Articole

Pierdut în imensitate
Literatură / Vlad Țepeș

Pierdut în imensitate

Pierdut în imensitate Tu spui că nu mai găseşti sfârşitul?Atâta timp cât ai căutat nemurire!Să nu-ţi fie ruşine, cu al 3 lea ochi deschis mă îndrept spre oraşul nemuritorilor,Eu caut nemurire.Atât de lacom sunt, mă îndrept cu paşii grei sfidând atâţia zei,Încălcând legile naturii mă îndrept spre apus,Ultimul peisaj văzut de Iisus.Cu cât mă îndrept mai aproape îmi simt paşii mai grei,Bucăţi din corpul meu se despart ca de rămas bun .Mă apropii de un rău şi mă uit în el…

1 Comment
23 decembrie 2016
Mario Vargas Llosa – Rătăcirile fetei nesăbuite
Cătălin Spătaru / Literatură

Mario Vargas Llosa – Rătăcirile fetei nesăbuite

Cuplul etern/ocazional între iubirea metafizică și jocul pasiunii  Deși titlul pare moralizator, nu ar fi îndeajuns pentru carte doar înțelegerea ei printr-o interpretare morală. Să fi devenit Llosa la 70 de ani moralist după Mătușa Julia și condeierul sau după Pantaleon și vizitatoarele? Ar fi prea puțin pentru „minciuna’’ ficțiunii acestui roman să ascundă doar un „adevăr’’ moral. Oricum, ca să vorbim ca la carte, opera se detașează de autor, iar înțelegerea ei depășește ceea ce a intenționat să transmită el.…

0 Comments
17 decembrie 2016
Iubirea metafizică: urme și întrebări la Jaspers
Cătălin Spătaru / Filosofie / Literatură

Iubirea metafizică: urme și întrebări la Jaspers

  ‚‚De-aș grăi în limbile oamenilor, dar dacă n’am iubire făcutu-m’am aramă sunătoare și chimval zăngănitor. …și de-aș cunoaște toate tainele și toată știința și de-aș avea credința toată… dar dacă n-am iubire nimic nu sunt. Și toate averile mele de le-aș împărți și trupul meu de mi l-aș da să ardă, dar dacă n’am iubire, nimic nu-mi folosește’’(Biblia, trad. Bartolomeu Valeriu Anania, 1 Co, 13, 1-3, ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2009).  Cu aceste rânduri, din cunoscutul imn dedicat iubirii al apostolului…

4 Comments
30 noiembrie 2016
Oliver Sacks – „Omul care își confunda soția cu o pălărie”
Literatură / Psihologie / Radu Mihai / Știință

Oliver Sacks – „Omul care își confunda soția cu o pălărie”

Articol realizat de Radu Mihai. Sursă foto: elefant.ro  Acesta reprezintă cel de-al doilea articol referitor la una dintre cărțile neurologului Oliver Sacks, din cadrul blogului nostru, primul având ca subiect „Ochiul minții”. Titlul cărții este „Omul care își confunda soția cu o pălărie”, fiind referitor la experiența trăită de către Dr. P, un muzican incapabil de a realiza o judecată cognitivă în anumite situații, nerecunoscând obiectele pe care le vizualizează. Astfel, prin intermediul unor testări, sunt explicate o parte din trăirile…

3 Comments
20 noiembrie 2016
Munții Retezat: sălbaticul ținut al apelor
Călătorii / Cătălin Spătaru / Literatură

Munții Retezat: sălbaticul ținut al apelor

Cu ce să încep? Atât de multe demne de a fi pomenite…Cu zecile de lacuri sclipitoare? Cu nenumăratele pâraie, izvoare, fire de apă, peste, pe lângă care călătorești? Cu deșertul albastru, gri, verzui, gălbui al culmilor aproape lipsite de vegetație? Cu vânturile ce lovesc fără milă în văile cu milioane de pietre printre care trebuie să-ți găsești calea? O cale ce parcă ajunge într-o altă lume… Da, Retezatul este o altă lume. O lume frumoasă, sălbatică, un tărâm iubit de cei…

