Despre „Ferma Animalelor” de George Orwell

 De-a lungul timpului, o parte din revoluții au izbucnit în urma unui deziderat comun al oamenilor, cel de a duce un trai mai bun într-o societate condusă de un regim bazat pe dreptate, egalitate și adevăr. Însuși termenul de „revoluție” desemnează schimbarea. Fie că este una de ordin politic, social sau de o altă natură, schimbarea aceasta este un act pe care oamenii și-au dorit să îl înfăptuiască pentru a marca un nou început, alături de noi speranțe (care uneori s-au dovedit a fi deșarte).

 Ideea de revoluție este întâlnită și la ferma „Conacul”, unde omul este dușmanul animalelor, fiind cel asupra căruia se îndreaptă mișcările de revoltă.  El asuprește animalele și este văzut ca răspuns la toate problemele acestora. Cele din urmă își doresc ca produsul muncii lor să le aparțină, și, mai presus de toate, să fie libere. Această libertate poate fi obținută doar printr-o revoltă care să înlăture de la conducere omul – „singura ființă care consumă fără să producă” (pag. 11).

 Odată cu sfârșitul perioadei de supremație a omului vine începutul perioadei post-revoluționare, în care se instituie un nou sistem de gândire, care are să constituie temelia noii societăți. Animalismul este sistemul de gândire elaborat de porcii de la fermă (animalele cele mai înzestrate din punct de vedere intelectual) concentrat în șapte precepte care ajung să fie reduse la o singură lozincă: „Patru picioare bine, două picioare rău!” (pag. 45).

 Însă, după cum a arătat și istoria cu numeroasele-i evenimente, dorința de putere poate fi una ispititoare chiar și pentru cele mai bine intenționate ființe, iar o idee ce a fost concepută într-un fel de un individ, capătă distorsiuni în viziunea altuia, ajungând să fie pusă în practică diferit de cum și-ar fi imaginat cel care i-a dat naștere. Astfel că George Orwell le oferă puterea porcilor de la „Ferma Animalelor”, pentru care justificarea propriilor acțiuni este superioritatea intelectuală a rasei: „Laptele și merele – lucru dovedit de știință, tovarăși – conțin substanțe absolut necesare existenței unui porc. Noi, porcii, lucrăm cu creierul. Tot ce înseamnă conducere și organizare a Fermei Animalelor depinde de noi. Zi și noapte veghem la bunăstarea voastră. Pentru voi, tovarăși, bem noi acel lapte și mâncăm acele mere.” (pag. 48).

 Așa cum oamenii își pun întrebări când simt că scopul pentru care au militat nu este înfăptuit întocmai, și animalele de la fermă, mai cu seamă cele inferioare intelectual, pentru care „fericirea cea mai durabilă constă în a munci din greu și a trăi din puțin” (pag. 168) observă mersul diferit al lucrurilor. Semnele lor de întrebare, însă, sunt răsplătite cu amenințări ale revenirii vechiului regim, mult mai auster decât cel care le dictează prezentul. Sub acest pretext, „tovarășul Napoleon” își permite să înlăture orice rival sau trădător, preluând conducerea într-o societate unde „toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât altele” (pag. 175).

 În acest regim cu precădere totalitar, are loc dezvoltarea unui cult al personalității pentru tovarășul Napoleon, merituos pentru fiecare acțiune încununată cu succes și fiecare strop de soartă mai bună: „Sub îndrumarea Conducătorului nostru, tovarășul Napoleon, am ouat cinci ouă în șase zile.” sau „Mulțumită conducerii tovarășului Napoleon, ce gust minunat are această apă!” (pag. 122). Lui îi sunt dedicate poeme, chipul său este înfățișat pe peretele hambarului cel mare, lângă cele șapte precepte, asupra cărora își exercită influența, luând decizia de a modifica trecutul, prin realcătuirea legilor colectivității, fără a-i înștiința pe locuitorii fermei în legătură cu acest lucru și fără un acord din partea animalelor.

 În acest fel, memoria animalelor este considerată alterată, iar ceea ce știau cândva nu mai este valabil. „[…] dar Squealer a reușit să le convingă, în scurt timp, că memoria le juca o festă.” (pag. 127).

 Apogeul acestui sistem de gândire „reinventat”, în care adevărul era dictat, egalitatea încălcată, iar dreptatea lipsea cu desăvârșire, îl reprezintă dimineața zilei în care porcii și conducătorul acestora ajung să se deplaseze doar cu ajutorul membrelor inferioare – dovadă a lipsei de respect față de principiile de la care au plecat cu toții, dar și a dorinței de supremație: „Oricine merge pe două picioare e dușman.” (pag.33). Totodată, această transformare nu mai lasă loc niciunei diferențe între om și porc, cel din urmă devenind pentru societatea pe care o conduce o oglindire a asupritorului de care a vrut să scape: „Ființele de afară își mutau privirile de la porc la om și de la om la porc și din nou de la porc la om: deja era imposibil să mai spui care era care.” (pag. 184).

Sursă foto reprezentativă: Kaggsy’s Bookish Ramblings

Sursă poza #1: Cărturești.ro

Sursă poza #2: proprie

Sursă poza #3: History Things

Articol realizat de Acostăchioaei Ana-Maria