responsabilitatea crimelor. Nicidecum niște octombriști, un sas și un analfabet care făceau de rușine Legiunea dezvăluind realitatea dezorganizării Legiunii. O. J. Schmitt susține că în ultimii ani ai săi, nici Codreanu nu mai putea controla toți camarazii mai ales că multe cămăși roșii deveniseră cămăși verzi. Probabil temporizarea lui Codreanu din ultimii ani era menită încercării de a controla camarazii puși pe fapte belicoase.
Fuga, procesele, viețile legionarilor după asasinate, Securitatea și Sergiu Nicolaescu
După înlăturarea legionarilor de la putere și fuga legionarilor în ianuarie 1941, în regimul Antonescu a avut loc un proces în care Boeru, Dacu, Tucan și Iacobuță, recunoscuți de oamenii din vila lui Madgearu, au fost condamnați în lipsă la moarte, în timp ce Ștefan Cojocaru aflat în țară s-a apărat, fiind eliberat din lipsă de dovezi, oricum procesul a fost făcut în grabă în iulie 1941. După proces, și Cojocaru a fugit în Germania.
Un drum invers a făcut Iorga, care prins în timp ce făcea sex cu o nemțoaică într-o fabrică de avioane, a fost pedepsit cu 25 de lovituri pentru ,,imoralitate’’. Iorga fusese umilit în fața camarazilor cu bătaia primită, în plus, nu fusese lăsat de Sima să devină eroul Legiunii prin asumarea publică a uciderii lui Madgearu și Iorga. Acestea l-au determinat să revină în România după război. În 1947 Iorga s-a sinucis, nu se știe de ce: amor și/sau remușcări că a omorât aiurea 2 intelectuali.
Legionarii exilați au muncit în Germania, nu s-au înghesuit să intre în armata lui Sima de după 23 august 1944.
Iacobuță a lucrat la un radio austriac, apoi i s-a pierdut urma prin America de Sud. Schweininger s-a căsătorit, a avut doi copii și a trăit în München.
Tucan a avut doi copii cu o austriacă, i-a mers bine financiar deschizându-și un magazin în Austria. Atanasiu a făcut carieră universitară în RFG predând agronomie, în 1980 era pensionar.
Dacu a plecat în RFG până din 1951, apoi a emigrat în Brazilia unde a lucrat contabil, căsătorindu-se cu o americancă și devenind glorie a șahiștilor locali.
Ștefan Cojocaru s-a întors în România după fuga în Germania, s-a jurat că nu mai este legionar și a devenit funcționar la BNR devenind și doctor în economie în 1947. A devenit prieten al sovieticilor intrând într-o organizație de prietenie cu sovieticii numită ARLUS. Nevasta lui, o rusoaică din Basarabia, i-a născut și o fată. În 1949 a fost arestat și condamnat, în timpul anchetei a declarat că Boeru și Tucan nu i-au împușcat pe cei doi intelectuali. După ieșirea din închisoare, Cojocaru a ajuns tâmplar. Ridicat din nou de Secu’, Cojocaru a declarat că Boeru a făcut echipa morții, confirmând tot ce declara în Occident Boeru, cu excepția faptului că el însuși a făcut echipa morții. Cojocaru a ajuns din nou economist la sfârșitul anilor ’60. Este chemat la Securitate și urmărit de Securitate. Moare după 1989, certat cu fratele lui, Paul Cojocaru, fost șef al poliției legionare din Prahova, devenit turnător la Securitate din 1957, când se afla în temniță.
Paul Cojocaru a turnat mai mulți legionari fiind un agent prețios pentru Securitate, el a fost un caz exemplar de cum Securitatea a penetrat Legiunea dezmembrată. Securitatea a infiltrat atât gruparea codrenistă, cât și pe cea simistă a Legiunii dezmembrate.
