adevar

Omul de știință și cetățeanul Feynman gândind ,,sensul tuturor lucrurilor’’
Cătălin Spătaru / Filosofie / Politică / Religie / Știință

Omul de știință și cetățeanul Feynman gândind ,,sensul tuturor lucrurilor’’

Azi, nici măcar două domenii ale cunoașterii nu poate cineva să le înțeleagă profund încât să nu se facă de râs. Așa abordează Feynman problemele: în stilul unor filosofi de secol XVII, ridicându-se undeva în sfera universalului ,,tuturor lucrurilor’’ pentru a nu se face de râs în fața ,,specialiștilor’’. Știință, tehnologie, îndoială și incertitudine în cunoaștere O problemă este: ,,ce este știința?’’. Pentru Feynman tehnologia, a face lucruri noi, face parte din știință, spre deosebire de Basarab Nicolescu, la care tehnologia…

1 Comment
16 martie 2024
,,Extazele lui Plotin’’, trezirile lui Șestov
Cătălin Spătaru / Filosofie

,,Extazele lui Plotin’’, trezirile lui Șestov

Sufletul omenesc doarme un somn profund atât timp cât este în trup, spune Plotin. Oamenii nu vor să se trezească, ei dorm în continuare convinși de evidențe și ,,adevăruri’’. Chiar Socrate ,,tăunul’’ înțepând ignoranța oamenilor și ,,trezindu-i’’, a promis visul înțelepciunii, al trezirii omului. Mai mult, el susținea adevărul că nimeni nu putea face rău unui om virtuos. Și aceasta în ciuda experiențelor din cetate. La Socrate, la cinici și stoici, etica este ca o artă de a săvârși miracole naturale,…

1 Comment
24 februarie 2023
Întoarcerea lui Spinoza dinspre ,,Deus sive natura” către natura și originea sufletului (cartea II din ,,Etica’’)
Cătălin Spătaru / Radu Mihai

Întoarcerea lui Spinoza dinspre ,,Deus sive natura” către natura și originea sufletului (cartea II din ,,Etica’’)

În demonstrația sa numită ,,etică’’, folosind metoda geometrică, Baruch Benedictus Spinoza a legat strâns și riguros: Dumnezeu, natura și existența lucrurilor. Se citește pe sine prin atributul gândirii, Deus, natura lucrurilor, în cele câteva zeci de pagini din cartea I? Unde Spinoza face o teorie a naturii lucrurilor, o ontologie, o onto-teologie a lui Dumnezeu cu o infinitate de atribute și de moduri…nu nici vorbă: adevărul nostru este precum câinele față de constelația cu același nume. Cartea I despre Deus sive…

2 Comments
19 iulie 2021
Giovanni Reale îndemnându-ne către ,,Înțelepciunea antică’’ pe noi cei supuși celor 10 măști ale nihilismului
Cătălin Spătaru / Filosofie

Giovanni Reale îndemnându-ne către ,,Înțelepciunea antică’’ pe noi cei supuși celor 10 măști ale nihilismului

Îndemnurile mele sunt medicamente utile, nu vindecă bubele, dar le împiedică să se întindă, spune Seneca. Ele sunt îndemnuri pentru bubele sufletului, suflet fără de care omul nu poate fi întru totul sănătos. Are omul doar trupul sănătos? E doar un nebun ce delirează. Pentru sufletul său bolnav, mângâierile filosofiei au fost cele care l-au sculat pe Seneca din patul unde bolea. Reale vrea să readucă înțelepciunea antică în cenușa prezentului, dar sclipirile filosofiei cărora Seneca le datorează viața, nu sunt…

1 Comment
3 aprilie 2020
‚‚Ființă și Frumusețe’’ la Abelardo Lobato sau întoarcerea la kalofania ființei
Cătălin Spătaru / Filosofie / Radu Mihai / Religie

‚‚Ființă și Frumusețe’’ la Abelardo Lobato sau întoarcerea la kalofania ființei

Norul este. Copacul este. Fluturele este. Omul este. Racheta este. Universul este. Dumnezeu este. Frumusețea este. Acest ‚‚este‘‘, ființa ca ființă, existența ca existență, este atât de neglijat în viața obișnuită, deși apare ca subzistența a toate care sunt, au fost și vor fi. Chiar și neglijența are nevoie de ‚‚a fi’’. Această ființă este frumoasă? Este-le este frumos? Frumusețea pe care noi o legăm îndeobște de ceva sensibil sau moral, frumosul provocator de o plăcere și bucurie subiectivă, frumusețea poate…

