Terapia
Draga mea iubită, un buchet de trandafiri negri ţi-aş dărui,După le-aş da foc; ca să-mi aduni cenuşa inimii...Simte-mă până-n atriul stâng,Smulge-mi inima bătândă şi lasă-mă să plâng. Plouă cu lacrimi, tu dansezi călcându-le-n picioareTu, crudo, cine eşti, oare?Iubirea, o flacără ce moare,Tu, negrul, o non-culoare. Era odată când îmi colorai viaţa,Realizai portret în culori pastelPortret al iubirii noastreAcum, n-a mai rămas nimic din el... Acum, fărâme de cenuşă şi portret se-amestecă în sângele rece,Alcătuiesc simbolul vremii care trece.Iar eu trebuie să trec…