Conversațiile cu Stalin amintite de Milovan Djilas

,,Cine ocupă un teritoriu își impune…propriul sistem social. Toți își impun propriul sistem câtă vreme armata lor are puterea s-o facă. Nici nu poate fi altfel’’, le spune Stalin iugoslavilor, printre ei: Tito și Djilas.  Milovan Djilas îl iubește pe Stalin, este idealul încarnat realizator al revoluției socialiste. Djilas este un partizan luptător împotriva Germaniei lui Hitler, luptând alături de Tito și de alți comuniști. În 1943, partizanii eliberaseră o parte din Iugoslavia, iar armata roșie avea să treacă doar prin nordul Iugoslaviei, ce se eliberase cu sprijinul aliaților, precum misiunile engleze. Dar englezii erau imperialiștii priviți cu neîncredere de comuniștii Djilas și Tito, ce realizaseră propria revoluție independentă de cea rusă. Dar cum poate exista o armată, cum poate fi o revoluție în afară glorioasei armate roșii eliberatoare, ce aducea în dar revoluția socialistă? Nu poate exista.

Suspiciunile rușilor că iugoslavii nu li se subordonează total, încercările de a-i manipula pe comuniștii iugoslavi, de a-i întoarce unii împotriva altora, au dus la ruptura iugoslavilor de Rusia lui Stalin. Tito și partizanii voiau unirea cu Albania, rezolvând astfel problema minorității albaneze într-o federație cu Albania. Iugoslavii furnizau sprijin material grecilor comuniști în războiul civil din Grecia, însă Stalin nu voia regim comunist în Grecia, având o înțelegere cu aliații. În plus, Stalin vorbea de o nouă încercare a unui război contra lumii burgheze după 15-20 de ani de la sfârșitul războiului. Nu dorea încă un război imediat după 1945, mai ales împotriva celui mai puternic stat din lume: SUA. Și mai ales că nu avea încă acel important lucru dorit: bomba atomică. Cel puțin așa declarau măștile lui, teatralitatea și ranchiuna fiind în firea lui Stalin. Djilas este un bun exemplu, de pus alături de oameni cu spirit, care l-au adulat pe tătuca Stalin, care au prețuit armata sovietică, dar care au ajuns deziluzionați de realitatea cu care s-au confruntat.

Armata roșie, soldații violatori, Dostoievski și Stalin

Una dintre sursele fricțiunilor iugoslavo-sovietice au fost violurile, agresiunile comise de armata roșie, ce doar a trecut printr-o mică porțiune nord-estică a Iugoslaviei eliberate deja de propriile forțe (soldații ruși comiseseră 121 violuri, 111 femei violate fiind omorâte, 1204 tâlhării). Djilas protestează împotriva abuzurilor, iar generalul Korneev, șeful misiunii sovietice, zbiară că sunt insinuări împotriva marii armate roșii eliberatoare. Djilas toarnă gaz pe foc și spune că iugoslavii pot compara modul de a se comporta al rușilor cu cel al englezilor, care nu tolerează în armată astfel de excese. Desigur, generalul rus ia foc datorită comparației înjositoare pentru armata roșie, comparație făcută cu armata engleză capitalistă și imperialistă. După acest protest, agenții sovietici au început să răspândească zvonuri că Djilas ar fi troțkist.

Stalin se plânge de ingratitudinea iugoslavilor, varsă lacrimi de față cu delegația iugoslavă în legătură cu greutățile prin care trece armata roșie: mii de kilometri străbătuți de soldați, care după atâta sânge, foc și moarte, ajung și ei să se mai distreze cu o femeie, să mai facă câte o poznă. După ce este tratat cu răceală, Djilas este pus de Stalin să bea pentru marea armată roșie, amintindu-i cât de complicat este sufletul omului. Stalin îi povestește de un maior de aviație, ce voia să aibă o femeie, numai că un inginer a sărit în ajutorul ei, maiorul îl împușcă pe inginerul cavaler, apoi maiorul ajunge condamnat la moarte. Stalin îl eliberează, iar maiorul devine un erou pe frontul antifascist. Armata roșie nu este ideală, cum a crezut-o Djilas, spune Stalin. N-are cum să fie, în ea sunt înrolați deținuții din închisori, deținuți deveniți eroi, transformați din brute criminale în oameni valoroși, ca personajele dostoievskiene. Ceea ce contează, spune Stalin, este că luptă eroic cu germanii lui Hitler.

