Robert Pollack: Credința biologiei și biologia credinței

Radu Mihai:

 Știința și religia – Două elemente a căror compatibilitate pare imposibilă. Conflictul acestor elemente continuă să se manifeste în prezent, atât în mediul virtual, cât și în cel real. Există un număr mare de aspecte ce determină incompatibilitatea acestora, unul dintre ele fiind diferența conceptelor prin intermediul cărora este reflectată lumea în care trăim. Personal, am decis să accept existența acestei dualități, păstrând o egalitate pe baza căreia încerc să cuprind informații și educație din ambele părți. Acest lucru este realizat și de către Robert Pollack, pe parcursul cărții  „Credința biologiei și biologia credinței”, în contextul căreia se regăsește posibilitatea compatibilității științei și a religiei, într-un punct de coexistență egală.

 Posibilitatea existenței incognoscibilului și acceptarea acestui aspect reprezintă unul dintre subiectele dezbătute pe parcursul cărții numite în rândurile anterioare, pornind de la următoarea idee: „Știința acționează la hotarul cunoscutului cu necunoscutul, o zonă complet diferită. Ca idee, ceea ce nu poate fi cunoscut nu este ușor de înțeles din perspectivă științifică. A avea de-a face cu ea este un proiect paradoxal, cerând să se vorbească despre ceea ce este inefabil și să se analizeze ceea ce este incomensurabil.” (pag. 24). Ideea acceptării incognoscibilului este nouă pentru mine, datorită credinței mele în capacitatea rațiunii umane, aceea de a înțelege întreaga esență a naturii, prin studierea sa.

 Totuși, privind din această perspectivă, am realizat existența certă a posibilității de a nu beneficia de capacitatea rațională necesară pentru a înțelege „totul”. Așadar, aleg să introduc termenul de „incognoscibil” în partea afectivă a omului.

 „Acceptarea iraționalului în știință și în religie” (pag.31) este o idee a cărei esență încurajează ideea incognoscibilului, dar și înlăturarea dogmei ce are puterea de a constrânge adepții științei sau a religiei, eliberându-i de acceptarea unei singure perspective, cu scopul de a „fi disponibili pentru propriile lor momente de înțelegere revelatoare, intuitivă – rare, dar prețioase.”.

 Existența selecției naturale este dezbătută, de asemenea, în contextul acestei cărți, ca evidențiere a luptei pe care fiecare specie este nevoită să o poarte, pentru a supraviețui. De fapt, este adevărat că întreaga viață se bazează pe supraviețuire? O astfel de întrebare primește o serie variată de răspunsuri, însă trebuie să acceptăm că și varianta afirmativă poate fi corectă. În prezent, medicina se află într-un stadiu dezvoltat, ce poate preveni moartea sau o poate chiar alunga. Astfel, Robert Pollack susține o afirmație a cărei esență este relevantă: „ – există riscul imens ca medicina să fie folosită nu pentru a ne ajuta să recunoaștem moartea, ci pentru a o nega.” (pag.53).

 Pornind de la această afirmație, în întregul capitol cu numărul doi se discută despre importanța medicinei în viața noastră și modul în care aceasta este percepută de către oameni. „Recomandările doctorului versus liberul-arbitru al pacientului” și „Efecte placebo în cercetarea medicinală” sunt două subiecte ce dezbat importanța propriilor alegeri și a „credinței”, ca putere de influențare asupra propriei stări de sănătate, cel mai bine explicat în partea intitulată „Efectul placebo al liberului-arbitru – influența pacientului” (pag.86).

 Subiectul principal al celui de-al treilea capitol este reprezentat de către genomul uman și diversitatea genetică, precum și bolile cu transmitere ereditară. Se încearcă descoperirea unor metode pe baza cărora să putem afla la ce boli suntem predispuși, în funcție de cele de care au suferit / suferă persoane din arborele genealogic al familiei respective. Fiind iudaic, autorul acestei cărți subliniază contradicția realizată între ceea ce presupune slujba sa și ceea ce presupune religia pe care o urmează, dar și subiecte precum „Iudaism biologic – știință rea, știință bună”, cu următoarea mențiune: „Când medicina confundă credința religioasă cu originea biologică, iar știința leagă originea biologică de problmele genetice, pentru practica medicală nu mai rămâne decât un mic pas greșit de făcut pentru a însemna un membru al unui grup religios ca fiind defectuos în sine.” (pag. 119).

 Așadar, „Credința biologiei și biologia credinței” este o carte a cărui subiect principal presupune acceptarea celor două elemente – știința și religia – ca fiind compatibile, cel puțin din punct de vedere existențial, dezvăluind perspective diferite din contextul ambelor, cu o prezentare de remarcat a legăturii pe care acestea o pot avea pe parcursul istoriei lor.

