Filosofia ,,Cypherpunks’’ cu Julian Assange, Jacob Appelbaum, Andy Müller-Maguhn, Jérémie Zimmermann pentru libertatea comunicării împotriva ,,totalitarismului supravegherii digitale’’, contra urmăririi cetățenilor de către statul ,,democratic’’ devenit ,,Leviatan și Panoptic(um) digital’’

,,Confidențialitate pentru cei slabi, transparență pentru cei puternici’’, poate fi socotit un slogan al filosofiei cypherpunk susținută de Julian Assange și camarazii săi.

Julian Assange a creat proiecte software ca mijloace ale filosofiei cypherpunk precum cifrarea negabilă: un sistem de criptare ce permite negarea existenței unui fișier criptat sau mesaj criptat pentru că nu se poate dovedi existența lui. Assange a prezentat o istorie a mișcării hackerilor în cartea ,,Underground’’, ce a inspirat filmul Underground. The Julian Assange Story.

Jacob Appelbaum este membru și dezvoltator în comunități precum Chaos Computer Club din Berlin (CCC fiind o organizație galactică de hackeri cu mii de membri), cercetător în proiectul Tor care permite oamenilor să scape de supravegherea navigării pe net. Lupta lui este pentru citirea și exprimarea liberă pe net. Din 2010, Appelbaum, familia și prietenii lui sunt hărțuiți de guvernul liberal al SUA (interogări în aeroporturi, percheziționări, amenințări, confiscări de echipamente, dezmembrarea lor, somații secrete pe net, rețineri îndelungate în aeroporturi prin intermediul lucrătorilor în uniforme). 

Andy Müller-Maguhn, veteran în Chaos Computer Club din Berlin, este cofondator al unui ONG ,,European Digital Rights’’, ce militează pentru respectarea drepturilor omului în epoca digitală, specialist în supravegherea telecomunicațiilor, susținător al proiectului din domeniul industriei supravegherii buggedplanet.info, cocreator al companiei Cryptophone ce vinde dispozitive de comunicare confidențială.

Jérémie Zimmermann este cofondator al organizației La Quadrature du Net ce militează pentru anonimitate online și informarea publicului când legile unui stat încalcă libertatea online. El este implicat în disputele drepturilor de autor, despre neutralitatea rețelei și alte aspecte ținând de un internet liber. După ce a participat la conversația, ce a stat la baza cărții, a fost interogat de doi agenți FBI despre WikiLeaks, fiind amenințat cu arestarea și închisoarea (pp. 37-39, 45-46, 138-140, 176).

WikiLeaks

WikiLeaks a devenit celebră publicând informații despre abuzurile armatei și guvernului SUA precum Collateral Murder, The War Logs, Cablegate etc. WikiLeaks publică informații nu numai despre state, guverne, armate ci și despre corporații sau biserici, sursele apelând la WikiLeaks când eșuează în altă parte, WikiLeaks preluând dificultățile juridice și politice, fiindcă statele liberal-democrate precum SUA și aliații săi fac eforturi de a distruge WikiLeaks.

Există un dosar FBI cu peste 40000 de pagini împotriva WikiLeaks, Bradley Maning, soldatul bănuit că a furnizat informații WikiLeaks, fiind torturat. Unii politicieni americani au cerut asasinarea lui Assange considerat un ,,terorist high-tech’’, existând grupuri operative împotriva WikiLeaks în FBI, CIA, Departamentul de Stat al SUA, plus un Mare Juriu păpușă Muppets a guvernării americane. SUA a făcut presiuni asupra furnizorilor de net să sisteze serviciile WikiLeaks în 2010, Amazon scoțând de pe serverele lor de stocare site-ul WikiLeaks. Site-ul a fost menținut printr-un ,,mass-mirroring’’ mii de susținători copiind site-ul și găzduind propria lor versiune, distribuind adresele IP prin rețele de socializare (pp. 41-43, 104).  

