Categorie destinată tuturor articolelor publicate de Cătălin Spătaru.

Greșeli și ,,gafe strălucite’’ ale unor mari savanți, istorisite de Mario Livio

Darwin, Kelvin, Pauling, Hoyle, Einstein sunt oamenii de știință cercetați de astrofizicianul Mario Livio într-o istorie a gafelor și erorilor unor minți extraordinare. Livio scrie cu admirație subliniind că gafele acestor minți elevate sunt surse pentru descoperirea dacă nu a unor adevăruri, cel puțin pentru a elimina erorile din teorii și de a cataliza uneori construirea unor teorii mai coroborate cu realitatea. Darwin și genetica indispensabilă Încrederea este mai curând rodul ignoranței decât al cunoașterii, spune Darwin. Și cum unele adevăruri…

1 Comment

Advent, așteptând să vină ,,misterul de Crăciun’’ cu Jostein Gaarder

Cine nu a simțit măcar o dată lângă bradul de Crăciun, cu fața luminată de stele, cum zilele pline de bucurii și de daruri sunt învăluite de un mister nedeslușit, dar simțit, trecând dincolo de pe-trecerea sărbătoririi? Cine nu a trăit misterul zilelor de Crăciun, mister dincolo de daruri și de ,,să fim mai buni’’, poate avea încă o șansă cu Gaarder și misterul lui de Crăciun. Jostein Gaarder (1952-) O fetiță sătulă de larma oamenilor cumpărând daruri de Crăciun, sătulă…

0 Comments

,,De ce ne dezbină politica și religia’’ după ,,mintea moralistă’’ a lui Jonathan Haidt

Afecțiunea, admirația, dorințele, intuițiile  sunt cele dintâi în evaluările, valorizările și alegerile noastre, apoi urmează judecata, raționamentul, gândirea despre societate, politică și religie. De la Wundt până la Zajonc, până la studiile  din psihologia socială ale lui Todorov, Paxton și Greene, mintea noastră evaluează instantaneu, judecățile sociale și politice depinzând de intuițiile noastre, judecățile morale fiind influențate de stările noastre fizice precum gusturile sau mirosurile. Elefantul (intuițiile, înclinațiile, afecțiunea, admirația etc.) și călărețul (judecățile, raționamentul, reflecția strategică etc.) fiind o pereche…

3 Comments

Încă 7 munți pe ale căror poteci ai putea să-ți drumețești gândurile și pașii

Bodoc, de unde nu mă mai întorc lângă vârful Bodoc (02.07.2020) Sau mai bine mă reîntorc. Iarna, golul alpin, cu aspect deluros, domol, parțial acoperit cu copaci, ar fi ideal pentru o drumeție, unde fără a face un mare efort fizic, gândurile pot zbura către zările unui peisaj de iarnă. Dar și vara, frumusețea locului cu liniștea deplină, cerul albastru, căldura, insectele, florile, copacii, priveliștile către depărtări, îl învăluie pe drumeț, ținându-i mintea în timpul Bodocului. Să ne amintim timpul lui,…

13 Comments

Gândurile lui Marcus Aurelius către sine sau un exercițiu spiritual cu moartea, reconstituit de Pierre Hadot

După prima carte, unde Marcus Aurelius își reamintește rădăcinile, ce a învățat de la alții, cui îi este dator ș.a., în cartea a II-a, împăratul-filosof vorbește despre moarte, pieire, scurtimea timpului vieții în circa 5 paragrafe din cele 17. În cartea a III-a în circa 6 paragrafe din cele 16 se pomenește de scurtimea vieții, viața ce a mai rămas, sfârșitul vieții, moarte, după moarte etc. Moartea, nimicnicia vieții, ș.a.m.d., revenind și în celelalte cărți scrise din ,,gândurile către sine însuși''.…

8 Comments

Dr. Elisabeth Kübler-Ross despre 5 stadii în agonia bolnavului, ,,despre moarte și a muri’’ în relație cu familia și personalul medical

,,Aici, iată, eu zac în pat, iar fiecare ceas, fiecare zi este o agonie’’, spune un bolnav în fază terminală. Seminarul condus de Elisabeth Kübler-Ross s-a concentrat pe bolnavii de cancer, aflați în faze terminale, pe pacienții cu boli incurabile, aflați în agonia bolii distrugătoare, în speranța unui miracol divin sau uman, străduindu-se să încheie socotelile cu lumea aceasta, uneori în zadar, încercând să-și găsească pacea și liniștea înaintea sfârșitului, trecând peste nemulțumirile legate de atitudinea semenilor, redescoperind singurătatea originară, așa…

4 Comments

Istoria iubirii lui Simon May sau a căutărilor înrădăcinării ontologice

Iubirea platonică și Eros ca drum spre absolut Statuia lui Platon din Atena, Grecia. În Grecia Antică, iubirea a fost interpretată atât ca forță fundamentală a universului (Empedocle), a cărei dominație asupra luptei le permite celor patru elemente (pământ, aer, foc și apă) să se unească, cât și ca forță demonică ce are capacitatea de a-i afecta pe oameni și pe zei deopotrivă (după cum afirma Corul din „Antigona”). Iubirea are ca scop recăpătarea stării primordiale, a unității pierdute (mitul lui…

1 Comment

,,Meditați cu noi’’ ne îndeamnă Christophe André și 21 de experți în meditație

De ce să medităm? Foloasele sunt multe, însă meditația doar pentru foloase ar fi limitată, despre acest aspect vorbind și maeștrii zen. Meditația își este suficientă sieși și nu este mijloc pentru altceva. Când se meditează pentru a nu fi stresat, se instrumentalizează meditația, ea devenind o tehnică, însă de fapt nu mai medităm. Fiindcă intrarea în meditație este intrarea necondiționată în prezentul viu. Meditația ține de o artă de a trăi. Meditația ne transformă, ne liniștește, tocmai pentru că nu…

4 Comments

‚‚Etica” lui Spinoza demonstrată geometric începând cu ,,Deus sive Natura’’ (cartea I)

Știm, câte capete atâtea păreri, fiecare cu gustul lui, ș.a., aceste ziceri și zicători apar pentru că mulțimile mai degrabă își imaginează lucrurile decât le cunosc, oamenii nu explică natura lucrurilor, ci doar folosesc imaginația, construind existențe imaginare, în locul celor raționale. Ne încântă simțurile, lucrurile sunt atrăgătoare sau respingătoare, sunt plăcute sau urâte, frumoase, ordonate sau dezordonate, ele toate trebuie judecate după natura și puterea lor, nu după prejudecățile noastre cu privire la ele, prejudecăți la care ținem plecând de…

4 Comments

Giorgio Agamben în deschisul omului și animalului

La masa din paradis, fericiții sunt reprezentați în miniaturile unei biblii ebraice cu capete de animale, va fi omul împăcat cu natura sa de animal în paradisul unde natura sa de animal pare transfigurată? (pp. 10-11) Arhonții gnostici, creatori ai lumii întunecate, reprezentați cu capete de animale, ne arată oare că în lumea devastată de război, omul a devenit un animal, o oaie împăcată cu măcelul? (pp. 11, 15) Așa cum Kojeve, deja observa acum jumătate de secol, văzând în rușii…

1 Comment