Roxana Cosmina (invitat):

 Știința și religia par două lucruri care nu au nimic în comun, ba mai mult, se contrazic în toate privințele. În momentul actual dispunem de mult prea puține informații pentru a ne putem pronunța, chiar și vag, asupra relației dintre adevărurile ştiinţifice și credințele religioase.

 „Credința biologiei și biologia credinței” este o carte ce dezbate o problemă controversată, încercând să împletească anumite legături între biologia genetică, medicină și lumea spirituală a religiei reprezentată, în acest caz, de iudaism. Sunt puse în discuție subiecte interesante, precum nivelul de moralitate al mutațiilor genetice în cazul omului, originea, evoluția și perpetuarea speciei, locul unde intuiția științifică și revelația religioasă își află începutul, efectul placebo și multe altele.

 Cartea a fost scrisă într-un stil adecvat, putând fi înțeleasă de un public destul de larg, fără să-și piardă demnitatea științifică. Problemele sunt dezbătute în linii mari și nu se intră foarte mult în detalii, așa că, din punctul meu de vedere, nivelul de complexitate este unul mediu, iar ideile prezentate sunt mai mult trecute în revistă într-o încercare de a concilia știința cu spiritualitatea, punând accent pe anumite elemente ce par să aibă o origine comună.

 Cel mai fascinant aspect abordat este legat de incognoscibil, de locul unde ideiile, intuițiile și revelațiile sălășluiesc până în clipa materializării lor printr-o minte umană. Sunt atât de multe lucruri pe care nu le știm și avem atât de multe întrebări al căror răspuns nu îl vom afla, probabil, niciodată. După ce și ultima pagină a acestei cărți va fi fost întoarsă, mintea va rătăci îndelung în căutarea unor lămuriri, dar va fi o călătorie frumoasă din care cititorul va avea de învățat. Astfel, sentimentul absurdului ce-și va face, cu siguranță, apariția, trebuie ignorat.

Cătălin Spătaru:

 În anul 2000, Robert Pollack, profesor de biologie la Universitatea Columbia rediscută raportul știință-religie, relația credințe religioase-credințe biologiste. Un rabin îi spune autorului să fie prieten cu omul ce are tronul divin gol, dar să fie atent la ce pune acesta în locul divinității. Astfel că, mereu apare întrebarea ce se pune în locul Zeului pe tronul gol. Știința are o viziune fragmentată despre realitate, și de fapt, o viziune unitară care să dea sens rezultatelor științei este o filosofie, ce găsește de obicei un înlocuitor pentru tronul divin. Ce susține Dawkins cu memele sale, extinzând explicațiile din biologie la cultură, considerând ca memă parazită religia, alături de alte forme culturale, este de fapt o filosofie biologistă. La fel, creaționiștii care exultă că evoluționismul a fost scos din programa școlară, depășesc religiosul intrând într-o zonă ce nu mai este a disputelor ideatice, ci a îndoctrinării cu așa-zise adevăruri despre incognoscibil. Pollack vorbește despre incognoscibilul care însoțește știința, în descoperirea, invenția, intuiția din cercetarea științifică. Incognoscibil ce rămâne neexplicat științific, dar în care omul religios poate găsi/proiecta un sens, un scop, o viziune despre lume. O viziune ce poate fi aleasă prin libertate, a cărei origine rămâne și ea, inexplicabilă și tolerabilă ca incognoscibilul, din care a apărut poate libertatea.

 Unul dintre capitolele bune este cel despre medicină. Științele medicale sunt dominate de viziuni dogmatice ce nu permit relaționarea cu psihicul, cu spiritul, cu incognoscibilul ce apare în viața bolnavului. Autorul susține alegerea de către bolnav a modului de tratare a bolii, nu obligarea de către doctor, implicarea psihosomaticii ca acceptare a legăturii dintre psihic și starea de sănătate, admiterea în continuarea a efectului placebo ce dă peste cap multiple interese ale companiilor farmaceutice și ale doctorilor asociați cu ele.  Pentru a susține efectul psihosomatic în schimbarea stării de sănătate a pacientului este nevoie de o comunicare atentă cu acesta, neeliminând iraționalul de necontrolat din viața omului, nu considerarea celui bolnav ca având un trup, ce trebuie supus unor proceduri și tratat cu anumite substanțe.

 Pollack poate surprinde un pic prin atitudinea față de experiențele genetice și medicina asociată acestora, integrand genetica medicală în capacitatea unei specii de a supraviețui. Și în această carte știința continua să existe, așa cum prin genetica medicală va supraviețui, atât omul, cât și știința lui, însă sensul, scopul omului, credința biologiei, credințele religioase sau filosofice își au originea în incognoscibil și trimit spre el, prin libertatea noastră.

Surse foto: www.elefant.ro / www.amazon.com / www.columbia.edu /