Boeru a devenit patronul unei fabrici de dulciuri în Germania de Vest. Unii susțin că pentru investiție s-a împrumutat nerambursabil din casieria Legiunii. Boeru și-a organizat singur un pseudo-proces la Paris în 1962. Președintele juriului a fost generalul Ion Gheorghe, ambasador al lui Antonescu la Berlin, ce nu fusese niciodată legionar, juriul fiind format din legionari. Desigur, Secu’ avea printre legionari un informator și a aflat totul, turnătorul fiind profesorul Virgil Mihăilescu, directorul unei biblioteci din Freiburg. Cojocaru a fost cel învinuit în pseudo-procesul lui Boeru, ca fiind omul hotărâtor în asasinate. Boeru a exagerat susținând că nu el l-ar fi ridicat pe Madgearu de acasă, ci Cojocaru, dar familia și personalul de la Casa Madgearu nu l-au recunoscut pe Cojocaru, ci pe Boeru.
Boeru a încercat să-și aducă familia în Occident, dar inițial a eșuat. Unul dintre fiii lui și cumnatul Alexandru Iacob au devenit turnători la Securitate. Prin cumnatul său, Boeru s-a angajat în tratative cu Securitatea pentru a-și scoate familia din țară oferind servicii diverse. Boeru devine un colaborator al Securității, spionează economic pentru Secu’, își aduce soția în Germania, își aranjează copiii și se întâlnește cu Sergiu Nicolaescu. Boeru este nemulțumit: deși i-a explicat regizorului cum a fost totul, regizorul tot pe el îl face asasinul celor doi intelectuali în filmul ,,Un comisar acuză’’. Boeru cere un proces în țară pentru a-și demonstra nevinovăția, dar pe de altă parte nu avea încredere în Securitate, care îi promitea un proces revizuit numai să se întoarcă. Boeru moare în 1984.
De ce n-a organizat România comunistă un proces al asasinării celor doi intelectuali?
Am exemplificat anterior despre cum Securitatea a penetrat grupurile de legionari. Cele două facțiuni: simistă și codrenistă erau antagonice și trebuiau menținute așa. Ambele aveau turnători la Secu’ în ele. Un proces ar fi pus în pericol deconspirarea lor. Boeru era un spion de care ofițerii DIE erau mândri.
Ce pot învăța românii și mai ales conducătorii noștri din asasinarea lui Madgearu?
Lege de condamnare a propagandei legionare a fost și în perioada interbelică. Tucan și Cojocaru, studenți ai lui Madgearu, au suferit de pe urma acestei legi. Madgearu a fost reprezentant al puterii în mod repetat, fiind ministru în diferite guverne.
Tucan a fost exmatriculat deoarece purta cămașa verde legionară la cursurile lui Madgearu. Cojocaru a fost judecat pentru propagandă legionară și i-a cerut ajutorul maestrului Madgearu, considerându-se discipol al lui, dar maestrul nu l-a ajutat, el susținând legea condamnării propagandei legionare.
Tucan a venit cu ideea să-l ridice pe Madgearu ca să-l sperie, Cojocaru a făcut echipa morții din legionari care s-au oferit să-l împuște pe Madgearu.
Dacă o lege interbelică de condamnare a propagandei legionare se referea la o organizație și la membrii care făceau propagandă prin diverse acțiuni, precum Tucan care purta cămașa verde la cursuri, azi legea se referă mai mult la vorbe pentru că legionarii au murit.
Oligarhia PSDPNL a reînviat fantomele legionare, se bate cu sfinții de pe pereți, pentru că ea a dezvoltat o lege originată în regimul comunistului Iliescu (2000-2004), lege apoi dezvoltată de directivele stângii europene și gonflată cu ajutorul loviturii de la Curtea Constituțională condusă de un fost membru PCR, Marian Enache. Puterea actuală pare să-și inventeze dușmani imaginari pentru a abate atenția de la guvernarea proastă în care cultura a primit 1,3 miliarde lei, serviciile antrenate de Secu’ au primit 8 miliarde lei (1,6 miliarde euro), serviciile în Germania au 1,8 miliarde euro buget iar cele din Polonia 0,67 miliarde euro.
