George Steiner și „Procesul de la San Cristóbal”

  La 32 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, figura lui Hitler a devenit un simbol al devastării. Războiul total, lupta popoarelor, crimele, violurile, răpirile, violențele în masă, foametea, deportările, lagărele de exterminare, ruinele orașelor, răniții, dispăruții, milioanele de morți – toate acestea reprezintă vina unui singur om, vina pierderii unui război, căci la finalul acestuia doar învingătorii sunt iertați de păcatele comise; este nevoie de un vinovat, de cel mai important dintre vinovați, dar acesta a murit odată cu regimul său.

 De ce este nevoie de cel mai important dintre vinovați? La trei decenii după încheierea războiului, ce dreptate mai poate fi realizată și în numele cui? Justiția o cere, la fel ca și conștiința a milioane de oameni care cred cu tărie în dreptatea adusă de învingătorii războiului. Dreptate în numele masacrelor și disperării din timpul războiului, a pierderilor și a suferințelor, dreptate se cere în numele victimelor și a familiilor acestora. Vinovatul trebuie să fie judecat și pedepsit, însă această judecată se poate realiza doar în prezența sa. Așadar, este posibilă o astfel de judecată? Dacă informațiile sunt corecte și misiunea se încheie cu succes, atunci răspunsul este afirmativ.

 Bătrânul Adolf Hitler trăiește și se ascunde printre miliardele de arbori ai Junglei Amazoniene, ferindu-se de lume, de societate, de civilizație, de ceea ce a reprezentat marele său vis, de posibilitatea victoriei totale. Hitler, bătrân, slăbit, cărunt, lipsit de apărare, de putere, de oamenii care i-au fost alături, de cel de-al Treilea Reich, este capturat cu ușurință din coliba sa de către vânătorii de naziști. Fără să opună rezistență, lipsit de comentarii, Hitler se conformează situației și acceptă să traverseze jungla amazoniană pentru a putea fi dus în fața judecății sale.

 Jungla, noroiul, mocirla, căldura asfixiantă, umiditatea, ploile puternice, frigul, epuizarea, lipsa mâncării și a apei, lipsa odihnei, bătăturile, juliturile, rănile, miile de liane și de plante care încetinesc avansarea, stresul produs de pericolul bolilor și al prădătorilor – toate acestea pentru a le oferi oamenilor dreptatea, toate acestea din vina aceluiași om. Căci existența sa, supraviețuirea sa, prezența sa în lume necesită îndurarea acestor suferințe, toate pentru dreptate…

 Toate acestea pentru dreptate și pentru imensa afacere pe care o poate reprezenta supraviețuirea lui Hitler. Dar, la final, cine îl va judeca? Israelul își va cere dreptul de a-l judeca, în numele victimelor ce au pierit în timpul Holocaustului; O.N.U. își va cere dreptul de a-l judeca în numele tuturor oamenilor care au pierit în război; Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică își vor cere dreptul de a-l judeca în numele sacrificiului de eliberare pe care l-au săvârșit pe parcursul războiului. Hitler devine astfel o pradă a marilor puteri, o sursă de afacere care ar aduce milioane în buzunarele directorilor din mass-media, a organizatorilor de emisiuni sau ale tuturor indivizilor care știu cum pot vinde o astfel de imagine și cum se pot folosi de un astfel de eveniment pentru a produce profit.

 Cum se va realiza judecata lui Hitler? Poate într-o mare sală în care vor fi prezente toate aceste puteri pentru a-și cere drepturile, cu sute de camere de filmat care vor transmite în direct acest proces, cu mii de jurnaliști veniți din toate părțile lumii, cu Hitler nevoit să se apare de toate ororile, crimele și nedreptățile războiului…dar judecata sa se realizează în junglă, pe un scaun ceremonial improvizat, în fața propriilor săi vânători, mânați de dorința de răzbunare, de dreptate, de ură, de disperare în fața celui care a produs moartea a milioane de oameni, în fața acestei personificări demonizate, a acestui conducător și om al momentului.

Radu Mihai

 Acțiunea din acest roman se desfășoară pe parcursul anului 1977 când o echipă de vânători de oameni se hotărăște să caute imposibilul, acest imposibil fiind Adolf Hitler. Minunatul om cu celebra sa mustață care a cauzat o rană ireparabilă în sufletul și credința oamenilor și care a zguduit firele încurcate ale istoriei. Punctul culminant este atins atunci când s-a produs găsirea lui Hitler în jungla Amazoniană. Autorul ne prezintă un Hitler la capătul puterilor, un Hitler obosit, doar umbra unui fost dictator. La un moment dat, găsirea lui produce un conflict de interese, brusc, nu mai erau singurii care îl căutau pe fostul dictator. Pe parcursul unei curse  contra-cronometru, cartea atinge un apogeu critic a cărei soluție rămâne doar o judecată ad hoc a lui Hitler.

 Autorul a atins mai multe puncte cheie pe parcursul acțiunii. A pus accent pe ideologia fostului dictator   și a pus accent pe motivele religioase.

 Personal, acest roman mi-a dezvăluit aspecte tenebroase despre Hitler și cum s-a văzut acesta un Dumnezeu, cum germanii au pus în mișcare toată mașinăria nazistă.

 Cartea caută să fie un final la adresa Holocaustului provocat de Adolf. Un alt aspect intrigant mi s-a părut modul de apărare al lui Hitler,  s-a vrut a fi un Dumnezeu prin afirmația cum că fără acesta nu ar mai fi existat Israelul de azi, speculația cum că el ar fi fost evreu și ar fi vrut să rămână ultimul evreu în viață și apărarea sa împotriva Holocaustului afirmând că ceea ce el a făcut nu a fost genocid, genocid fiind ceea ce au făcut alte popoare precum cel rus (Stalin și Marea Foamete).

 În concluzie, această carte nu este numai un roman, este o modalitate de a deschide ochii celora care nu știu cât de multă durere a provocat Holocaustul, Hitler și mașinăria sa nazistă.

Țepeș Vlad