Categorie destinată tuturor articolelor publicate de Cătălin Spătaru.
Pentru cei 30 de ani, 30 de Requiem-uri, mai potrivite decât muzica ușoară și populară pe care voiau s-o ofere unii în amintirea lui 22 decembrie 1989, în Piața George Enescu. Un Requiem în această piață ar fi fost mai potrivit, Orchestra Radio a oferit unul în Sala Radio, dintre multele Requiem-uri, am ales 30, totuși prea puține pentru suferința și moartea oamenilor. 1. Miguel Del Castillo Garcia-Pablos: Requiem https://www.youtube.com/watch?v=6iEx-pImNk8 2. Luigi Cherubini: Requiem in C minor https://www.youtube.com/watch?v=UWQOTRLP1Cs 3. Cherubini: Requiem…
Îndemnul ‚‚să nu ne răzbunați’’ venit de la unii dintre cei care au suportat represiunea comunistă vine să rupă lanțul răzbunării, al violenței pornit din perioada interbelică. Sistemul represiv folosit de statul comunist își are originea în represiunea interbelică, în constituirea unei organizări a penitenciarelor și lagărelor unde erau închiși, internați, suspecții de acțiuni comuniste sau legionare, ce amenințau statul. Securitatea a continuat anchetarea minorilor, interzicerea vizitelor, a legăturilor cu familia, inițiate de Siguranța interbelică, ce apăra o ordine a partidelor…
Colonelul Brânzaru, boxer de categoria grea, bătăuș al Securității îl lovește în cap cu un săculeț de nisip pe deținutul politic Tertulian Langa: - Spune! - Nu spun! Lovitură în cap. - Spune! - Nu spun! Lovitură în cap. - Spune! - Nu spun! Lovitură în cap. - Spune! - Nu spun! Lovitură în cap. … De sute de ori, de o 1000 de ori, de nenumărate ori. Nu spun! Nu spun! Nu spun! Amenințat că-i bate soția însărcinată de față…
Eliberarea Ieșind afară pe poarta închisorii, abia putea vedea orbit fiind de lumina soarelui. A tânjit ani întregi, alături de ceilalți, după o rază de soare într-o încăpere având micul geam bătut cu lemne. Ani de întuneric și de lumină a becului, stând în picioare de dimineața până seara, fără să se reazeme de pat, altfel ajungeau la Neagra. Pe lângă el au țâșnit fugind câțiva țărani eliberați, împiedicându-se, căzând, numai să scape de gândul că s-ar putea răzgândi cei din…
??????????????????????????????????????????????????????????
Un cal troian în lumea academică, se declara Mircea Eliade într-o scrisoare pierdută către Julius Evola. Prin imensul ocol al erudiției, el aduce la lumină religia arhaică, religiozitatea cosmică uitată, acel strat acoperit de binecunoscutele religii, acoperit, dar nu pierdut. Aducerea religiozității arhaice, cosmice, în discuțiile din istoria și știința religiilor, în cercetările profane ale erudiților, este ca un cal troian (p. 278). Un cal troian al sacrului camuflat în profan, în profanul erudiției academice, în profanul lumii moderne (și postmoderne),…
Rugați-vă pentru omul modern, eroul faustian! Omul modern este Faustul lui Goethe biruitor asupra totului, dar care-și pierde conexiunea cu natura, cu lucrurile, cu semenii (nu facem filosofii ale comunicării, facultăți despre științe ale comunicării, rețele ale comunicării când conexiunea și comunicarea dintre noi este în criză perpetuă?). Faust, eroul modern, nu are sălaș și nu știe ce vrea, fiind ispitit mereu de posibilitatea nesfârșită și goală, de o mulțime de spectre frumoase și fără conținut, de parteneri posibili în locul…
‚‚Cultura crește din excesul vieții asupra ei înșiși…e adevărul nostru, e ordinea după chipul și asemănarea noastră’’ Cultura nu-i opusul vieții, ea este încă viață, este chiar excesul vieții, excesul biologiei, nu doar transfigurare a biologiei, ce pare să pună în centru tot biologia, nu cultura. Experiențele religioase au scos la iveală posibilitățile spirituale ale omului, experiența științifică posibilitățile sale culturale, cultura omenească este adevărul nostru, este ordinea construită de noi, este lumea omului, este omul însuși. Spiritul uman se caută…
Literatura lui Rulfo este și despre o revoluție, cum este cea a lui Rushdie din ‚‚Surâsul Jaguarului’’, dar se vrea a fi și revoluționară prin glasurile, gândurile, acțiunile personajelor cu crimele, suferințele, luptele, distrugerile lor. Toate prinse în sforțarea oamenilor de a schimba lumea în care trăiau, de a o îndura, de a o păstra. Cele 17 povestiri au personaje diferite, apărând și dispărând, prinse în lupte și revolte, în efectele lor sau în atmosfera Mexicului unde răscoalele par să se…
Umbra lui Columbus, umbra originară fără de care umbra scriitorului nu ne-ar fi atras în lumi ale trecuturilor, prin nenumărate cuvinte luând naștere chipuri spectrale, lupte, îndârjiri, reflecții, iubiri, căințe, descoperiri, apropieri de granițele, dincolo de care nici umbre nu mai sunt. Toate au consistența umbrelor, toate devin umbre, apărând și pierind în oglinda naratorului, umbre invadând mințile cititorilor, intrând și ei în lumea umbrelor, oglindind umbrele înființate de înlănțuirile magice ale cuvintelor, invocații pentru renașterea trecutului, dar neputând fi decât…
Mai curând priviri de oameni fiindcă nu numai privirile bărbaților contează în expunerea sânilor goi pe plaje, pe malurile apelor sau în parcuri, ci și privirile femeilor, în primul rând a femeii scrutând, evaluând locul, pe cei din jur înainte de a fi cu sânii goi la sânul naturii. Metoda O cercetare timp de 2 ani, cu peste 300 de persoane intervievate, femeile firește având ponderea majoritară, din diverse categorii sociale, în peste 10 plaje din Franța, parcuri, la marginea mării…
