Kierkegaard, Șestov, filosofia existențială, ,,vocea celui care strigă în pustie’’ între arborii vieții și cunoașterii

Vocea lui Kierkegaard este vocea celui care strigă în pustiul lumii omului, o lume fascinată de fructele cunoașterii universale și necesare, vrăjită de roadele lui ,,trebuie’’, un "trebuie" bazat pe adevăruri universale, necesare și constrângătoare. Glasul în pustiu al lui Kierkegaard este filosofia existențială, filosofia credinței în posibil, a credinței într-un Dumnezeu pentru care totul este posibil în neantul lumii absurde, o lume fascinată de fructele cunoașterii. O credință într-un Dumnezeu care nu ne constrânge la nimic, care nu este El…

0 Comments

,,Extazele lui Plotin’’, trezirile lui Șestov

Sufletul omenesc doarme un somn profund atât timp cât este în trup, spune Plotin. Oamenii nu vor să se trezească, ei dorm în continuare convinși de evidențe și ,,adevăruri’’. Chiar Socrate ,,tăunul’’ înțepând ignoranța oamenilor și ,,trezindu-i’’, a promis visul înțelepciunii, al trezirii omului. Mai mult, el susținea adevărul că nimeni nu putea face rău unui om virtuos. Și aceasta în ciuda experiențelor din cetate. La Socrate, la cinici și stoici, etica este ca o artă de a săvârși miracole naturale,…

1 Comment

,,Ignoranța înstelată’’ a lui Gustave Thibon

Crimele colective nu s-au produs pe muzica marșurilor funebre fiindcă muzicile războinice sunt muzici ce susțin forța și speranța. Muzica războinică îmbătând delirul optimismului trăit de Robespierre, Hitler sau Stalin. Când Goethe înclină să tolereze nedreptatea măruntă ca preț pentru ordine de teama marii nedreptății și dezordinii, de fapt este vorba de o căutare răbdătoare a echilibrului între ce este dezirabil și ce este posibil. El urmează ruga înțeleptului către zeu: să îmbunătățească ce poate fi îmbunătățit, să îndure ce nu…

0 Comments

‚‚Etica” lui Spinoza demonstrată geometric începând cu ,,Deus sive Natura’’ (cartea I)

Știm, câte capete atâtea păreri, fiecare cu gustul lui, ș.a., aceste ziceri și zicători apar pentru că mulțimile mai degrabă își imaginează lucrurile decât le cunosc, oamenii nu explică natura lucrurilor, ci doar folosesc imaginația, construind existențe imaginare, în locul celor raționale. Ne încântă simțurile, lucrurile sunt atrăgătoare sau respingătoare, sunt plăcute sau urâte, frumoase, ordonate sau dezordonate, ele toate trebuie judecate după natura și puterea lor, nu după prejudecățile noastre cu privire la ele, prejudecăți la care ținem plecând de…

4 Comments

Cunoașterea la Kant, în „20 de întrebări și răspunsuri despre Immanuel Kant” de Mircea Flonta

Una dintre facultățile implicate în cunoaștere este rațiunea, privită de către Kant ca o „instanță supremă care decide asupra tuturor pretențiilor ce privesc cunoașterea” (pag. 14) și care se supune doar legilor pe care și le dă ea însăși. Rațiunea este o facultate a ideilor, idei pe care filozoful le diferențiază de cunoștințele propriu-zise, obținute de celelalte două facultăți ale cunoașterii: sensibilitatea și intelectul. Deși suverană, rațiunea umană are puteri limitate – „ele nu sunt pe măsura celor mai înalte aspirații…

5 Comments

A. C. Grayling despre „Alegerea lui Hercule”, o povară la fel de grea ca întotdeauna

 Sau nu, pentru o epocă hedonistă care alege ușor plăcerea ar părea că între datorie și plăcere nu este o alegere grea. Nici pentru noi, Herculeenii și Herculeenele ce ne muncim cu timpul vieții noastre, pentru a reuși cât mai bine să-l risipim. Cartea lui Grayling nu-i deloc o risipă. Pentru cei înaintați în studiul filosofiei ar fi o reluare benefică, de reamintire a unor argumente în discuția unor teme importante precum binele și răul, etica și morala, sexul, drogurile, eutanasia,…

0 Comments