Globalizarea este flux transfrontalier de bani, informație, bunuri și influență, creând o lume interconectată, internetul fiind o bună oglindă a ei. Globalismul este credința în binele globalizării, globalizare susținută de ideologia elitei adică în special de liderii bogatului Occident, cei mai mari susținători ai globalismului. Fără un precedent în istoria umanității: informația, banii, persoanele, bunurile și desigur influența au circulat peste granițe cu o viteză nemaiîntâlnită. Deși globalizarea a scos din sărăcie un miliard de oameni, neajunsurile, nemulțumirile au recreat alte ziduri și granițe.
Rețeaua uriașă, globală, a depășit granițe, dar fără să vrea a catalizat renașterea altor granițe, a creat interdependență, dar și tendințe de respingere a dependenței de ,,ei’’. Americanii îi acuză pe globaliști că au distrus muncitorimea americană și au creat o clasă de mijloc în Asia, în timp ce slujbele multor americani din clasa de mijloc dispar. Indienii și chinezii declară în procente majoritare că țările lor merg într-o direcție bună, americanii optimiști în privința direcției țării lor sunt minoritari, în SUA criminalitatea și dependența de droguri fiind în creștere.
Trump nu este o întâmplare, ci rezultatul nemulțumirilor față de globaliști, câștigând voturi prin specularea nemulțumirilor celor rămași fără joburi, Trump fiind creația lui ,,noi versus ei’’. Astfel, cetățenii se simt ignorați sau mințiți de politicieni, de mass-media oficială, de elita oamenilor de afaceri, de bancheri și de intelectualii publici, ei cred că jocul este măsluit în favoarea unora și au dreptate. Europenii se plâng de birocrații nealeși ce nu înțeleg prea bine nevoile și caracteristicile fiecărei națiuni europene, ei critică faptul că guvernele au dat prea multă putere acestor birocrați europeni. Ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană fiind o lovitură dată globalismului. Englezii au votat pentru ieșirea din Uniune pentru că ,,ei’’, esticii le luau joburile.
Globaliștii au susținut cote de refugiați, iar rezultatul a fost o creștere a naționalismului, o formă a lui ,,noi versus ei’’, plus gardurile de la granițe. ,,Noi versus ei’’ se manifestă și se va manifesta prin diverse clivaje: bogați vs. săraci, cetățeni vs. state și guvernări, cetățeni vs. imigranți, majorități etnice față de minorități. Pe imigranți, pe minorități, pe guvernările care privilegiază minoritățile și imigrația dau vina antiglobaliștii de dreapta.
,,Globalizarea înseamnă producție executată de sclavi pentru a fi vândută șomerilor’’, spune Le Pen. În timp ce Bernie Sanders, Alexis Tsipras și antiglobaliștii de stânga dau vina pe bogați, bancheri, corporatiști, elite financiare. Guvernările și elitele se vor proteja cu ziduri reale și virtuale. Sau se vor adapta modificând contractele sociale cu cetățenii. Ori vor eșua.
Conform unui studiu: 88% dintre slujbele pierdute în SUA au avut cauze automatizarea și factorii asociați, nu delocalizarea globalistă a producției. 670.000 de joburi fiind pierdute în SUA în 17 ani din cauza roboților industriali. Astfel o reală confruntare este cea cu automatizarea, cel puțin jumătate din joburile din retail, industria alimentară, turism sau sectorul financiar s-ar putea pierde din cauza utilizării automatizării și inteligenței artificiale. Dar nu globalizarea a făcut lesnicioasă circulația informației care a dus la dezvoltarea automatizării? Bremmer privește confruntarea vieții oamenilor cu inteligența artificială ca o fatalitate și ca o ocazie. O ocazie pentru dezvoltarea economică. Bremmer critică țările est-europene pentru că nu au primit imigranții împărțiți prin cote de birocrații de la Bruxelles, din cauza naționalismului și respingerii valorilor democratice. Deocamdată românii îi privesc pe asiatici cum muncesc pe marginea străzilor și cum le cară gunoiul, poate în viitorul apropiat, când astfel de joburi nu vor mai fi atât de rușinoase sau de solicitante pentru unii români, atunci românii se vor uita chiorâș la ei cum s-au uitat unii occidentali la români. Acei occidentali care și ei par să uite valorile democratice precum toleranța față de diversitate: diversitatea muncilor pe care străinii le pot practica.
Până atunci fiecare poate sta în bula lui, un paradox al extinderii rețelelor globale de comunicare este că datorită algoritmilor utilizați de rețele fiecare primește sub nas ce preferă în funcție de alegerile anterioare, pe care rețeaua le-a înregistrat, filtrând mai departe ce poate ajunge la omul ,,conectat’’ cu ,,toată’’ lumea (pe care o preferă).