Ajutorul sovietic

Rușii se lăudau că au dat iugoslavilor un mare ajutor furnizându-le grâu, ce de fapt era grâul colectat de germani de la iugoslavi, iar rușii îl confiscaseră ca pradă de război. Iugoslavii s-au retras din faimoasele companii mixte în care doar popoarele estice aduceau contribuția lor, în timp ce rușii le foloseau pentru exploatare, așa cum au fost sovromurile, instrumente de exploatare ale resurselor României.

Românii mămăligari (mamalijniki) aparțin mai degrabă profesiei de hoț, de corupt decât națiunii lor

În drumul spre Rusia sovietică, Djilas povestește întâlnirile sale cu românii comuniști și cu rușii reprezentanți ai puterii sovietice în România. Rușii repetau spusa: românii nu aparțin națiunii române, ci profesiei de corupt și de hoț. Spusa aparținând scriitorului marxist evreu Ilia Ehrenburg și polonezului Vîșinski, procuror sovietic în epurările staliniste și la Nürnberg, diplomat, ce ar fi spus românilor ,,Yalta sunt eu’’.

În întâlnirile cu politicienii români comuniști, Djilas observă puține critici la adresa puterii sovietice, care cumpăra la preț mic produse din România și din alte state ocupate de armata roșie, rușii vânzând apoi mărfurile la prețuri mari pe piața mondială. O cale de exploatare fiind companiile mixte/sovromurile în cazul României, de care am pomenit. Djilas observă neputința, slugărnicia, mizeria autorităților române, crescându-i indignarea față de tratamentul, pe care sovieticii îl impuneau ,,egalilor’’ din țările estice.

Iugoslavii redescopereau aceleași atitudini de ,,rasă superioară’’ la ruși, profund supărătoare, dar care-i făceau să fie mândri de independența și de libertatea lor de a gândi. Din Iașiul, ,,mlaștină urbană balcanică’’, delegația iugoslavă se urcă într-un tren țarist, cu ornamentații din vremea Rusiei țariste, unde tronul era atât de înalt încât domnitorului i se bălăngăneau picioarele, în timp ce-și făcea nevoile, auzind cum cotcodăcesc găinile ouătoare într-un compartiment învecinat, găinile unui conductor rus, ce avea o familie mare și o viață grea.

Ruptura

După ce s-a încercat fără succes să fie compromiși prin prostituate folosite de sovietici, partizanii iugoslavi fiind descriși de Djilas ca un soi de asceți, criticând decadența sovietică băutoare în cantități uriașe, Djilas nu s-a lăsat recrutat de Stalin și de apropiații lui. Tactica de a-i întoarce pe comuniști unii împotriva celorlalți  a funcționat în parte. Imperativul Moscovei de subordonare totală i-a întors pe iugoslavi împotriva patriei socialismului, pe care anterior o preamăreau. Federația iugoslavo-albaneză dorită de Tito trebuia să fie una împreună cu Bulgaria, spune Stalin. România în federație cu Ungaria pentru a rezolva problema minorităților (uniunea România-Ungaria era o idee interbelică apărând și la Armand Călinescu). Polonia cu Cehoslovacia. După acest prim pas, al doilea era uniunea federațiilor cu URSS. Prima cu Rusia, a doua cu Ucraina, a treia cu Bielorusia. Stalin căuta soluții pentru a asigura dominația URSS. Nu putem să nu observăm asemănarea cu politica din Al treilea Reich.

De la cea mai mare iubire față de Stalin, Djilas ajunge să spere că lui Stalin ,,îi va fi atribuită coroana celui mai mare criminal din istorie’’, Caligula, Borgia și Ivan cel Groaznic fiind adunați în el. Din perspectiva umanismului și libertății, Stalin este cel mai mare despot criminal și sălbatic. Dar Djilas spune că prezența lui Stalin continuă să plutească amenințător trăind în fundația socială și spirituală a Rusiei sovietice.

Fiindcă Stalin a industrializat Rusia și a făcut din ea un imperiu planetar. Pentru o zecime din oameni el era gata să ucidă restul umanității. Victoria prin exterminare fizică și spirituală era singurul lui țel.

Chiar dacă se vorbește de o destalinizare, lupta cu Stalin și cu sistemul condus de el nu s-a încheiat, cine vrea să trăiască într-o lume diferită de sistemul stalinist trebuie să lupte în continuare cu Stalin.

scris de Cătălin Spătaru    

sursă:

Milovan Djilas, Conversații cu Stalin, trad. Sorin Șerb, cuvânt-înainte de Adrian Cioroianu, Corint-Books, București, 2015, pp. 116-120, 125, 127, 144-146, 150-151, 175, 180-182, 229, 242-246

sursă imaginii cu Djilas: generals.dk