Acest articol este diferit față de celelalte articole pe care le-ați citit, până în momentul de față, pe blogul nostru. Spun asta fiindcă este pentru prima dată când invităm o persoană să scrie despre o carte citită. Numele invitatului este Cătălin Ciotu, iar cartea despre care urmează să citiți poartă numele de „Bătrânul și marea”, fiind scrisă de către Ernest Hemingway.
Trei corespondențe purtate între Rupert Dalton și James Ross, - Invitația pe care cel din urmă o primește, cu privire la participarea acestuia în cadrul unui prânz, alături de membrii Comitetului, unde va fi prezent și Daniel House. - urmate de alte două, autori fiind Daniel și James. - Invitația pe care House i-o oferă lui Ross: „Dacă ai sosi sâmbătă după-amiază și ai sta, să zicem, până în dimineața următoare, ți-ar mai rămâne timp și pentru întâlniri mai emoționante”, urmată de…
Răsărit de lună pe mare - Caspar David Friedrich Am crescut cu marea, își amintește Jaspers în autoportretul său. Din copilărie, Jaspers a fost vrăjit de marea misterioasă, având experiența neconștientizată a nemărginirii ei, marea rămânând fundalul vieții lui. Marea ca prezență a infinitului, ordine și haos nelimitat, o lume niciodată cuprinsă ca un întreg, cu valuri nesfârșite, într-o mișcare continuă, apare fără ceva fix și stabil. Din natură, marea este cea mai minunată. Perioadele lungi în contemplarea mării par și…
Dacă primele pagini ne aruncă într-un timp rupt de noi și ne pot plictisi, continuarea n-o mai vrem întreruptă grăbind spre sfârșit pentru a afla adevărul. Dar adevărul nu ni-l dă scriitorul Naghib Mahfuz, nici naratorul Meriamun, cel care caută adevărul despre faraonul Akhenaton, numit Ereticul într-o posteritate nefavorabilă. Romanul nu este istoria unui faraon, ci povestea unei anchete în care martorii vieții lui Akhenaton relatează diferit, uneori contradictoriu, evenimentele, personalitatea, domnia faraonului. Cititorul are sarcina de a (re)construi figura faraonului din…
Mă aflu de doisprezece ani în învățământul românesc, dar nu în poziția de profesor, ci în cea de elev. Ca și majoritatea copiilor, am considerat că școala reprezintă un loc plictisitor, o instituție menită să te învețe că „nu ai nici o șansă-n viață dacă nu urmezi sistemul impus” și un mod de tortură pentru creierele mai puțin active. Credeam că pot învăța singur ceea ce îmi doresc și că o foarte mare parte din materia studiată la clasă îmi va rămâne nefolositoare până la finalul propriei vieți.
trad. Ion Doru Brana, Nemira, București, 2007 Ce rămâne dintr-un secol parcă fără de asemănare cu vreun altul de care știm? Un secol ce poate fi redus la trei sferturi din el. Prima schimbare radicală, neconștientizată atunci în 1914, în care secolul XIX se sfârșea prin începutul Primului Război Mondial. A doua tăietură în cursul timpului, 1989, o schimbare conștientizată prin prăbușirea regimurilor comuniste. Câte ceva din ce s-a întâmplat. De la un miliard de locuitori ai planetei la patru, distanțele…
Un peisaj montan cu un râu tăind alene munții împăduriți, un pod feroviar peste apa cu albia largă, un bărbat așteptând pe linia ferată trenul, sirena trenului apropiindu-se de pod, urletele bărbatului întinzându-și mâinile ca o pasăre pentru a-și lua zborul din această lume și țipătul din fața trenului: ‘‘mă voi întoarce!’’. Peisajul de la începutul filmului Bakha satang (Peppermint Candy-1999) este asemănător cu cel din Shi (Poetry-2010). La începutul filmului, un trup de fată purtat de apele line ale râului…
Probabil că prima dată când ați auzit de un lagăr de concentrare a fost într-o discuție referitoare la lucrurile întâmplate pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial.
De câte ori poți muri într-o viață înainte de a pieri definitiv?
Sunt sigur că la întrebarea „Cum ordonau împărații romani uciderea unui gladiator?” o mare parte dintre oameni ar fi răspuns cu „îndreptarea degetului mare în jos”. Același răspuns l-am oferit și eu în momentul în care mi-a fost pusă această întrebare, ca apoi să aflu că informația respectivă este greșită.