Globaliștii socotesc globalismul ca o cauză a binelui scoțând din sărăcie extremă sute de milioane de oameni. Sărăcia extremă fiind a cheltui până într-un dolar pe zi pentru propria existență. Sute de milioane de chinezi, indieni, zeci de milioane de brazilieni au început să nu mai fie extrem de săraci în ultimii 60 de ani. Dar efectele adverse sunt poluarea extremă ce a scos chinezii în stradă, problemă asupra căreia s-a oprit și Yu Hua, sănătatea fiindu-i afectată de poluarea puternică. Dar a închide și a concedia mii de muncitori nu este soluția cea mai bună, după cum verzii visează la ea, iar românii o execută, cum au făcut cu exploatările de cărbuni și cu termocentralele.
Dezvoltarea economică creează așteptări din partea populației, iar guvernările nu sunt în stare să le satisfacă, fiind afectate și de scandalurile de corupție, cum s-a întâmplat în Brazilia, cu operațiunea Lava Jato, afectând clasa politică și oamenii de afaceri de la președinte la muncitori. De problemele din țările în curs de dezvoltare precum Venezuela, Turcia sau Brazilia, profită unii lideri socotiți populiști și carismatici, ce împart poporul în ,,noi și ei’’.
În țările în curs de dezvoltare ,,ei’’ sunt minoritățile etnice, religioase, precum musulmanii în India, creștinii în Egipt, sunniții în Irak, șiiții în Arabia Saudită, kurzii în Turcia. În țările dezvoltate, ,,ei’’ sunt imigranții și refugiații care vor să trăiască în SUA, Suedia sau Franța. Genocidul și masacrele din Rwanda sau Iugoslavia fiind efecte ale disocierii acute dintre ,,noi și ei’’. În Africa de Sud șomajul este de 40% în rândul tinerilor de culoare față de 11% la cei albi. ,,Ei’’ putând fi albii, elita, investitorii, muncitorii străini mai săraci din Somalia sau Zimbabwe. Pentru astfel de tineri șomeri globalizarea este o unealtă a străinilor de a fura bogățiile Africii de Sud.
După ce CNA (Consiliul Național African) a fost inima luptei împotriva apartheidului acum este confruntat cu frustrările sărăciei, șomajului, inechităților crescânde. În Nigeria, cea mai mare economie africană, militanții musulmanii au ucis mii de oameni, fermierii creștini și păstorii musulmani s-au înfruntat rezultând sute de morți. Boko Haram a ucis peste 15000 de oameni iar 2 milioane de nigerieni s-au refugiat. 60% dintre nigerieni sunt săraci, în aceeași perioadă săracii crescând cu 70%, iar bogații cu 44%, fiind un nord musulman subdezvoltat și un sud creștin în curs de dezvoltare. Banii din sud nefiind împărțiți cu nordul unde rata de alfabetizare este mult mai mică, perdanții globalizării fiind evidenți. Atacurile asupra creștinilor egipteni au adus la declararea stării de urgență iar reducerea subvenționării la pâine la proteste furioase. Reducerea cheltuielilor, măsură susținută de FMI, văzută ca unealtă a globalizării, va fi ținta populației nemulțumite de ,,ei’’ care ,,ne’’ impun condiții pentru a trăi.
Nici ținerii saudiți nu vor ca societatea lor să fie ,,contaminată’’ cu valori ce tind să devină globale. Mulți dintre ei sunt de acord cu poliția religioasă a prevenirii viciului, ce vrea să dea afară dintr-un mall o tânără dată cu ojă pe unghii. Ca și în Brazilia, și în Mexic există riscul ca întreaga clasă politică să fie tratată ca ,,ei’’ de către votanți. Criminalitatea, corupția, sărăcia, inflația din Mexic crescând disocierile dintre oameni.
După reducerea inegalităților sociale, scăzând cu jumătate rata sărăciei, populistul Chavez a lăsat programele sociale pe mâna lui Maduro confruntat cu probleme economice din cauza scăderii prețului la țiței, sărăcia revenind în forță. Deși trage nădejde că va fi schimbare de regim în Venezuela, Bremmer se înșală, Maduro menținându-se la putere într-un regim autoritar, numit chiar și dictatorial. Guvernări autoritare sunt și în Turcia și în Rusia unde opoziția, guvernele europene, sunt ,,ei’’ care vor răul țărilor pe care le conduc.
În Indonezia ,,noi vs. ei’’ are baze religioase. Când guvernatorul Jakartei, un indonezian chinez creștin a folosit un citat din Coran, adversarii musulmani l-au folosit pentru a-l acuza de blasfemie și a-l închide 2 ani. Era în campania electorală pentru un nou mandat de guvernator. În Indonezia partidele naționaliste promovează valorile patriotice, iar cele musulmane susțin dominația islamistă trecând peste mesajul ,,unitate în diversitate’’.
