Cioran despre ,,istorie și utopie’’, alături de scrisoarea unui prieten îndepărtat (Noica)

Am devenit helveți, domesticiți și sortiți mediocrității pentru totdeauna, elvețienizarea țărilor, ca posibilitate neatrăgătoare pentru Cioran, s-a produs (pp. 28, 44). Ultimele luni epidemice ne-au arătat-o. Elveția este complacere și afundare în igienă, în platitudine, în idolatria omului, cu sănătatea lui imperială și cultul legilor, ce-o protejează. Imperiul, civilizația occidentală, Estul Europei și Rusia Dar Cioran este atras de popoarele lipsite de scrupul, nesățioase, gata să le devoreze pe celelalte, să calce în picioare valorile ce stau în calea victoriei lor.…

1 Comment

Jaspers despre ‚‚Nietzsche und das Christentum’’ (Nietzsche și creștinismul)

El părăsește orice sălaș al gândirii, orice siguranță a adevărurilor, a minciunilor necesare vieții, el îndrăznește să lipsească existența de temeiuri, siguranța lor fără de care nu putem trăi în liniște. El se expune oricărei primejdioase dezvăluiri a ceea ce pare un adevăr pentru indivizi, grupuri, popoare. El nu cunoaște liniștea unui adevăr, ci mereu bifurcația înțelegerii, multiperspectivismul asupra lucrurilor. El este wagnerian, nihilist, profet și le respinge pe toate. El vrea pe cel opus să-l transforme în sine și în…

6 Comments

O poveste de secol XIX a filologului Ernest Renan despre “viața lui Iisus”

‘‘Dacă Iisus ar reveni printre noi, el ar recunoaște ca discipoli nu pe cei care pretind că-l cuprind în întregime în câteva fraze din catehism, ci pe cei care lucrează pentru a-l continua’’(pp. 278-279). Să fie această credință dinspre sfârșitul cărții, una de autojustificare? Probabil anticipând scandalizarea multor credincioși declarați, și nu numai, din cauza cărții lui? Specialistul în limbi orientale și călătorul Ernest Renan  vrea să povestească viața unui om, a unui om extraordinar, dar a unui om, viață contopită…

0 Comments