Este evident că serviciile merită cele 8 miliarde, inclusiv securiștii ieșiți la pensie: au penetrat și compromis grupuri de legionari până în 1989, au orchestrat lovitura de stat legionară din iunie 1990, au susținut trompetele ce au reînviat fantomele legionare pentru a înlătura un ,,catindat’’ surpriză trăncănitor de verzi și uscate.
Politicienii care au votat în decembrie 2025 Legea Vexler ar trebui să studieze bine cazul Madgearu din noiembrie 1940 și să reflecteze la asemănările și deosebirile față de trecut. De o lege proastă este vinovat în primul rând cine o votează, inclusiv de efectele ei, chiar dacă-i sunt imputate doar călcătorului de lege proastă: să exmatriculezi un student fiindcă poartă cămașa verde legionară este exagerat, să-l dai afară pentru că face scandal nu este exagerat. Să te gândești că mămăligile valahe se vor supune, cum au obiceiul, pentru a nu fi târâte în procese, este destul de simplist. Legile, de tipul acesta, care pot masca fricile politicienilor că supușii nu se vor supune și se vor răzvrăti, ar putea provoca tocmai opusul, nu supunerea, ci revolta și rebeliunea. Cum spune proverbul: ,,de ce ți-e frică, nu scapi!’’. Efectele deja se văd: cărțile despre legionari sau scrise de legionari sunt evaluate la sute de lei volumul în anticariate, anii trecuți costau zeci de lei volumul, rețelele sunt pline cu sute de postări despre Gafencu (am citit câteva zeci în ultimele săptămâni), unii români s-au pus pe citit despre legionari și vor descoperi minciunile propagandei antilegionare (stil scena9 sau cultura la dubă ori republica – ,,legionarii au omorât sute de mii de evrei’’, etc.)…iată cum se concretizează frica și prostia conducătorilor noștri susținuți de trompetele (ne)plătite!
Despre Toma Roman Jr. și cărțile lui
Am cumpărat 3 dintre cărțile lui Toma Roman Jr., două dintre ele le-am citit și pot susține că acest istoric merită mai multă recunoaștere. Evident nu este așa cunoscut, pentru că nu a fost istoric de curte la oligarhia PSDPNL precum Hodor care a văzut legionarii ieșind la bătaie din 1990, conspirând până în 2025 contra ,,parcursului european”, interpretarea lui, ce coincidență, corespunzând legionarilor văzuți de Ilici în Piața Universității 1990 și fantomelor legionare reînviate de oligarhia PSDPNL pentru a-și ascunde guvernarea extrem de proastă. Pentru susținerea discursului oligarhiei, Hodor a fost răsplătit în 2024 cu postul de vicepreședinte CNSAS (legionarii având 18 ani în anii ’40, ,,octombriști’’ desigur, adică oportuniști, în 1990 câți ani aveau? Aproape 70? Periculoși venerabilii bătăuși!).
Lăsând servilismul unor istorici la o parte, istoricul Toma Roman Jr. poate fi lăudat pentru tehnica de a scrie această carte în care combină multe fotocopii după documente, expunerea, uneori ludică, plus niște dialoguri construite pe baza documentelor studiate din arhivă cuprinzând limbajul personajelor de pe scena istoriei. Piesa dramatică cu multe personaje depășite de situații, piesa reconstruită din Theatrum Mundi de către istoricul scenarist și regizor merită toată lauda.
scris de Cătălin Spătaru
sursa:
Toma Roman Jr., Cum l-a împușcat Iorga pe Iorga, Editura Vremea, București, 2022
Eugen Weber, Dreapta românească, trad., studiu introd. și note Achim Mihu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995
Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, Ideologie și formațiuni de dreapta în România 1938-1940, Vol. V, București, 2006