Tensiuni naționaliste și religioase sunt și în India unde hindușii conservatori îi agresează pe musulmanii, care le mănâncă vacile sacre. Inegalitatea din India este mai puțin severă față de Rusia, Brazilia, China sau Africa de Sud. Pentru că 600 de milioane trăiesc la limita subzistenței, 240 de milioane neavând acces la electricitate în 2015. Deși Modi, conducător al Indiei și în prezent, a deschis unele sectoare ale economiei investițiilor străine, indienii naționaliști sunt suspicioși față de globalism, considerându-l ca având rădăcini colonialiste.
China este pentru Bremmer povestea de succes a globalizării. Putem compara cu viziunea lui Perry Anderson care vede în ,,succesul’’ chinez energia revoluționară a comunismului chinez. Cumva internaționalismul comunist și globalismul capitalist se întâlnesc în ascensiunea Chinei. ,,Succesele’’ deplânse și de Yu Hua sunt evidente: accentuarea inegalităților, ape poluate, un milion de chinezi mor și din cauza poluării. Zidurile funcționează uneori pentru bunăstarea oamenilor dinlăuntrul lor: astfel sunt zidurile cu care Israelul se protejează în singura democrație stabilă din Orientul Apropiat, cu venituri mari pe cap de locuitor.
Chiar dacă istoria ne arată că zidurile care despart lumi, precum Zidul din Berlin, nu durează, după căderea Zidului Berlinului până în 2016, 40 de țări și-au construit garduri care să le apere de 60 de țări vecine. La fel, zidurile și gardurile, prin care țările bogate se despart de cele mai puțin bogate, diminuează pe termen lung creșterea în țările bogate, dar produc o creștere de politicieni populiști și în țările bogate și în cele sărace.
Garduri și ziduri se pun și de-a curmezișul fluxului informației: guverne din China, Turcia, Egipt, India închizând site-uri, ONG-uri și jurnaliști. Desigur Bremmer uită și de gardul contra informației din SUA și țările ,,liberale’’, informație ce nu se poate cunoaște de publicul manipulat pentru că este secretă și ,,desecretizarea ei pune în pericol viețile unor oameni’’, ,,oamenii’’ fiind spionii, soldații care împușcă civili,…, plus șefii lor ,,liberali’’. Firește că nu putem uita că Rusia și Iranul vor să-și realizeze propriul internet, iar despre cum funcționează cenzura chineză a povestit și Yu Hua.
Alte ziduri vor fi cele biometrice cu care guvernele îi vor selecta pe ,,noi’’ și pe ,,ei’’. Aadhaar este un program nefinalizat al guvernului indian, un program de identificare biometrică, astfel de programe putând fi instrumente de control exagerat până la abuz. Sau în China există așa-numitul ,,scor de credit’’ sau creditul social ce măsoară mereu meritele, acțiunile pozitive și negative în raport cu anumite scopuri. Scopul de a călători liber dacă ești de încredere pentru stat sau scopul de a proteja ordinea socială de comportamente ce o subminează. Prin digitalizarea identității creditate social se poate construi un zid ce n-a mai fost construit niciodată între ,,noi’’ și ,,ei’’.
Pentru bani specialiști în tehnologie pot ajuta politicienii să ne manipuleze, manipulare ce ar domina influența cetățenilor asupra guvernării. Chiar dacă unii cetățeni vor înțelege manipularea, aceștia vor întoarce spatele guvernării, iar alți cetățeni furioși și încăpățânați vor decide alegerile. Fracturile și zidurile se vor întări, un apartheid digital nu va fi imposibil, iar reapropierea guvernării de cetățeni printr-o reinventare a contractului social va fi departe. Criza globalismului nu este suficient de puternică pentru unii globaliști, ce se vor proteja cu diverse ziduri și vor continua astfel până când lucrurile vor fi destul de rele pentru ei ca să devină mai bune pentru ceilalți. Totuși, Bremmer încheie pe un ton încrezător, spunând că necesitatea de a trăi împreună (poate) va crea soluțiile de a trece peste divergențele și rupturile dintre ,,noi vs. ei’’, ce par de multe ori de neîmpăcat.
scris de Cătălin Spătaru
Ian Bremmer, Noi versus Ei. Eșecul globalismului, trad. Radu Săndulescu, Corint Future, București, 2021, pp. 18-21, 24-25, 27-28, 31, 33-35, 40, 44, 46, 48, 55, 61, 63-70, 74-84, 86-88, 90-93, 98-99, 103, 105-111, 114, 122-124, 126, 146-147, 155-157, 159-160
surse imagini: proprie, ebay.com
