‚‚Viața lui Iisus’’ povestită de credinciosul Paul Johnson în secolul XXI

‚‚ Era poet al virtuții, bald al dreptății, menestrel al iubirii divine. Vorbirea lui era o rapsodie, iar în predici, discursul lui era plin de palinodii și poeme’’. Iisus era mai degrabă poet, decât predicator sau orator, el gândea, judeca, vorbea cu imagini, străfulgerări, metafore inspirate de natură(p. 89). Iisus a fost un învățător eminent și un mare artist(p. 205).

Ar putea surprinde caracterizarea lui Iisus ca poet și artist dacă neglijăm faptul că poezia este prezentă în cărțile Vechiului Testament dar și în Noul Testament încă de la nașterea lui Iisus.

Astfel sunt poemele cântate: Magnificat(Mărește suflete…Luc 1, 46-55), Benedictus(Binecuvântat este…Luc 1, 68-79), Nunc dimittis, rămasul bun al lui Simeon(Luc 2, 29-32), Gloria in excelsis cântat de îngeri la naștere(Luc. 2, 14), Osana de Florii, iar Johnson regretă că s-a pierdut imnul de la Cina cea de taină pe baza menționării unei laude precum un imn în Fapte(2, 46-47)(pp. 89-90,175-176).

De asemenea fericirile conțin un paralelism sintetic studiat în cadrul genului liric. În Mat 11, 28-30 este ca un imn al muncii așezat de Johnson în versuri sau Mat 8, 20:

‚‚Vulpile au vizuini

și păsările cerului cuiburi;

Fiul Omului însă nu are unde

să-Și plece capul’’.

Ori în Ioan 21, 18 despre bătrâni:

‚‚Dacă erai mai tânăr,

te încingeai singur

…

și altul te va încinge,

și te va duce unde nu voiești’’(pp. 90-91). Johnson comentează o mulțime de metafore din Evanghelii, menționând prezența a între 40 și 60-65 de pilde spuse de Iisus în funcție de criteriile luate în considerare(pp. 91-106).

Femeile și de ce a avut apostoli doar bărbați?

Pentru a-l apăra de mulțimile isterice, de adversarii stârniți de preoțime și farisei(p. 130). Însă avea multe femei care îl urmau și susțineau material activitatea lui. Johnson discută ce s-ar fi întâmplat dacă în momentul trădării ar fi fost prezente femeile ce-l urmau și nu doar bărbații. Chiar și nevasta lui Pilat ar fi fost una din susținătoare(vezi episodul visului – Mat. 27, 19) (pp. 130-132, 178). Unitatea căsătoriei afirmată de Iisus(Mat, 19, 5-6) a fost de a proteja femeile de abuzurile bărbaților, bărbatul putând divorța foarte ușor, de exemplu, conform școlii lui Hillel un bărbat putea divorța dacă nevasta nu gătea cina cum se cuvine(p. 129). Iar egalitatea între oameni(p. 151), una dintre poruncile lui Iisus identificate de Johnson vine să susțină această legătură.

Tăcerile lui Iisus

Iisus a îndemnat să fie păstrată tăcerea cu privire la minuni, fiind excepționale, ele puteau aduce dezordine în comunități. A tăcut când a preschimbat apa în vin, a tăcut 32 de ani, a tăcut când voiau lapidarea adulterinei, tace în fața uciderii lui Ioan. Este indignat în fața lui Caiafa, dar tace, tace în fața lui Irod Antipa. ‚‚Vorbirea lui era de argint, dar tăcerile lui i le măsurăm în aur’’(pp. 110-111).

Poruncile lui Iisus

Omul este unic, trebuie să se transforme lăuntric prin libertatea și responsabilitatea față de sufletul său veșnic. Să ne iubim aproapele și semenii până la sacrificiu. Să fim miloși și îndurători,  nu din datorie, ci spontan. Să fim echilibrați,  cultivând vederile largi și nu închistate, să fim senini și stăpâni pe sine. Să căutăm adevărul, nepătat de patimă,  ca activitatea cea mai de preț. Puterea trebuie folosită judicios căci puterea răstignește, iar cei fără putere înviază. Fii curajos în a îndura suferința, persecuția, de a rezista nedreptății proclamând adevărul. Să-l căutăm pe Dumnezeu prin natură, Iisus a iubit natura, fiind metaforă a discursului său. Muntele, grădina, pustiul au fost locurile unde în singurătatea lui se ruga și medita(pp. 147-159).