Funcționarii americani au fost avertizați că accesarea materialelor WikiLeaks este o violare a siguranței de stat; Biblioteca Congresului, sursa cunoașterii universale, blocând accesul la WikiLeaks, același lucru făcând și alte instituții democratice. Studenții ce voiau o carieră în serviciul public au fost avertizați să nu acceseze materialele WikiLeaks. Donațiile către WikiLeaks au fost blocate de instituțiile bancare precum VISA, Mastercard, PayPal, nici nu ne puteam aștepta la altceva de la astfel de instituții executante. Hărțuirea prin intermediul băncilor ducând până la închiderea conturilor bancare ale unor susținători și membrii ai echipei WikiLeaks.

În 2010, Twitter a primit o somație de la Departamentul de Justiție prin care trebuia să predea informațiile necesare investigației contra WikiLeaks, informații despre persoane implicate în proiect precum Jacob Appelbaum, parlamentara islandeză Birgitta Jónsdóttir, omul de afaceri Rop Gonggrijp. Twitter avea interdicție să anunțe aceste persoane că datele le sunt predate Departamentului de Justiție, însă Twitter a făcut apel cu succes împotriva acestei clauze de păstrare forțată a tăcerii, câștigând dreptul de a informa persoanele vizate, ceea ce a și făcut.  În schimb Google care a primit o somație similară, nu se știe dacă a contestat decizia (pp. 44-47, 82). Probabil patrioții de la Google nu au făcut-o.

Peste 250000 de Scrisori de Siguranță Națională (SSN) sunt folosite în SUA pentru altceva decât terorismul. O SSN cere informații fără a avea nevoie de decizie judecătorească. Cel care furnizează informația (companie de telefonie, bancară, furnizor de net etc.) trebuie să predea informația, altfel suferă urmări penale.  Este ca o confiscare arbitrară de informație, mai mult, clauza de păstrare a tăcerii interzice să fie anunțată persoana despre care se iau informațiile (cum ar fi activitatea ei pe net sau tranzacțiile ori conversațiile ei), de asemenea le este interzis celor care primesc SSN să vorbească despre scrisoare cu colegii de muncă, cu familia etc. (Appelbaum, pp. 85, 194-195). În fața unor astfel de presiuni nu este de mirare că Assange a făcut AVC într-o închisoare a englezilor liberali gata să-l trimită fraților americani liberali care cu siguranță îl vor termina pe redactorul-șef al WikiLeaks.

ACTA și cunoașterea liberă

WikiLeaks a fost implicată și în lupta contra ACTA, un act contra pirateriei ce ar fi dus la creșterea supravegherii comunicării și utilizării private a unor programe de exemplu. Cultura distribuită între indivizi, care nu o fac pentru profit, ci pentru cultura însăși nu este un furt căci istoria culturii este o istorie a copierii gândurilor, modificării și procesării lor ulterioare. Orice elaborare de legi care pedepsește distribuirea cunoașterii, a culturii, a informației într-un mod descentralizat trebuie atacată cum a fost atacată adoptarea ACTA (Müller-Maguhn, Zimmermann, pp. 101, 107-109).

Orice student care nu are acces la toate cărțile și articolele apreciază o bibliotecă pirat precum libgen sau alte surse de acest tip. A existat și la noi un proiect numit Epistematic Blog unde erau publicate cărți copiate. Firește că editurile precum Polirom, se plângeau cei de la Epistematic, au reclamat încălcarea proprietății intelectuale. Desigur legal aveau dreptate însă nici economic nu au gândit bine editurile noastre.  Distribuirea liberă a cunoașterii aduce într-un orizont lung de timp o creștere a cunoașterii și a culturii. Scăderea puterii de cumpărare îl face pe românul, oricum neînclinat să citească, să renunțe la cumpărarea cărților chiar ieftine de anticariat. Accesul la o cunoaștere gratuită îi poate întreține nevoia de cunoaștere, ce în timpuri mai favorabile economic, se va materializa în cumpărarea de cărți sau de alte surse de cunoaștere. Mai ales că tot cărțile rămân o bază a cunoașterii,  Müller-Maguhn spunând că n-are încredere în nici o pagină Wikipedia care nu este (re)scrisă de el. Chiar dacă internetul a învățat oarecum poporul să scrie (Bayart), 99% din lucrările studenților, ce se inspiră și de pe net, sunt de rahat (Larry Lessig), dar și studenții și utilizatorii de net învață în continuare să scrie (Zimmermann, pp.111-112).

