Reuniune
Ascuns printre brazi înalți
Muntele expiră a iarnă,
Iar fulgii de vânt purtați
Peste el stau să se aștearnă.
Dinspre falnica-i figură
Se-ntrezăresc culmi înghețate
Ce sporesc fără măsură
Când privirea le străbate.
Însă bravul râu nu știe
Ce-i aia tremurătură
Susurul său – melodie –
Lin șoptește că-n natură
Nu există frig prea aprig
Nici o vreme prea geroasă
Ci doar simțământul tainic
Ce le spune că-s acasă.
Autor: Acostăchioaei Ana-Maria
Imaginea este proprie.
