Contraistoria filosofiei (vol. 2) – Creștinismul hedonist adică gnosticii, Spiritul liber, Lorenzo Valla, Marsilio Ficino, Erasmus și Montaigne sau creștinii epicurieni ai lui Onfray

 Glasul gnosticismului răsună încet și chinuit din umbra trecutului și din spatele veșnicei boxe a acuzaților în care a fost trimis de creștinism. Acesta propovăduiește o credință opusă, o credință ale cărei limite se situează între bine și rău. „Gnosticismul se instalează dincolo de bine și de rău, în toate chestiunile, inclusiv în ce privește sexul, libidoul, dorințele, pasiunile și pulsiunile.” (pag. 22)  Comunitatea gnosticilor, una eretică prin modul de gândire, în raport cu credințele vremii, s-a întemeiat în „orașe și…

3 Comments

Ibn Tufayl (Abubacer/Abentofal) – Hayy bin Yaqzan/Yaqdhan (Philosophus Autodidactus) sau din tainele înțelepciunii unui Robinson Crusoe mistic

Filosoful arab Ibn Tufayl, latinizat Abubacer sau Abentofal rescrie în secolul XII o poveste care circula în diferite variante și care avea să fie reluată sub numele mai cunoscutului Robinson Crusoe (Introducerea lui George Grigore, pp. 11-18). Povestea de pe insulă: Hayy și Existentul cu existența necesară și desăvârșită  Pentru a nu face un salt deja, unde voia să ajungă filosoful și medicul arab, sunt admise la început ambele variante ale povestirii apariției copilului pe o insulă pustie: creatura Domnului este…

0 Comments

Reuniune

Reuniune Ascuns printre brazi înalți Muntele expiră a iarnă, Iar fulgii de vânt purtați Peste el stau să se aștearnă. Dinspre falnica-i figură Se-ntrezăresc culmi înghețate Ce sporesc fără măsură Când privirea le străbate. Însă bravul râu nu știe Ce-i aia tremurătură Susurul său - melodie - Lin șoptește că-n natură Nu există frig prea aprig Nici o vreme prea geroasă Ci doar simțământul tainic Ce le spune că-s acasă. Autor: Acostăchioaei Ana-Maria Imaginea este proprie.

0 Comments

Jean-Jacques Rousseau: ultimele visări ale unui hoinar singuratic

 “Azi în dumineca de Florii, s-au împlinit cincizeci de ani de când am făcut cunoștință cu doamna de Warens. Avea douăzeci și opt de ani, fiind născută o dată cu secolul. Eu nu împlinisem încă șaptesprezece și temperamentul meu, care se trezea, și de care nu știam încă, îmi umplea cu o căldură nouă inima duduind de viață’’. Așa își începe ultima plimbare, ultima visare, ultimul capitol din ultima scriere, J. J. Rousseau. O ultimă visare neterminată, dedicată unei prietenii și…

8 Comments