Cypherpunk

Odată cu amplificarea mișcării cypherpunk în anii ’90 ca răspuns la interzicerea criptografiei de către stat, s-a observat că supravegherea în masă devine concomitentă cu năzuința comunicării libere de controlul ideilor ce vrea să creeze consimțământ (Assange). Păstrarea caracterului secret al unor informații este încetinirea procesului de înțelegere, afectarea capacității omului de a înțelege anumite evenimente sau fenomene sociale, lucru susținut chiar de un spion german (Müller-Maguhn).  Libertatea de exprimare și-a pierdut confidențialitatea.

În 2008, în timpul mișcării anti-Mubarak, oameni, care au participat la protest, au fost depistați de susținătorii regimului Mubarak cu ajutorul Facebook, norocul oamenilor fiind că revoluția a triumfat. Însă dacă acea mobilizare nu triumfa, oamenii ar fi fost marginalizați de guvernare. Dacă o revoluția s-ar desfășura contra guvernului SUA, ce s-ar întâmpla cu rețelele de socializare? (Assange). Știm deja răspunsul din experiența ultimilor ani cu cenzura de pe rețele. Cenzura este produs al controlului și supravegherii (Appelbaum). Un Facebook este o rețea unde oamenii sunt invitați să se simtă confortabil dezvăluind date personale (Müller-Maguhn). Gândiți-vă la amprentele digitale sau recunoașterea facială necesare logării pe unele rețele, instrumente pentru ,,binele’’ nostru (pp. 49-53, 120).

Însă ,,rețeaua consideră cenzura ca fiind dăunătoare și o ocolește’’ (John Gilmore), Gilmore, un premergător al mișcării cypherpunk, a inspirat mișcarea crypto-anarhistă în care individul supravegheat de panopticumul neo-liberal își construiește propria comunicare anonimă fără a se teme că este supravegheat și interceptat (Assange, Müller-Maguhn).

O problemă de un secol din filosofia tehnicii este că tehnologia nu este concepută pentru a fi înțeleasă de utilizatorul ei și că dispozitivele sunt construite încât în ele este instalat deja un control pentru a-i interzice utilizatorului să facă lucruri proprii, anonime, sa aducă modificări. Așa încât neînțelegând produsele tehnicii oamenii cedează în fața autorității care înțelege și controlează aceste produse, neținându-se seama de toate aspectele, cum ar fi folosirea tehnicii de către un stat pentru război sau control  (Zimmermann, Assange, Appelbaum, pp. 55-57, 59).

Cât costă să supraveghezi o țară, cum am devenit informatori și produse ca utilizatori de rețele

Appelbaum povestește cum se antrenează războinicii cibernetici încercând să-și apere propriile sisteme informatice de ceilalți, el participând la astfel de antrenamente organizate de armata SUA, sub supravegherea CIA, în căutare de vajnici războinici cibernetici, războinici educați bine, spunându-li-se că sunt angrenați într-o mașinărie, în care urmau ordinele pentru binele națiunii americane. Există companii precum Vastech din Africa de Sud care oferă sisteme de interceptare și de stocare la prețul de 10 milioane de dolari, iar în Germania ar costa 30 milioane de euro să fie stocate toate convorbirile telefonice dintr-un an. Cu 10 milioane poți intercepta o țară medie, capacitatea de supraveghere depășind cu mult capacitatea populației globului de a se înmulți. Citind pe WikiLeaks cum a fost angajată o companie înființată de STASI să administreze arhiva STASI, te întrebi ce vor face statele cu arhivele unde sunt informațiile despre viețile oamenilor (Assange, Müller-Maguhn, Zimmermann, pp. 62-63, 65-66, 74, 166).

