Părerea mea despre romanul de dragoste „O iubeam”, scris de către Anna Gavalda, este legată de un nou mod de a vedea iubirea, o iubire clădită pe încredere şi dărâmată uşor ca un castel de nisip.
În primul rând, Chloé se trezeşte în ceea ce se poate numi coşmarul vieţii sale. Ea este o victimă a scamatoriei făcută de soţul mârşav, un actor ce şi-a jucat rolul de tată până la final. Aceasta învaţă că în viaţă există unele momente cheie când trebuie privit în viitor.
În al doilea rând, soţul se trezeşte în ceea ce se poate numi o primă pradă de succes din piesa lui mârşavă. Nu are remuşcări, pleacă doar nonşalant, lăsând în urmă tristeţe şi ură, ceea ce denotă laşitate şi viclenie.
În ultimul rând, victima este Chloé. Aceasta a fost purtată într-o iluzie a dragostei. Din păcate, ea a rămas prinsă în visul frumos, care s-a dovedit a fi un coşmar ce a lăsat-o cu un gust amar, transformând-o într-o victimă a soţului ei, „vânzătorul de iluzii”.
Romanul „O iubeam” ințiază cititorul în universul gavaldian, conturat de o poveste tristă a cărei morală constă în faptul că ziua de mâine rămâne incertă pentru fiecare dintre noi.
Povestea începe cu drama soției ce privește șocată cum soțul ei alege să o părăsească pentru o altă femeie. Această tragedie îl determină pe socrul doamnei Chloé să o ducă atât pe ea, cât și pe copiii acesteia, la casa lui de vacanță. Odată ajunşi, se creează un dialog delicios de sincer, în care socrul îi destăinuie faptul că şi el la rândul său a provocat un coşmar pentru o altă femeie. Totodată, dialogul dezvăluie informații șocante, însă adevărate, despre relația dintre tată și fiul acestuia.
Evenimentele respective o fac pe Chloe să realizeze că actele comise de către soțul acesteia sunt realizate din pură lașitate, motiv pentru care decizia finală a acesteia rămâne cea mai bună pentru viața pe care și-o poate clădi în anii ce urmează.
Am citit acest roman deoarece am vrut să mă purific de tristeţe prin tristeţe. Am reușit.
Articol realizat de Vlad Țepeș.
Sursă foto: verdedeparis.com
Sursă imagine reprezentativă: www.rfi.fr
Uneori te purifici de tristeţe prin tristeţe, alteori nu. Bine ca ai incercat macar. Cartea pare totusi buna si plina de pilde 🙂
O caut şi eu, îmi place ce spui tu aici, m-ai făcut curioasă.
Lectură plăcută!
Am citit-o luna trecută, autoarea are un stil ușor, relaxant de a reda lucrurile dar profund în același timp. Și eu cred că oricât de bine ai cunoaște pe cineva, în realitate cunoști numai ce vrea el să-ți arate. 😀