Răstignirea

De ce mulțimile care l-au aclamat la intrarea în Ierusalim nu au cerut eliberarea lui în fața lui Pilat, ci au cerut eliberarea lui Baraba? Pentru că erau oamenii lui Caiafa, templul având și o gardă proprie. Cu alte cuvinte era o manifestație susținută material ca în zilele noastre de către preoțimea templului. Învierea lui Lazăr, un iudeu cunoscut, mort de 4 zile, avea să producă și mai multă agitație. Dacă în privința celorlalte minuni Iisus era acuzat că era înțeles cu cei aparent vindecați sau făcea minuni înșelătoare cu satana, în cazul lui Lazăr, minunea nu mai putea fi contestată cu atâția martori credibili ai morții lui Lazăr. Pilat a vrut să-l elibereze, Johnson pomenind de 3 încercări. Dar Pilat seamănă cu politicianul slab, influențabil, el fiind pus sub presiune de Caiafa, ce l-a amenințat că s-ar putea plânge la Roma iar la Roma Pilat nu avea susținere(după 6 ani în urma unui nou conflict, Pilat avea să fie demis, în urma unui protest la Roma).  Și Caiafa și Pilat erau prea temători ca să-l condamne direct pe Iisus, fiind folosită mulțimea, lucrători la templu în special, pentru a forța condamnarea. În cele din urmă, spălându-se pe mâini, ca act al judecătorului de se exonera căci acționează sub presiunea mulțimii nedrepte, Pilat emite ordinul răstignirii. Pe cruce evangheliile menționează ultimele 7 cuvinte ale lui Iisus(pp. 169-170, 180-187, 191).

Urmarea

Lumea noastră este ca lumea lui Iisus crudă și nesăbuită. Dacă Iisus ar reapărea azi ar avea mulți apostoli și discipoli dar ar fi și omorât din nou(p. 209). Misterul epifaniei transfigurării luminoase de la Schimbarea la Față și al îngerului luminos de la înviere, ar rămâne la fel de insondabil, dacă s-ar repeta la o nouă apariție. Dar urmarea transformării lăuntrice prin iubire, generozitate, smerenie, iertare, speranță, lupta pentru o lume mai bună, pentru o judecată mai dreaptă, pentru susținerea copiilor, bolnavilor, suferinzilor, va continua așa cum a început acum două milenii(pp. 146-147).

Creștinismul

Poate că creștinismul n-a mai fost încercat și d-aia a eșuat sau poate că a devenit prea dificil, prea complex pentru oameni(Chesterton). Dar el este încă la dispoziție. La fel ca mesajul, fă cum a făcut Iisus. Miracolul comunicării globale prin care ne-a parvenit și această carte vine după Johnson din Cincizecime când oamenii au crezut că sunt beți, începând să vorbească în diverse limbi. Însă doar Duhul era turnat în vorbitori(Fapte 2, 15, 17-19, 36)(pp. 203, 209). Această turnare a duhului în vorbitori este apa spirituală dorită de samariteancă(Ioan 4, 14), prin care dobândim cunoașterea ce se adaugă celui care are, iar de nu o avem, vom porni de la capăt pentru a înțelege din nou, așa cum interpretează Johnson(p. 96), pilda celui care are, i se va da, iar celui care nu are, i se va lua și ce are(Marc. 4, 25). Cel care înțelege, prin străduința cunoașterii va înțelege și mai multe, cel care nu are cunoaștere, va lăsa să-i fie luată înțelegerea greșită, pentru a o porni de la capăt, pe drumul înțelegerii adevărate și al vieții veșnice.

Articol de Cătălin Spătaru

Sursă:

Paul Johnson, Viața lui Iisus povestită de un credincios, trad. Liliana Donose Samuelsson, Humanitas, București, 2011

Surse poze: carturesti.ro; amazon.com; pauljohnsonarchives.org