Reuniune

Reuniune Ascuns printre brazi înalți Muntele expiră a iarnă, Iar fulgii de vânt purtați Peste el stau să se aștearnă. Dinspre falnica-i figură Se-ntrezăresc culmi înghețate Ce sporesc fără măsură Când privirea le străbate. Însă bravul râu nu știe Ce-i aia tremurătură Susurul său - melodie - Lin șoptește că-n natură Nu există frig prea aprig Nici o vreme prea geroasă Ci doar simțământul tainic Ce le spune că-s acasă. Autor: Acostăchioaei Ana-Maria Imaginea este proprie.

0 Comments

Jean-Jacques Rousseau: ultimele visări ale unui hoinar singuratic

 “Azi în dumineca de Florii, s-au împlinit cincizeci de ani de când am făcut cunoștință cu doamna de Warens. Avea douăzeci și opt de ani, fiind născută o dată cu secolul. Eu nu împlinisem încă șaptesprezece și temperamentul meu, care se trezea, și de care nu știam încă, îmi umplea cu o căldură nouă inima duduind de viață’’. Așa își începe ultima plimbare, ultima visare, ultimul capitol din ultima scriere, J. J. Rousseau. O ultimă visare neterminată, dedicată unei prietenii și…

7 Comments