,,Pascal și (anti)filosofia’’ de Vincent Carraud

A vrea să dovedești existența lui Dumnezeu este la fel de fără sens precum recunoașterea lui Isus ca rege în geometrie sau a-l considera pe Arhimede prinț în politică. Mai mult, dovezile metafizice interzic accesul la cel pe care vor să-l dovedească și să-l ajungă prin dovezi. Libido sciendi, curiozitatea, impulsionează căutarea de a dovedi existența lui Dumnezeu. Libido sciendi vrea să-l facă evident pe Dumnezeu prin reușita dovezilor. Orgoliul, superbia, este al doilea impuls: de la ego-ul meu, prin cogitatio…

1 Comment

„Mic tratat al marilor virtuți” de André Comte-Sponville

  „Mic tratat al marilor virtuți” este continuarea îndelungatei reflecții îndreptate timp de mii de ani asupra virtuții, pe care André Comte-Sponville o face pentru a oferi contemporaneității un suport, un ghid pentru practicarea moralei prin învățarea virtuții. Lucrarea examinează virtuțile pe care autorul le consideră a fi cele mai importante – marile virtuți necesare înțelegerii felului în care omul poate să trăiască bine, în conformitate cu legea morală. Apărută într-un domeniu consolidat de lucrările unor mari gânditori precum Aristotel, Spinoza,…

0 Comments

Contraistoria filosofiei (vol. 3) – Libertinii barocului, adică libertinii fideiști și libertinii panteiști ai lui Onfray

Cum putem să definim un libertin al barocului?  Termenul de libertin a apărut pentru prima dată în secolul al XVI-lea, iar semnificația sa epistemologică provine din cuvântul latin „libertinus”, adică libert. Totuși, în perioada barocului, cuvântul respectiv servea atât pentru definirea ereticilor, cât și pentru cea a reformaților sau a heterodocșilor...sau, după cum afirmă Onfray, a oricărei persoane care refuza să creadă în Dumnezeul creștin al Bisericii catolice, apostolice sau romane. Altfel spus, libertinul este acea persoană care respinge dogma religioasă,…

3 Comments

Contraistoria filosofiei (vol. 2) – Creștinismul hedonist adică gnosticii, Spiritul liber, Lorenzo Valla, Marsilio Ficino, Erasmus și Montaigne sau creștinii epicurieni ai lui Onfray

 Glasul gnosticismului răsună încet și chinuit din umbra trecutului și din spatele veșnicei boxe a acuzaților în care a fost trimis de creștinism. Acesta propovăduiește o credință opusă, o credință ale cărei limite se situează între bine și rău. „Gnosticismul se instalează dincolo de bine și de rău, în toate chestiunile, inclusiv în ce privește sexul, libidoul, dorințele, pasiunile și pulsiunile.” (pag. 22)  Comunitatea gnosticilor, una eretică prin modul de gândire, în raport cu credințele vremii, s-a întemeiat în „orașe și…

3 Comments

‘‘Învățarea seninătății’’ printre ‘‘Stările sufletești’’ cu Christophe Andre

  ‘‘Orice om este discipolul unui cuvânt profund’’ (Victor Hugo), astfel că o parte din cuvintele acestei cărți valoroase pot fi folosite de cititor ca mantre constructive împotriva cuvintelor distructive, adânc sădite în mintea noastră, atât de adânc, încât ele devin ca un jurământ uitat, noi devenind fideli unui astfel de jurământ uitat (Pessoa), afirmat de atâtea ori că devine un automatism inconștient precum: ’’este o catastrofă’’, ’’ești un om de nimic’’, ’’nu o meriți’’ etc. (pp. 471, 440, 470).  ‚‚Să…

1 Comment