Costurile interceptării au scăzut iar comerțul crește: Gaddafi a cumpărat de la francezi un mecanism de interceptare național, Agenția Națională de Securitate din SUA a captat toate datele furnizate de compania de telecomunicații AT&T, Siemens vinde o platformă cu acțiuni automate, supravegherea declanșându-se când în comunicare apar anumite cuvinte (Appelbaum, Zimmermann, Assange). Tăinuit prin complexitate, prin caracterul secret, fenomenul interceptării este incontrolabil. Prin documente precum cele din The spy files poți afla cum compania Amesys supraveghează persoane în Regatul Unit, vânzând tehnologie socotită ilegală în Franța. Spionajul economic, comercial, folosind și el interceptarea, mai ales când e vorba de producătorii de arme care construiesc și ei sisteme de interceptare a informațiilor (Appelbaum, Assange; pp. 67-68 72-73, 75).

Utilizatorul de Facebook sau de alte rețele furnizează informații despre ceilalți prin conversațiile sale, informații gratuite, ce nu mai trebuie plătite informatorilor cum făceau Securitatea sau STASI în timpul comunismului. Mai mult, se știe, utilizatorul este un produs oferit companiilor de publicitate de către Facebook, ce este plătit pentru asemenea ofertă. Astfel Facebook își vinde utilizatorii și îi supraveghează în numele statului funcționând  ca o poliție secretă privată, Facebook având 800 MB arhivă cu informații despre fiecare utilizator (Appelbaum, Müller-Maguhn, Assange, pp. 84-86, 167).

Libertatea economică, Bitcoin, criptografie

Instrumentele de comunicare Tor sau Cryptophone sunt proiecte criptografice ca niște arme ce opun rezistență controlului și supravegherii. Se folosesc criptări și încifrări pe care guvernul nu le poate rezolva. Totalitarismul supravegherii digitale nu va lăsa libertate decât celor care vor folosi instrumente de criptografie sau puținilor oameni care se vor ține departe de sistem precum neoluddiții sau triburile ascunse, departe de civilizația modernă. Există și problema criptografiei false sau escrocheriei, lucru greu de detectat datorită complexității criptografiei (Müller-Maguhn, Assange, pp. 87-90, 92).

Libertatea economică pe net poate fi apărată în fața unor decizii de blocare a conturilor, de închidere a lor, de interzicere a plăților VISA/Mastercard cum s-a întâmplat cu WikiLeaks. Apărarea libertății economice poate fi realizată prin moneda electronică anonimă, cash electronic fără serii pe bancnote.

Mișcarea cypherpunk și-a dorit să permită plățile într-un mod liber, fără intervenții guvernamentale, așa cum este moneda lui David Chaum ce folosește protocoale criptografice pentru tranzacții anonime. Bitcoin a fost creată anonim pentru că în 1996 cei care au creat e-gold au fost condamnați în SUA. Bitcoin este o monedă electronică fără inflație,  ce nu se bazează pe o rezervă monetară, ci pe o mână de oameni ce hotărăsc care e moneda lor curentă, ce valoare are în euro precum o marfă (Appelbaum, Assange, Müller-Maguhn, pp. 116, 119, 201, 121-122).

Cenzură, statele libere, comunitatea liberă anarhistă din Christiania și lupta pentru un internet liber

Spre deosebire de URSS sau alt stat dictatorial unde se practica cenzura fățișă, în democrațiile libere de dictatură, cenzura este ca un aisberg sau o piramidă. Sus, ceea ce se vede constă în asasinări și condamnări ale jurnaliștilor, camere de filmat/foto smulse jurnaliștilor… Ce nu se vede este (auto)cenzura instituită de ziare, chiar celebre, legată de informațiile ce privesc oameni de afaceri sau politicieni influenți. Mai dedesubt sunt stimulentele economice ale patronajului pentru a scrie despre anumite subiecte și a neglija altele. Mai jos sunt prejudecățile cititorilor, ce pot fi manipulați ușor de ceea ce li se furnizează ca adevăruri sau limitele cititorilor ce nu pot înțelege complexitatea unor evenimente. Există infrastructură ce realizează cenzura informațiilor pe net: filtre vândute de Siemens unor companii pentru ca angajații să nu poată accesa informații de la sindicate, filtre ce blocau și site-ul Clubului Chaos Computer considerându-l criminal (Clubul a organizat un protest în jurul standului companiei Siemens la un târg, angajații Siemens nu știau despre ce este vorba, fiindcă filtrul nu-i lăsa să afle ce are legătură cu Clubul Chaos), filtru la Pentagon pentru cenzura cuvântului WikiLeaks, blocarea de către Orange din UK a site-ului laquadrature.net, nu se știe de ce, probabil pentru că militează pentru neutralitatea netului, adică furnizorul de net nu poate restricționa accesul la net al utilizatorilor. Filtrarea poate fi făcută la utilizatorul final, nu făcută de stat sau o companie.

