Werner Jaeger despre ,,Paideia Christi’’

Este la modă trasarea liniilor despărțitoare în istorie, cum este cea între creștinism și lumea Greciei Antice sau între umanismul Renascentist al unui Erasmus ce se întoarce la valorile Antichității greco-romane și creștinismul evului numit întunecat. Dar pentru autorul celebrei ,,Paideia’’, în religia creștină a fost receptată și transformată paideia greacă. Apostolul Filip într-o scriere apocrifă le spune atenienilor că a venit să le aducă  ,,Paideia Christi’’. Noua  religie, religia creștină are pretenția unei misiuni formatoare pentru întreaga umanitate, dar nu…

0 Comments

,,Spirit și libertate’’ în filosofia creștină a lui Berdiaev

,,Spiritul este libertate’’, libertate a gândirii, libertate a filosofiei, filosofie eliberată de religie ajungând însă sclava științei, filosofia ca activitate spirituală fiind mereu în tensiunea de a-și pierde libertatea. Nu există filosofie absolut autonomă, față de religie, știință sau viață. Filosofia este în serviciul vieții, într-o cât mai amplă conștientizare de sine a vieții, cât mai profundă, filosofia este iluminarea vieții. Viața nu este doar viața biologică, ci viață în spirit, în ,,duh (spirit) și în adevăr’’, așa cum spune motto-ul cărții…

2 Comments

Teologul Christos Yannaras ,,contra religiei’’ sau cum grâul (comuniunea euharistică) se amestecă cu neghina (religia) până la sfârșitul vremurilor

Primele totalitarisme ar fi după Yannaras cele religioase: invenția unei infailibilități a puterii care este de fapt originată într-o nevoie, controlul gândirii, cenzura, cărțile periculoase interzise, tortura ca metodă de anchetă... Nevoia de a apăra convingerile religioase a dus la o dezlănțuire a intoleranței dusă până la violență, cruzime și războaie. Totalitarismul însoțește ca sindrom orice organizare eficientă a vieții religioase. Nevoia omului de minune, de mister și de prestigiu favorizând această supunere a omului față de autoritățile religioase ce-i dau…

1 Comment

Fiul lui Dumnezeu/fiii lui Dumnezeu (Îngerul Feței, Metatron, Enoh, Yaho’el, Intelectul Agent, Tiferet/Malhut, Șekina, Ze’yir ‘Anppin, Țadik…) din mistica evreiască într-o cercetare amplă a lui Moshe Idel

Despre categoria filiației în: literatura Hekhalot, literatura rabinică, ezoterismul Așkenazi,   Cabala extatică, Cabala teosofico-teurgică, Cabala creștină, Hasidism Morfonominalism, apoteoză, teofanie, întrupări ,,Numele meu este în el’’ în îngerul trimis să păzească triburile în deșert, un înger identic cu chipul divin, ce merge înaintea israeliților în pustiu, o teofanie angelică în care numele divin este în îngerul necunoscut, ,,îngerul feței’’ ce mântuiește (Ieș. 23.20-21, 33.14, Is. 63.9). Nu pare să fie o distincție între divin și emisar, prin numele său, Dumnezeu este…

3 Comments

Istoria iubirii lui Simon May sau a căutărilor înrădăcinării ontologice

Iubirea platonică și Eros ca drum spre absolut Statuia lui Platon din Atena, Grecia. În Grecia Antică, iubirea a fost interpretată atât ca forță fundamentală a universului (Empedocle), a cărei dominație asupra luptei le permite celor patru elemente (pământ, aer, foc și apă) să se unească, cât și ca forță demonică ce are capacitatea de a-i afecta pe oameni și pe zei deopotrivă (după cum afirma Corul din „Antigona”). Iubirea are ca scop recăpătarea stării primordiale, a unității pierdute (mitul lui…

1 Comment

Rémi Brague în Europa, pe calea romană sau europenizarea ca universală secundaritate

Europa și-ar refuza un viitor dacă s-ar replia pe ce are particular. Calea ei romană ar fi sarcina culturală a Europei. Europa trebuie să fie conștientă de valoarea ei și valorile ei, dar și de lipsa ei de importanță. Cu valoarea ei și valorile sale perene va putea rezista barbariei interne și externe, mai mult, va trebuie să le domine; cu lipsa ei de importanță, amintindu-și că de la originile ei medievale a fost mesageră, servitoare, s-a raportat mereu la altceva,…

3 Comments

Jaspers despre ‚‚Nietzsche und das Christentum’’ (Nietzsche și creștinismul)

El părăsește orice sălaș al gândirii, orice siguranță a adevărurilor, a minciunilor necesare vieții, el îndrăznește să lipsească existența de temeiuri, siguranța lor fără de care nu putem trăi în liniște. El se expune oricărei primejdioase dezvăluiri a ceea ce pare un adevăr pentru indivizi, grupuri, popoare. El nu cunoaște liniștea unui adevăr, ci mereu bifurcația înțelegerii, multiperspectivismul asupra lucrurilor. El este wagnerian, nihilist, profet și le respinge pe toate. El vrea pe cel opus să-l transforme în sine și în…

6 Comments

Contraistoria filosofiei (vol. 3) – Libertinii barocului, adică libertinii fideiști și libertinii panteiști ai lui Onfray

Cum putem să definim un libertin al barocului?  Termenul de libertin a apărut pentru prima dată în secolul al XVI-lea, iar semnificația sa epistemologică provine din cuvântul latin „libertinus”, adică libert. Totuși, în perioada barocului, cuvântul respectiv servea atât pentru definirea ereticilor, cât și pentru cea a reformaților sau a heterodocșilor...sau, după cum afirmă Onfray, a oricărei persoane care refuza să creadă în Dumnezeul creștin al Bisericii catolice, apostolice sau romane. Altfel spus, libertinul este acea persoană care respinge dogma religioasă,…

3 Comments

Să ne ferim de ecologia totalitară a fanaticilor apocalipsei, alături de Pascal Bruckner!

  Europa prezentului nostru se confruntă cu o situație-limită: o societate care a eliminat sensul religios al vieții și care se află în încercarea de a identifica sensul acesteia în știință. Desigur că anularea oricărui sens al acestei vieți facilitează formarea unei angoase profunde la nivelul întregii societăți, motiv pentru care cultura europeană a avut nevoie de o restructurare puternică la nivelul tuturor activităților umane, dar în special la nivelul gândirii individuale și colective. Putem însă să discutăm despre eliminarea totală…

0 Comments

‚‚Viața lui Iisus’’ povestită de credinciosul Paul Johnson în secolul XXI

‚‚ Era poet al virtuții, bald al dreptății, menestrel al iubirii divine. Vorbirea lui era o rapsodie, iar în predici, discursul lui era plin de palinodii și poeme’’. Iisus era mai degrabă poet, decât predicator sau orator, el gândea, judeca, vorbea cu imagini, străfulgerări, metafore inspirate de natură(p. 89). Iisus a fost un învățător eminent și un mare artist(p. 205). Ar putea surprinde caracterizarea lui Iisus ca poet și artist dacă neglijăm faptul că poezia este prezentă în cărțile Vechiului Testament…

8 Comments