Primul articol în cadrul căruia am avut parte de un invitat poartă numele de „O lecție de viață, relatată de Ernest Hemingway: „Bătrânul și marea„”. Seria acestor articole continuă, de această dată alături de Andrei Belcin, subiectul principal fiind romanul intitulat „Mama Noapte”, scris de către Kurt Vonnegut.
Acest articol este diferit față de celelalte articole pe care le-ați citit, până în momentul de față, pe blogul nostru. Spun asta fiindcă este pentru prima dată când invităm o persoană să scrie despre o carte citită. Numele invitatului este Cătălin Ciotu, iar cartea despre care urmează să citiți poartă numele de „Bătrânul și marea”, fiind scrisă de către Ernest Hemingway.
Trei corespondențe purtate între Rupert Dalton și James Ross, - Invitația pe care cel din urmă o primește, cu privire la participarea acestuia în cadrul unui prânz, alături de membrii Comitetului, unde va fi prezent și Daniel House. - urmate de alte două, autori fiind Daniel și James. - Invitația pe care House i-o oferă lui Ross: „Dacă ai sosi sâmbătă după-amiază și ai sta, să zicem, până în dimineața următoare, ți-ar mai rămâne timp și pentru întâlniri mai emoționante”, urmată de…
Dacă primele pagini ne aruncă într-un timp rupt de noi și ne pot plictisi, continuarea n-o mai vrem întreruptă grăbind spre sfârșit pentru a afla adevărul. Dar adevărul nu ni-l dă scriitorul Naghib Mahfuz, nici naratorul Meriamun, cel care caută adevărul despre faraonul Akhenaton, numit Ereticul într-o posteritate nefavorabilă. Romanul nu este istoria unui faraon, ci povestea unei anchete în care martorii vieții lui Akhenaton relatează diferit, uneori contradictoriu, evenimentele, personalitatea, domnia faraonului. Cititorul are sarcina de a (re)construi figura faraonului din…
Mă aflu de doisprezece ani în învățământul românesc, dar nu în poziția de profesor, ci în cea de elev. Ca și majoritatea copiilor, am considerat că școala reprezintă un loc plictisitor, o instituție menită să te învețe că „nu ai nici o șansă-n viață dacă nu urmezi sistemul impus” și un mod de tortură pentru creierele mai puțin active. Credeam că pot învăța singur ceea ce îmi doresc și că o foarte mare parte din materia studiată la clasă îmi va rămâne nefolositoare până la finalul propriei vieți.
De câte ori poți muri într-o viață înainte de a pieri definitiv?
O fată se zăreşte pe bancă. Părul ei se contrastează cu cireşii înfloriţi care o adăpostesc cu umbra lor, de fierbintele soare. Stă, pierzându-se cu vederea în gol, rezemată pe spate. Îşi aprinde ţigara. Se învăluie într-un nor de fum, gri ca și cerul ameninţător. Ea dependentă de el, fumul, el ţigara se stinge pentru ea. Trage un fum, se pierde înăuntrul ei parcă contemplând. Moartă de vie închide ochii, vie de moartă îi deschide. Ochii căprui, accentuaţi de albul clar…
Deschise colivia albă: - Pasăre liberă, asta eşti! spuse el către ea.
‚‚Este o rușine să câștigi un război’’, încheie romanul scriitorul prin personajul principal ce-i poartă numele. Malaparte scrie despre război, participând alături de trupele aliate la eliberarea Italiei sudice. Dar scrie mai puțin despre lupte și mai mult despre efectele războiului. Odată cu eliberarea, oamenii nu-și recapătă importanța, valoarea, demnitatea, ci doar caută să-și salveze pielea. Cei eliberați, învinșii războiului, italienii sunt eroi când luptă alături de eliberatori, dar după eliberare, mizeria, sărăcia, foamea îi cuprinde ca o boală incurabilă. Italienii…