În privința cenzurii pendulând între autoritarism și libertarianism, SUA este foarte departe de URSS, dar mai aproape de URSS dacă este comparată cu comunitatea colectiv-anarhică din Christiania (Danemarca), ce se autoguvernează singură din 1970. Un internet liber, deschis și universal este un instrument esențial pentru a aborda problemele globale. Acest internet liber nu se construiește doar criticând practicile polițienești ale statelor, ci prin construirea unor unelte precum cele amintite (criptarea, proiecte ce respecte anonimitatea, WikiLeaks etc), prin apărarea comunicării libere, a confidențialității utilizatorului anonim folosind și putând să modifice un software și un hardware liber. Esența lucrurilor fiind creația ce are nevoie mereu de libertate  (Assange, Müller-Maguhn, Zimmermann, Appelbaum, pp. 145-147, 153-156, 161-162,172-175, 178,  205-206). 

Românii ascultați, supravegheați, interceptați în ,,totalitarismul digital’’

Claudiu Crăciun, în prefața sa, vorbește de datele stocate și reținute, interceptate de SRI prin Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor. Interceptările declarate de SRI crescând de la circa 6000 la peste 38000 în 2013 (pp. 23-27). Dar în intervalul 2005-2016 peste 6 milioane de români au fost interceptați. Din 2016 probabil numărul a crescut iar ,,totalitarismul digital’’ sau ,,Leviathanul digital’’(pp. 20, 24) nu sunt doar metafore. Deși SRI dezminte spunând că judecătorii au dat doar peste 20000 de mandate, gura păcătosului adevăr grăiește: restul probabil sunt interceptați fără mandate. Cu ce să se ocupe cei 60 de agenți SRI la suta de mii de locuitori? Poate este nevoie (în viitor) de dosarele oamenilor. Doar americanii ne mai depășesc la numărul de agenți la suta de mii de locuitori dintre statele libere (p. 26- Polonia, următoarea clasată, are 13 agenți la suta de mii de cetățeni) de aceea și bugetele serviciilor cresc an de an cu procente mari: celelalte- educație, cultură…mai pot aștepta marile procente. Nu putem remarca că la sfârșitul guvernării Câțu, liberalii protectori ai drepturilor omului, au mai dat o hotărâre care sporește ceea ce știm deja: supravegherea, urmărirea, interceptarea cetățenilor de parcă nu a fost până acum.

Concluzie

Ajutat de tehnologie statul a devenit un panopticum digital care poate urmări prin incontrolabilele servicii de spionaj viața cetățenilor. Nu vorbim doar despre statele dictatoriale, autoritare, ci și de cele care se declară liberale. Este deja o tradiție în a urmări și a încălca libertățile cetățenilor considerați amenințări în statele liberale: Afacerea Spiegel în Germania Federală a lui Adenauer, telefoanele ascultate de Nixon, telefoanele ascultate de SUA prin NSA ale ,,prietenilor’’ europeni precum Merkel, conving că scandalurile privind urmărirea cetățenilor liberi de către statul care respectă drepturile și libertățile, sunt doar vârful unui aisberg. Cu ajutorul tehnologiei ridicate în slăvi de stat, promovată prin așa-numitele competențe digitale nelipsite în educația tânărului viitor sclav, guvernarea nu face decât să mărească dependența de tehnologie adică de guvernarea însăși. Plăcerea posesiei și uzului instrumentelor tehnologice și rețelelor unde utilizatorul lasă urme este doar o modalitate ușoară a statului prin incontrolabilele servicii de informații să supravegheze viața oamenilor ,,liberi’’. Nici nu mai este nevoie de muncă de teren cum făcea Putin supraveghindu-l pe Bukovski.

