Să nu iubești picături ce vor dispărea în eternitate, să iubești întregul ocean, nicicând nu poate seca…

Șoptește-mi numele-nainte să adormi…

Eu te aud…

Focu-mi nestins din sud arde…doar l-ai lăsat arzând…

Doar știi ce e și știi ce sunt, umbra luminii pe pământ

Culori de val, culori de vânt,

Gândul ce-ți bântuie prin gând…

Șoptește-mi numele-nainte să adormi…

Eu te aud…

Focu-mi neostoit din sud încă mai arde…

L-am lăsat arzând

Doar…știu ce ești și știu că sunt

Umbra luminii, doar un vis…

Înger căzut, închis în hoitul ăsta de pământ…

Șoptește-mi numele…șoptește-mi-l în gând

Și spune-mi în culori de val, culori de vânt

Că ești, că suntem și că sunt…

Șoptește-mi numele…eu te ascult…

Șoptește-mi-l cu dor de oriunde ești…

Șoptește-l într-o șoaptă șoptită din poveste

Șoptește-mi numele de…mă iubești!…

S-au sfărâmat munții… ce deșert de amintiri…

E fumul care umple golul dorului de noi,

Ruine sunt, sunt doi de unu-n doi,

Cioburi de viitor, speranțe sparte și topite in noroi

Frânturi de vis, flori ofilite….

Praful și pulberea rocilor zdrobite din munții mei…

Aripi tocite-n zborul printre porumbei..

Ori eu, ori tu, ori tu și ei, ori noi, ori ei?

Mă plimb pe bulevardul viselor zdrobite

Caut o picătură de speranță

Titlul,  versurile, desenele sunt create de Raluca Brutaru. De asemenea imaginea îi aparține

https://www.tumblr.com/login?redirect_to=%2Fblog%2Fthe-universe-is-in-my-mind

Lasă un răspuns