Contraistoria filosofiei (vol. 2) – Creștinismul hedonist adică gnosticii, Spiritul liber, Lorenzo Valla, Marsilio Ficino, Erasmus și Montaigne sau creștinii epicurieni ai lui Onfray

 Glasul gnosticismului răsună încet și chinuit din umbra trecutului și din spatele veșnicei boxe a acuzaților în care a fost trimis de creștinism. Acesta propovăduiește o credință opusă, o credință ale cărei limite se situează între bine și rău. „Gnosticismul se instalează dincolo de bine și de rău, în toate chestiunile, inclusiv în ce privește sexul, libidoul, dorințele, pasiunile și pulsiunile.” (pag. 22)  Comunitatea gnosticilor, una eretică prin modul de gândire, în raport cu credințele vremii, s-a întemeiat în „orașe și…

3 Comments

Pio Baroja istorisindu-ne ‘‘Peripețiile lui Shanti Andia’’ în marea aventură pe marea aventurii

 O aventură, cine nu a visat măcar o dată în viață la o aventură? O aventură cu corăbii, pirați, lupte, călătorii peste mările furtunoase și liniștite, naufragii și revolte, prizonieri fugari și atacuri, iubiri, prietenii, dueluri și nostalgii, povești întrețesute ale oamenilor, construind marea aventură pe marea vieții zbuciumate și liniștite. Monet - Navigând în lumina lunii  Trei sferturi din lumea noastră este ocupată de mare, iar întâlnirea inevitabilă cu ea a fost o provocare la autodepășirea de sine a omului,…

3 Comments

George Steiner și „Procesul de la San Cristóbal”

  La 32 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, figura lui Hitler a devenit un simbol al devastării. Războiul total, lupta popoarelor, crimele, violurile, răpirile, violențele în masă, foametea, deportările, lagărele de exterminare, ruinele orașelor, răniții, dispăruții, milioanele de morți – toate acestea reprezintă vina unui singur om, vina pierderii unui război, căci la finalul acestuia doar învingătorii sunt iertați de păcatele comise; este nevoie de un vinovat, de cel mai important dintre vinovați, dar acesta a…

1 Comment

Mircea Eliade – „Istoria credințelor și ideilor religioase (Vol. 2)”

Cel de-al doilea volum din „Istoria credințelor și ideilor religioase” începe prin identificarea credințelor magico-religioase din zona Chinei, în perioada neolitică. Cea mai veche așezare din epoca respectivă este Ban po (din provincia Shanxi), care aparține culturii Yangshao și care a fost locuită pentru o perioadă de 600 de ani, urmată apoi de o altă cultură neolitică, de lângă zona Longshan. Identificăm în cultura Yangshsao o serie de credințe și practici religioase ce țin de fertilitate, moarte și spațiu sacru, după…

1 Comment

Ibn Tufayl (Abubacer/Abentofal) – Hayy bin Yaqzan/Yaqdhan (Philosophus Autodidactus) sau din tainele înțelepciunii unui Robinson Crusoe mistic

Filosoful arab Ibn Tufayl, latinizat Abubacer sau Abentofal rescrie în secolul XII o poveste care circula în diferite variante și care avea să fie reluată sub numele mai cunoscutului Robinson Crusoe (Introducerea lui George Grigore, pp. 11-18). Povestea de pe insulă: Hayy și Existentul cu existența necesară și desăvârșită  Pentru a nu face un salt deja, unde voia să ajungă filosoful și medicul arab, sunt admise la început ambele variante ale povestirii apariției copilului pe o insulă pustie: creatura Domnului este…

0 Comments

Aristotel – Etica Nicomahică(cărțile 4, 5, 6) sau despre generozitate, mărinimie, grandoare sufletească, dreptate, înțelepciune practică și alte lucruri etice

“Să vorbim în continuare despre generozitate’’(1119b). Generosul dăruiește bunuri materiale(tot ce poate fi măsurat în monedă), de dragul frumosului moral, fără să-i pară rău că dăruiește, nu dăruiește la întâmplare, dar, deși depășește uneori limita în a dărui, gândindu-se mai puțin la sine, el păstrează o măsură pentru a putea dărui mai departe, venind în ajutorul celorlalți, după posibilități(1120a,b). Risipitorul, avarul și cupiditatea Dar insuficiențele? Risipitorul dăruiește risipindu-și avutul, dăruind cui nu se cuvine(lingușitorilor) și dă cui nu are nevoie de…

1 Comment

Hermann Hesse – ‘‘Francisc de Assisi’’, un sfânt de mileniu II ca ‘‘o poezie pură și dulce’’

Negustorul bogat Bernardone, tatăl lui Francisc, văzând că fiul lui nu-și bagă mințile în cap după o chelfăneală strașnică și o zăvorâre la domiciliu, l-a reclamat pe Francisc pentru a-l dezmoșteni. Autoritatea orașului Assisi a trimis cazul tribunalului spiritual pentru că Francisc își vânduse ce avea și plecase de acasă pentru a trăi la marginea orașului într-o grotă, ajutând la reconstruirea unei capele. În fața tribunalului episcopal, tatăl l-a renegat iar Francisc s-a dezbrăcat cu umilință în fața tuturor de hainele…

0 Comments

Andrew Newberg, Eugene D’Aquili, Vince Rause – De ce nu dispare Dumnezeu? Știința creierului și biologia credinței

Neuroteologia Neuroteologia poate sta la baza unei metateologii, unei megateologii, ea însăși putând deveni așa ceva, folosind neurologia în studierea credinței religioase. Știința creierului poate identifica universalul în procesele creierului din timpul experiențelor religioase pentru a identifica aspectele universale ale religiei. Se deschide calea unei teologii plecând de la ce este comun în orice experiență religioasă: creierul și această nevoie de transcendere, ce a apărut în creierul nostru (pp. 236-237). Abilitatea de a transcende La ce bun această abilitate pentru evoluția…

9 Comments

Schițe poetice (II)

Schiță a unui tren deshidratat în Marea Moartă Trenul vieții aleargăNu oprește în nici o stațieFuge nebun pe șineZboară de pe eleLe devoreazăTrenul vieții mele nu are stațieFuge încontinuuZac singur pe bancă rece și tare de pieleTimpuri noi, timpuri vechiTrenul ăsta este singurNu oprește în gară pentru a-și găsi perecheTrenul fuge, nu are semnal de statȘuieră nebunRefulare a frustrărilor, scoate scânteiÎn timp rugineșteTrenul meu nu are stațieSe descompuneCompune momente și la final le descompuneCă niște boli autoimune Universus Amândoi am fost…

0 Comments

Schițe poetice (I)

Schița scrisă în albastru Te-ai agățat de firul de cernealăTe-ai pătat pentru a nu știu câta oarăDoar pentru a țese cuvinteleCa să transformi foile în cele mai frumoase veșminteCuvintele îmbracă omul Negura În marea singurătății te pierziÎn claustrofobie gândurile te apăsaOamenii din jur, din singurătate nu vor să iasăChiar dacă ești acasă, ești departe în singurătatea care nu te lasăTe lovești cu capul de zidurile ce te limiteazăSe spargeMelancolia până la ultimul strop se vărsaTe lași pe spate plutind receNu ai…

0 Comments