12 Comments
2 octombrie 2016
„America” lui Franz Kafka
Literatură / Radu Mihai

„America” lui Franz Kafka

 Întotdeauna vor exista oameni smulși din locurile natale și trimiși, împotriva propriei voințe, într-o societate complet diferită față de aceea pe care au locuit-o până în momentul respectiv. O astfel de întâmplare poate avea o mare varietate de repercursiuni, atât asupra psihicului persoanelor aflate în cauză, cât și asupra situației materiale a fiecăruia. Karl Rossmann este unul dintre personajele care trăiesc o asemenea poveste, fiind un tânăr german ajuns pe teritoriul Americii - o națiune ce pare că oferă șanse egale…

1 Comment
25 septembrie 2016
Franz Schubert: încă o interpretare a partiturii unei vieți
Cătălin Spătaru / Istorie / Literatură / Muzică

Franz Schubert: încă o interpretare a partiturii unei vieți

Viața lui Schubert de Christopher H. Gibbs ‚‚Uneori mi se pare că nu mai aparțin acestei lumi’’ sunt cuvintele compozitorului Schubert rostite nu cu mult înainte de a muri. https://www.youtube.com/watch?v=_JpXlliAn2I Schubert: nefericit, sărac, melancolic, însuflețit de iubiri ideale neîmpărtășite, fără faimă în timpul vieții, bolnav mai mulți ani, geniu romantic mort în plenitudinea afirmării creatoare la 31 de ani(1828). Aceasta este o imagine formată de-a lungul timpului, așa cum se plăsmuiesc treptat imaginile despre oameni în posteritatea lor. Schubert: depresiv, bețiv,…

5 Comments
17 septembrie 2016
Vremea vremuiește, ceasul umblă și lovește, iar omul îmbătrânește
Cătălin Spătaru / Filosofie

Vremea vremuiește, ceasul umblă și lovește, iar omul îmbătrânește

Să dăm cu Noica câteva Pagini despre sufletul românesc Ceasul bate, umblă odată cu pașii oamenilor, cu gândurile lor, ceasul lovește în miez de noapte sfârșind ziua, începând alta, se rupe firul vieții când vine ceasul ori se naște alta. Ceasul bate orele, omul îmbătrânește, însă toate se petrec într-o vreme ca un întreg cuprinzător de trecătoare vieți. Precum heideggerianul lumea lumește, vremea sufletului românesc vremuiește, iar în vreme stă ecclesiasticul nimic nou sub soare, eternitatea ca neschimbare în care se…

0 Comments
8 septembrie 2016
Sentimental asupra unor sentimente ce şi-au pierdut existenţa
Vlad Țepeș

Sentimental asupra unor sentimente ce şi-au pierdut existenţa

Stau uitându-mă la cer, îmbrățișat de funia receUn gând vag vrea să mă încerceAjunge ca mintea să mi-o sfârteceInima să mi-o spinteceÎn mii și mii de fărâmeDar tu ai plecat, nu o să mai aibă cine să le adune Ca un Ateu neg existența unui DumnezeuPentru că tu erai în ceea ce credeam euZeul ce a făurit nașterea dragostei între noi doiDar, cum ai dispărut? Zeii sunt nemuritoriSau Eu am căzut în disgrațiile tale? Am căzut josM-ai făcut să urăsc ceea…

5 Comments
1 septembrie 2016
Jurnalul de la Păltiniș, paradigmă ezoterică a devenirii în spațiul cultural
Invitați / Literatură

Jurnalul de la Păltiniș, paradigmă ezoterică a devenirii în spațiul cultural

 Jurnalul de la Păltiniș, scris de Gabriel Liiceanu, este relatarea fidelă a perioadei în care autorul, impreună cu Andrei Pleșu și nu doar, este sub tutelajul marelui filosof și înțelept, Constantin Noica. Perioada (cuprinsă între 1977 și 1981) semnifică pentru cei doi cel puțin, o perioadă de formare culturală și deopotrivă spirituală, esențială în destinul lor. Autorul, prin titlul secund al cărții, “Un model paideic în cultura umanistă” (paideia fiind o noțiune educativă apărută în Grecia antică, având ca deviză cultivarea intelectului…

0 Comments
27 august 2016