În fața ,,Leviathanului digital’’ (p. 24), Julian Assange, unul din marii oameni ai secolului XXI, alături de Jacob Appelbaum, Andy Müller-Maguhn, Jérémie Zimmermann încearcă prin mișcarea și filosofia Cypherpunks o încifrare a informației pe care statul să nu poată s-o descifreze, prin proiectul Tor, adică o navigare anonimă pe net, să reziste pe cât poate o mână de individualități și pe cât reușesc consumeriștii hedoniști moleșiți de ,,pâine și circ’’ să asimileze mesajele venite de la ei. Mesajele celor 4 autori sunt de a continua lupta pentru libertate într-o altă formă, dar legată de tradiția luptei perene pentru libertate. Care este justificarea amăgitoare a statului pentru a-și supraveghea/controla cetățenii supuși? Cei patru călăreți ai Apocalipsei, cum îi denumește Assange: terorismul, pornografia infantila, spălarea banilor, traficul de droguri (pp. 25, 100). Istoria continuă: dacă nu știm, putem afla de la Giorgio Agamben, că folosind justificarea criminalității, au fost inventate ,,identitatea’’ cum apare ea în acte și amprentarea digitală (vezi ,,Nuditatea’’, pp. 70-75). Istoria se repetă, identitatea modernă a omului, identitate originată în tehnicile polițienești de supraveghere, devine una virtuală supravegheată și urmărită de Big Brother, statul pseudo-liberal practicând ,,totalitarismul digital’’(p. 20).

Dacă internetul este un drum al eliberării, al emancipării, un instrument de cunoaștere, el a fost transformat în mijloc al totalitarismului printr-o supraveghere globală, spune Assange (p. 31). Continuarea supravegherii va face din civilizația noastră o distopie postmodernă a supravegherii, de care nu vor scăpa decât puțini. Noul regim de supraveghere devine tot mai amplu după anul 2000, ca un uriaș parazit hrănit cu oricine se conectează la net. Wikileaks, fondat de Julian Assange, a intrat în conflict cu statele puternice, dezvăluind o mică parte din supravegherea practicată de acestea. Oamenii, informatorii, resursele financiare ale WikiLeaks au fost atacate de aceste state. Statele vor să controleze substratul fizic al netului (servere, sateliți, cablurile de fibră optică…), ele depozitează fiecare pagină web citită, fiecare mesaj sau cuvânt folosit pe Google…apoi vor folosi aceste informații pentru a-și favoriza propria rețea de interese economice și politice.

Cum se poate păstra libertatea în tărâmul ,,platonic’’ al internetului? Independența și libertatea pot fi păstrate prin codare, prin cifrare, se poate coda mai ușor o informație decât se poate decoda. În spatele unei cortine criptografice se poate crea un tărâm liber platonic, la care supraveghetorii lumii fizice nu pot ajunge, pentru că n-au resurse infinite pentru a descifra căile spre noul tărâm al libertății. Criptografia protejează individul de a-i fi violate secretele de supravegherea statelor, aceleași state care țin secrete ce nu pot fi violate decât sub amenințarea cu violența pedepsei. Idealurile cypherpunk sunt idealurile acestei lumi libere ce luptă cu controlul statelor prin supravegherea digitală. Aceste idealuri, luptele pentru ele și pentru libertate sunt puse în această carte, o carte ca un strigăt în noaptea unde oamenii liberi se lasă supravegheați pentru ,,binele’’ lor (pp. 31-36).

scris de Cătălin Spătaru

Sursă:

Julian Assange, Jacob Appelbaum, Andy Müller-Maguhn, Jérémie Zimmermann, Cypherpunks. Libertatea și viitorul internetului, trad. Vladimir Lazurca, pref. Claudiu Crăciun, Litera, București, 2016

surse imagini: proprie, amazon.com