Am fost „În clasă” la orele lui François Bégaudeau!

Mă aflu de doisprezece ani în învățământul românesc, dar nu în poziția de profesor, ci în cea de elev. Ca și majoritatea copiilor, am considerat că școala reprezintă un loc plictisitor, o instituție menită să te învețe că „nu ai nici o șansă-n viață dacă nu urmezi sistemul impus” și un mod de tortură pentru creierele mai puțin active. Credeam că pot învăța singur ceea ce îmi doresc și că o foarte mare parte din materia studiată la clasă îmi va rămâne nefolositoare până la finalul propriei vieți.

2 Comments

Privind cu Rene Remond un secol (ne)bun

trad. Ion Doru Brana, Nemira, București, 2007 Ce rămâne dintr-un secol parcă fără de asemănare cu vreun altul de care știm? Un secol ce poate fi redus la trei sferturi din el. Prima schimbare radicală, neconștientizată atunci în 1914,  în care  secolul XIX se sfârșea prin începutul Primului Război Mondial. A doua tăietură în cursul timpului, 1989, o schimbare conștientizată prin prăbușirea regimurilor comuniste. Câte ceva din ce s-a întâmplat. De la un miliard de locuitori ai planetei la patru, distanțele…

2 Comments

Chang-dong Lee, un regizor necunoscut de (re)cunoscut

 Un peisaj montan cu un râu tăind alene munții împăduriți, un pod feroviar peste apa cu albia largă, un bărbat așteptând pe linia ferată trenul, sirena trenului apropiindu-se de pod, urletele bărbatului întinzându-și mâinile ca o pasăre pentru a-și lua zborul din această lume și țipătul din fața trenului: ‘‘mă voi întoarce!’’.  Peisajul de la începutul filmului Bakha satang (Peppermint Candy-1999) este asemănător cu cel din Shi (Poetry-2010). La începutul filmului, un trup de fată purtat de apele line ale râului…

0 Comments

Cum ordonau împărații romani uciderea unui gladiator?

Sunt sigur că la întrebarea „Cum ordonau împărații romani uciderea unui gladiator?” o mare parte dintre oameni ar fi răspuns cu „îndreptarea degetului mare în jos”. Același răspuns l-am oferit și eu în momentul în care mi-a fost pusă această întrebare, ca apoi să aflu că informația respectivă este greșită.

2 Comments

Ea

  O fată se zăreşte pe bancă. Părul ei se contrastează cu cireşii înfloriţi care o adăpostesc cu umbra lor, de fierbintele soare. Stă, pierzându-se cu vederea în gol, rezemată pe spate. Îşi aprinde ţigara. Se învăluie într-un nor de fum, gri ca și cerul ameninţător. Ea dependentă de el, fumul, el ţigara se stinge pentru ea. Trage un fum, se pierde înăuntrul ei parcă contemplând. Moartă de vie închide ochii, vie de moartă îi deschide. Ochii căprui, accentuaţi de albul clar…

0 Comments

Pielea lui Curzio Malaparte

 ‚‚Este o rușine să câștigi un război’’, încheie romanul scriitorul prin personajul principal ce-i poartă numele. Malaparte scrie despre război, participând alături de trupele aliate la eliberarea Italiei sudice. Dar scrie mai puțin despre lupte și mai mult despre efectele războiului. Odată cu eliberarea, oamenii nu-și recapătă importanța, valoarea, demnitatea, ci doar caută să-și salveze pielea. Cei eliberați, învinșii războiului, italienii sunt eroi când luptă alături de eliberatori, dar după eliberare, mizeria, sărăcia, foamea îi cuprinde ca o boală incurabilă. Italienii…

1 Comment