,,Mindfulness pentru începători’’ cu Jon Kabat-Zinn

Mindfulness nu este o tehnică de relaxare, nu este o tehnică magică de luptă contra stresului. Mindfulness nu este o tehnică, este un fel de a fi, prin care unii dintre pacienții de la ,,Clinica de reducere a stresului” simt că și-au luat viața înapoi. Există o mulțime nemăsurată de tehnici diferite de meditație, dar meditația nu are legătură cu tehnicile, tehnicile sunt doar metode, oferindu-ne modalități mai bune de a relaționa cu realitatea, care se află deja aici. Realitatea otrăvită de nemulțumirile noastre fără sfârșit izvorâte din lăcomie, realitate otrăvită  de aversiunea noastră ce este sursă de supărare, ură, furie, teamă; realitate otrăvită de amăgirile renăscute mereu prin gândurile și emoțiile noastre (pp. 126-131, 137-138).

Fundamente

A nu judeca

Atenția la tot ce ne trece prin minte ne arată că totul este o judecată de un fel sau altul. Nu schimbăm judecata, nu judecăm judecata, doar conștientizăm, ferindu-ne de judecata care este de obicei o gândire simplificată prinsă în dualul lui bun/rău, sau/sau, etc. Este un act de inteligență și de bunătate să conștientizăm doar judecata, fără a o judeca, așa putem să sperăm că vom vedea lucrurile cum sunt, nu doar simplificate, distorsionate prin judecata noastră grăbită să dea verdicte.

Răbdarea lui ,,a fi acum”

Nerăbdarea și nemulțumirea ne împiedică să fim unde suntem deja. Răbdarea este esențială în mindfulness căci este rămânerea în momentul prezent, în infinitatea de acum-uri dinafara timpului de pe ceas, ce ne silește răbdarea. Acum-ul din mindfulness are o calitate atemporală, delimitându-ne de timpul măsurat, fiind mai mult timp pentru trăit, mai mult timp pentru viața noastră în infinitatea de momente la prezent, până în clipa morții.

Mereu începător

După zeci de ani de meditație și de predat, spusele: ,,nu prea știu nimic’’, ,,am vândut apă lângă râu’’(maestru zen) sunt semne că mintea de începător este o atitudine, prin care cel care meditează nu se lasă prins de ce știe sau de ce a trăit.

Încredere și lipsa efortului

Chiar dacă toate pot fi supuse îndoielilor, încrederea susține practica mindfulness-ului. Mai ales că nu este o activitate cu un scop, ce se împlinește în realizarea acestuia.  Să fii treaz, lucid, să ai un echilibru cognitiv superior, să poți analiza multe lucruri ce scapă celorlalți nu sunt scopuri. Fiecare clipă este un scop în sine al artei de a trăi conștient.

Acceptarea și renunțarea

Acceptarea nu este resemnare pasivă, nu este transformarea în preș în fața celorlalți, ea este evitarea ruminării depresive în fața problemelor.

Acceptarea este renunțarea la a avea pretenția ca lucrurile să se desfășoare, să se fi desfășurat, cum credem noi că trebuie, ea este renunțarea la a concepe diverse condiții pentru fericirea noastră, ce de obicei lipsesc.

Acceptarea înseamnă conștientizarea a orice se întâmplă plăcut, neplăcut, neutru, permițând ca lucrurile să fie cum sunt, aducând o libertate conștiinței, ce nu se mai lasă prinsă de cum trebuie să fie lucrurile.

Acțiunea nu este exclusă, dar ea este cu mindfulness, acționându-se cu heartfulness, nu deturnat de sentimentele avute față de ce nu poți accepta.

Renunțarea este renunțarea la aversiune, la agățarea de lucruri, de iluzii, de credințe, este renunțarea la atașamente și la rezultate, eliberându-ne de prizonieratul dorințelor noastre nestinse.

Renunțarea nu este nihilism, retragere pentru protejare, pasivitate sau separare de realitate, ci este o îmbrățișare a realității într-un fel nou, lăsând lucrurile să fie cum sunt (pp. 102-103, 146-156).

Exersare, exercițiu

În poziție așezată, cu ochii închiși sau deschiși pe un perete sau pe un obiect fără a te uita fix, doar pentru a examina ce privești cu atenție, conștientizând examinarea cu ochii deschiși.

Timpul meditației trebuie protejat de eventualele intruziuni.

La masă, mindfulness poate însemna mâncatul lent: pipăind alimentul, mirosindu-l, privindu-l, mestecându-l încet, gustându-l clipă de clipă, conștientizând impulsul de a înghiți, înghițirea…

Conștientizarea respirației, conștientizarea gândurilor ce ne trec prin cap când pierdem șirul respirațiilor, apoi revenim delicat, dar stăruitor, la conștientizarea respirației.

Conștientizarea corpului, a părților lui, a senzațiilor plăcute și neplăcute legate de trup, conștientizarea sunetelor, clipă de clipă, conștientizarea gândurilor și emoțiilor, fiind o mare provocare, fiindcă ne lăsăm mereu furați de conținutul gândurilor și emoțiilor.

Mindfulness-ul, ca o conștientizare pură, este atenția fără obiect ales, ca prezență deschisă.

Conștientizarea doar ,,vede’’, nu trebuie să facă nimic, nelăsându-se prinsă de nimic, ea este eliberatoare fiindcă gândurile se dizolvă și pier treptat singure, iar în momentul prezent al conștientizării locuiește liniștea, tăcerea infinită. Atunci am pășit deja în frumusețe (pp. 162-179).

– scris de Cătălin Spătaru

Sursă:

Jon Kabat-Zinn, Mindfulness pentru începători, trad. Cătălina Petria, editura Trei, București, 2016

Despre Kabat-Zinn și binefacerile complexe ale mindfulness-ului am amintit și în ,,Meditați cu noi’’.

surse imagini: carturesti.ro; amazon.in; experiencelife.com