7 Comments
19 martie 2020
Constantin Noica despre ‚‚Mathesis sau bucuriile simple’’ sau cultura ca exces al vieții
Cătălin Spătaru / Filosofie / Radu Mihai

Constantin Noica despre ‚‚Mathesis sau bucuriile simple’’ sau cultura ca exces al vieții

‚‚Cultura crește din excesul vieții asupra ei înșiși…e adevărul nostru, e ordinea după chipul și asemănarea noastră’’  Cultura nu-i opusul vieții, ea este încă viață, este chiar excesul vieții, excesul biologiei, nu doar transfigurare a biologiei, ce pare să pună în centru tot biologia, nu cultura. Experiențele religioase au scos la iveală posibilitățile spirituale ale omului, experiența științifică posibilitățile sale culturale, cultura omenească este adevărul nostru, este ordinea construită de noi, este lumea omului, este omul însuși. Spiritul uman se caută…

3 Comments
26 septembrie 2019
„Mic tratat al marilor virtuți” de André Comte-Sponville
Acostăchioaei Ana-Maria / Filosofie / Literatură

„Mic tratat al marilor virtuți” de André Comte-Sponville

  „Mic tratat al marilor virtuți” este continuarea îndelungatei reflecții îndreptate timp de mii de ani asupra virtuții, pe care André Comte-Sponville o face pentru a oferi contemporaneității un suport, un ghid pentru practicarea moralei prin învățarea virtuții. Lucrarea examinează virtuțile pe care autorul le consideră a fi cele mai importante – marile virtuți necesare înțelegerii felului în care omul poate să trăiască bine, în conformitate cu legea morală. Apărută într-un domeniu consolidat de lucrările unor mari gânditori precum Aristotel, Spinoza,…

0 Comments
24 mai 2019
Căutând ‘‘Adevărul’’ ghidați de Simon Blackburn, ‘‘călăuza rătăciților’’
Cătălin Spătaru / Filosofie / Invitați / Literatură / Știință

Căutând ‘‘Adevărul’’ ghidați de Simon Blackburn, ‘‘călăuza rătăciților’’

‘‘Adevărul’’ lui Blackburn nu-i doar o carte de filosofie analitică, cu o metodă și un discurs la modă, ci și o luptă pentru adevăr, pentru un adevăr sau mai multe, ori cel puțin pentru eliminarea unor erori. Dar mai există adevăr în epoca noastră a multiculturalismului, a relativismului, a interpretării fără fapte, a înțelegerii doar perspectiviste? Pentru Blackburn, și nu numai pentru el, relativismul, ce pare eliberator de absolutism, are efecte insuportabile. Însă nu poți scăpa prea ușor de relativism, mai…

0 Comments
2 aprilie 2019
Noaptea cu Pascal și Șestov în Grădina Ghetsimani
The Agony in the Garden circa 1799-1800 William Blake 1757-1827 Presented by the executors of W. Graham Robertson through the Art Fund 1949 http://www.tate.org.uk/art/work/N05894
Cătălin Spătaru / Literatură

Noaptea cu Pascal și Șestov în Grădina Ghetsimani

  ‚‚Nu sper nimic de la lume, nu învăț nimic, nu vreau nimic; n-am nevoie, prin grația Domnului, nici de binele, nici de autoritatea nimănui’’ spune domnul Pascal, îndrăznind mai mult: ‚‚ceea ce condamn eu este condamnat în ceruri. Ad tuum, Domine Jesu, tribunal apello’’ (p. 18). Nu de Roma eternă îi pasă lui Pascal, ci la tribunalul din ceruri apelează. Nici de rațiunea pe care ar vrea-o umilită, nici de Descartes, de Roma și de Biserica care doarme precum Petru,…

4 Comments
13 aprilie 2017
Mario Vargas Llosa – Rătăcirile fetei nesăbuite
Cătălin Spătaru / Literatură

Mario Vargas Llosa – Rătăcirile fetei nesăbuite

Cuplul etern/ocazional între iubirea metafizică și jocul pasiunii  Deși titlul pare moralizator, nu ar fi îndeajuns pentru carte doar înțelegerea ei printr-o interpretare morală. Să fi devenit Llosa la 70 de ani moralist după Mătușa Julia și condeierul sau după Pantaleon și vizitatoarele? Ar fi prea puțin pentru „minciuna’’ ficțiunii acestui roman să ascundă doar un „adevăr’’ moral. Oricum, ca să vorbim ca la carte, opera se detașează de autor, iar înțelegerea ei depășește ceea ce a intenționat să transmită el.…

0 Comments
17 decembrie 2016