În regia lui Maren Ade, pelicula ,,Toni Erdmann’’ este o dramă comică și o coproducție germano-austriacă-elvețiano-română. Acest film a apărut în anul 2016 și a fost premiat drept cel mai bun film al Academiei Europene de Film fiind nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin. Este filmat integral în România și este inclus recent în TOP 100 cele mai bune filme ale secolului 21 de către BBC Culture.
,,Toni Erdmann’’ ne prezintă povestea lui Winfried Conradi, care este un tată excentric și de asemenea un profesor de muzică ajuns la pensie și pus mereu pe glume. După moartea câinelui său, decide să se reconecteze cu fiica sa, Ines, o afaceristă de carieră care lucrează la un proiect important în industria petrolieră chiar în București. Lungmetrajul „Toni Erdmann” ne prezintă ruptura drastică între generaţii. Tatăl parcurge distanţa între Germania și România doar pentru a echilibra viaţa fără sens a fiicei sale. Cum se spune, face totul pentru ea. În mod discret o urmăreşte pas cu pas în viaţa sa corporatistă din România. Eşecuri sentimentale, party-uri trăsnite, toate îl au drept martor „din umbră” pe tatăl care îi spune fetei sale că viaţa merită trăită altfel. „Schimbarea” geografică nu-i ajută pe cei doi să se înţeleagă mai bine. Lui Winfried, mereu pus pe glume, îi place să-şi enerveze fiica cu farse trăsnite. Micile lui reproșuri la adresa vieţii ei marcate de rutină, de şedinţe lungi, de timp petrecut prin baruri trăznite, devin şi mai rele. Tatăl şi fiica ajung într-un impas, iar Winfried acceptă să se întoarcă acasă, în Germania. Aici îşi face intrarea „Toni Erdmann’’ deghizat cu un costum penibil, o perucă ciudată şi o proteză dentară şi mai ciudată, Toni dă buzna în viaţa profesională a lui Ines şi se dă drept antrenorul de life-coaching al directorului ei. Sub masca lui Toni, Winfried e mai îndrăzneţ şi lipsit de reţineri, dar Ines îi ţine piept. Cu cât întâlnirile sunt mai tensionate, cu atât ei se apropie mai mult unul de celălalt. În mijlocul nebuniei, Ines începe să-şi dea seama că tatăl ei cel excentric merită totuşi, un loc în viaţa ei.
Consider că acest film merită vizionat, deoarece scenele de comedie se îmbină perfect cu cele dramatice. Un moment dramatic care m-a impresionat, a fost momentul în care cei doi au depănat amintiri din copilăria lui Ines, moment în care ei erau mai apropiați. Un moment comic, care a reușit să mă bine-dispună a fost momentul în care ,,Toni’’ face cheltuieli exorbitante, consumând homar în restaurante de lux, închiriază o limuzină cu șofer, situație emblematică pentru diferențele dintre noul Winfried și vechiul Winfried. Nota pe care o acord acestui film este 9. Pot spune că este un film bine realizat, care mi-a arătat că relațiile familiare sunt extrem de importante la orice vârstă.
Surse: www.wikipedia.ro; www.imdb.com
– Teodora Găman
Înstrăinarea de viață prin muncă, reducerea vieții la a promova professional se arată prin sângele și durerile îndurate de consultanta în afaceri, Ines Conradi. Întâlnirile ei cu rudele și cunoscuții din afara mediului de afaceri sunt stânjenitoare, în timpul lor vorbind îndelung la telefon legat de muncă. Relația cu un bărbat nu mai este nici măcar dorință sexuală, iar tatăl ei este departe de mediul elitist al oamenilor de afaceri.
Însă tatăl nu renunță la fiică și se întoarce la ea printr-un fictiv ,,Toni’’. Toni râde, inventând minciuni și trăgând vânturi, pe seama muncii lui Ines și a mediului de afaceri, care ia totul prea în serios și se ia prea in serios, neglijând viața și jocul ei gratuit, fără un scop anume. Că românii își pierd locurile de muncă, nu este decât un element în efortul lui Ines de a promova în munca sa. Pe Erdmann îl îngrijorează mâinile goale, murdare de petrol, ale unui lucrător roman, căci el este ,,pământeanul’’(una din semnificațiile lui Erdmann) îngrijorat de viața oamenilor. Însă fiica, izbucnind în lacrimi după ce este lăudată de tată, îi interpretează atitudinea ca pseudo-ecologistă. Cântec, încondeiere de ouă, chemarea simplă a vieții…și Ines nu mai suportă hainele ce-o strâng ca un simbol a tot ce îndură pentru a promova și a reuși în munca ei, propunând o petrecere în pielea goală. ,,Prietena’’ o abandonează pentru că legătura dintre ele era doar petrecerea timpului împreună pentru a bârfi prin baruri și pe la petreceri. Nicidecum nu se potrivește cu ,,prietenia’’ lor banală un astfel de act rebel de a refuza formalismele și constrângerile cotidiene, de a dezbrăca trupul în care pulsează viața de aparențele impuse de societate și acceptate pentru a reuși în ea.
Viața înseamnă pentru Pământeanul Toni să trăiești clipele în prezentul lor, fără a sta să reflectăm cât de importante sunt ele, fiindcă după aceea ne dăm seama cât de importante au fost, chiar și cele simple. Însă mereu va exista tentația să credem că momentul este important și să pierdem trăirea lui în căutarea unui aparat cu care să imortalizăm clipa, ce merită a fi păstrată în muzeul amintirilor. Dar clipa a și trecut deja.
Erdmann caută aparatul pentru a o fotografia pe fiica lui, pentru a imortaliza momentul unui prezent demn de a fi păstrat. Apoi își va da seama că prezentul pierdut, făcând una sau alta, căutând un aparat sau altceva, a fost important și că rămâne doar cu ce a trait atunci sau altă dată: Ines cu dinții lui, fiica lui în stație, fiica lui încercând să meargă pe bicicletă…
– Cătălin Spătaru
surse foto:
mopo.de
villagevoice.com
hollywoodreporter.com
