Socratele lui Paul Johnson, “un om pentru timpurile noastre”

Dându-i-se cupa cu otravă, Socrate a întrebat dacă poate face o libație în cinstea zeilor. Ar părea o impietate să oferi otravă zeilor. Nu i s-a permis pentru că otrava este doar pentru muritorul Socrate. Filosoful înțelege și afirmă că este o datorie să spună o rugăciune pentru buna petrecere din lume. Otrava o soarbe fără șovăială și este pregătit să moară. Se întinde și se acoperă. Dezvelindu-și deodată fața acoperită, ca pentru îngropăciune, înainte de a muri îi spune lui…

5 Comments

‚‚Viața lui Iisus’’ povestită de credinciosul Paul Johnson în secolul XXI

‚‚ Era poet al virtuții, bald al dreptății, menestrel al iubirii divine. Vorbirea lui era o rapsodie, iar în predici, discursul lui era plin de palinodii și poeme’’. Iisus era mai degrabă poet, decât predicator sau orator, el gândea, judeca, vorbea cu imagini, străfulgerări, metafore inspirate de natură(p. 89). Iisus a fost un învățător eminent și un mare artist(p. 205). Ar putea surprinde caracterizarea lui Iisus ca poet și artist dacă neglijăm faptul că poezia este prezentă în cărțile Vechiului Testament…

8 Comments

O poveste de secol XIX a filologului Ernest Renan despre “viața lui Iisus”

‘‘Dacă Iisus ar reveni printre noi, el ar recunoaște ca discipoli nu pe cei care pretind că-l cuprind în întregime în câteva fraze din catehism, ci pe cei care lucrează pentru a-l continua’’(pp. 278-279). Să fie această credință dinspre sfârșitul cărții, una de autojustificare? Probabil anticipând scandalizarea multor credincioși declarați, și nu numai, din cauza cărții lui? Specialistul în limbi orientale și călătorul Ernest Renan  vrea să povestească viața unui om, a unui om extraordinar, dar a unui om, viață contopită…

0 Comments

Aristotel despre: plăcere, fericire, viața contemplativă, elevată, divină și autarhia filosofului fericit în Etica Nicomahică – cartea VII, capitolele 10-14 și X, cartea ultimă

Dacă oamenii ajung vicioși și nestăpâniți din cauza plăcerii, nu este ea rea?  Unii susțin că plăcerea nu este bună, alții că majoritatea plăcerilor sunt rele, iar alții că plăcerea este bună, dar nu-i binele suprem, În schimb Eudoxos susține că plăcerea este binele suprem fiindcă toate ființele caută plăcerea. Argumentând a contrario susține că toate ființele evită durerea, încât face plăcerea dezirabilă în sine. Ce este demn de dorit în sine este ceva pe care nu-l vrei pentru altceva căci…

5 Comments

Aristotel în Etica Nicomahică(cărțile VIII și IX) despre: prietenie, trei tipuri de prietenii, prietenia în democrație, numărul de prieteni, egalitatea și nemulțumirea între prieteni, prietenul ca al doilea eu, bunăvoință, concordie și alte lucruri prietenești

Mai vorbim despre viața plăcută? Da, dar despre viața alături de prieteni. Când oamenii sunt prieteni între ei nu este nevoie de justiție. Ce presupune prietenia? Bunăvoință reciprocă, fiecare dorind binele celuilalt, bunăvoință de neignorat de celălalt(1155a,b 1156b). Câte feluri de prietenii sunt? Trei, în funcție de obiectul prieteniei sau de ceea ce se iubește: utilul, plăcutul, binele. Prietenia pentru avantaje este cea care urmărește utilul și nu iubirea reciprocă. Prietenia pe baza plăcerii este întemeiată pe plăcerea pe care ne-o…

5 Comments

Aristotel despre ne/cumpătare, ne/stăpânire de sine, tărie și slăbiciune în Etica Nicomahică(cartea VII, capitolele I-X)

Oamenii cu o virtute stârnind o profundă admirație sunt rari, rari sunt acești oameni divini. Rare și bestiile care duc viciul la exces, exces al excesului, uneori datorită unor maladii. În afara acestor două dispoziții rare din sfera moralului, mai sunt viciul și lipsa de stăpânire, ca opusele virtuții și stăpânirii de sine(1145a, 1148b, 1149a). Nu este cel necumpătat un nestăpânit, iar  cel cumpătat un stăpân pe sine? Nu, pentru că necumpătarea este rea, pe când stăpânirea de sine este bună…

0 Comments

7 munți pe ale căror poteci ai putea să-ți drumețești gândurile și pașii

Tarcău Din grupa Carpaților Orientali, munții Tarcău sunt mai puțini cunoscuți. Valea Trotușului este o cale de acces. Traseele marcate sunt cvasi-inexistente. Un marcaj vechi existând din Brusturoasa prin Camenca. Nu l-am ales. Doar cu harta am ajuns prin Ghimeș-Tărhăuși pe drumuri inexistente pe hărți, drumuri forestiere bune, construite de exploatatorii de lemn ce se uitau la noi ca la extratereștri.  După ce am depășit drumurile forestiere, peisajele cu versanții acoperiți de zăpadă, ceața învăluind totul te transpunea parcă într-o altă…

8 Comments

7 orgi din România, 7 regine ale instrumentelor pe care ai vrea să le asculți pentru a-ți face spiritul maiestuos

Orga din Biserica Neagră Pe Hans Eckart Schlandt l-am auzit prima dată pe un disc de vinil. Atunci am cunoscut ceea ce se poate numi seninătatea prin muzică și anume prin ciacona în fa minor de Pachelbel. https://www.youtube.com/watch?v=j4hbEzT9toA&t=303s Apoi l-am auzit la orga Institutului Teologic Romano-Catolic din Iași. Magnifica Toccată și Fugă în re minor de Bach nu a sunat la nivelul așteptat, dar aglomerația celor prezenți, majoritatea tineri, a dat lumină orgii Institutului, ce nu se aude așa bine precum…

10 Comments

O viață a lui Mozart de Paul Johnson

 ‘‘Te ador de mor’’ îi scria Wolfgang la 21 de ani scumpei verișoare-buclișoare după ce ‚‚venit-a de la tata scrisorica. Ha! Ha! Și mi-a picat în lăbuțe-gheruțe’’. În ton cu glumele grosolane ce se purtau în secolul XVIII și nu numai, Mozart îi scrie soției:’’spune-i mamei tale că încă o iubesc…cât timp o să aibă bășini în fund. Să fii sănătoasă draga mea, bucură-te, veselește-te, și faceți din când în când amândouă câte un scurt duet de bășini’’(p. 26). Muzica este…

8 Comments

Aristotel – Etica Nicomahică(cărțile 4, 5, 6) sau despre generozitate, mărinimie, grandoare sufletească, dreptate, înțelepciune practică și alte lucruri etice

“Să vorbim în continuare despre generozitate’’(1119b). Generosul dăruiește bunuri materiale(tot ce poate fi măsurat în monedă), de dragul frumosului moral, fără să-i pară rău că dăruiește, nu dăruiește la întâmplare, dar, deși depășește uneori limita în a dărui, gândindu-se mai puțin la sine, el păstrează o măsură pentru a putea dărui mai departe, venind în ajutorul celorlalți, după posibilități(1120a,b). Risipitorul, avarul și cupiditatea Dar insuficiențele? Risipitorul dăruiește risipindu-și avutul, dăruind cui nu se cuvine(lingușitorilor) și dă cui nu are nevoie de…

1 Comment