Categorie destinată tuturor articolelor publicate de Cătălin Spătaru.

Moshe Idel cu ‘‘Mircea Eliade, de la magie la mit’’ sau calul troian (al sacrului) în lumea noastră profană
??????????????????????????????????????????????????????????

Moshe Idel cu ‘‘Mircea Eliade, de la magie la mit’’ sau calul troian (al sacrului) în lumea noastră profană

 Un cal troian în lumea academică, se declara Mircea Eliade într-o scrisoare pierdută către Julius Evola. Prin imensul ocol al erudiției, el aduce la lumină religia arhaică, religiozitatea cosmică uitată, acel strat acoperit de binecunoscutele religii, acoperit, dar nu pierdut. Aducerea religiozității arhaice, cosmice, în discuțiile din istoria și știința religiilor, în cercetările profane ale erudiților, este ca un cal troian (p. 278).  Un cal troian al sacrului camuflat în profan, în profanul erudiției academice, în profanul lumii moderne (și postmoderne),…

0 Comments

Cu Noica ‘‘Rugați-vă pentru fratele Alexandru’’, pentru om, pentru fratele Constantin și pentru noi

Rugați-vă pentru omul modern, eroul faustian! Omul modern este Faustul lui Goethe biruitor asupra totului, dar care-și pierde conexiunea cu natura, cu lucrurile, cu semenii (nu facem filosofii ale comunicării, facultăți despre științe ale comunicării, rețele ale comunicării când conexiunea și comunicarea dintre noi este în criză perpetuă?). Faust, eroul modern, nu are sălaș și nu știe ce vrea, fiind ispitit mereu de posibilitatea nesfârșită și goală, de o mulțime de spectre frumoase și fără conținut, de parteneri posibili în locul…

1 Comment

Constantin Noica despre ‚‚Mathesis sau bucuriile simple’’ sau cultura ca exces al vieții

‚‚Cultura crește din excesul vieții asupra ei înșiși…e adevărul nostru, e ordinea după chipul și asemănarea noastră’’  Cultura nu-i opusul vieții, ea este încă viață, este chiar excesul vieții, excesul biologiei, nu doar transfigurare a biologiei, ce pare să pună în centru tot biologia, nu cultura. Experiențele religioase au scos la iveală posibilitățile spirituale ale omului, experiența științifică posibilitățile sale culturale, cultura omenească este adevărul nostru, este ordinea construită de noi, este lumea omului, este omul însuși. Spiritul uman se caută…

3 Comments

‚‚Câmpia în flăcări’’ aprinse de Juan Rulfo

Literatura lui Rulfo este și despre o revoluție, cum este cea a lui Rushdie din ‚‚Surâsul Jaguarului’’, dar se vrea a fi și revoluționară prin glasurile, gândurile, acțiunile personajelor cu crimele, suferințele, luptele, distrugerile lor. Toate prinse în sforțarea oamenilor de a schimba lumea în care trăiau, de a o îndura, de a o păstra. Cele 17 povestiri au personaje diferite, apărând și dispărând, prinse în lupte și revolte, în efectele lor sau în atmosfera Mexicului unde răscoalele par să se…

0 Comments

‚‚Harpa și umbra’’, umbra lui Cristofor Columb, harpa lui Alejo Carpentier

Umbra lui Columbus, umbra originară fără de care umbra scriitorului nu ne-ar fi atras în lumi ale trecuturilor, prin nenumărate cuvinte luând naștere chipuri spectrale, lupte, îndârjiri, reflecții, iubiri, căințe, descoperiri, apropieri de granițele, dincolo de care nici umbre nu mai sunt. Toate au consistența umbrelor, toate devin umbre, apărând și pierind în oglinda naratorului, umbre invadând mințile cititorilor, intrând și ei în lumea umbrelor, oglindind umbrele înființate  de înlănțuirile magice ale cuvintelor, invocații pentru renașterea trecutului, dar neputând fi decât…

0 Comments

Jean-Claude Kaufmann anchetând trupurile de femei și privirile bărbaților într-o sociologie a sânilor goi sau a topless(ness)-ului

Mai curând priviri de oameni fiindcă nu numai privirile bărbaților contează în expunerea sânilor goi pe plaje, pe malurile apelor sau în parcuri, ci și privirile femeilor, în primul rând a femeii scrutând, evaluând locul, pe cei din jur înainte de a fi cu sânii goi la sânul naturii. Metoda O cercetare timp de 2 ani, cu peste 300 de persoane intervievate, femeile firește având ponderea majoritară, din diverse categorii sociale, în peste 10 plaje din Franța, parcuri, la marginea mării…

2 Comments

Mai este fata sau a fost mâncată? Reportajul lui Salman Rushdie despre ‘‘Surâsul jaguarului’’

 O fată călărea voioasă un jaguar, iar după un timp jaguarul s-a întors singur și zâmbitor. Cam așa ne vorbesc versurile unui anonim despre o tânără din Nicaragua, motto al cărții lui Rushdie, dar și metaforă de bază a scrierii lui despre revoluția din Nicaragua.  La apariția cărții (1987 în SUA) Rushdie a fost întrebat de un jurnalist american, cât de mult este o marionetă a comuniștilor, în sfera politicii nemaiavând parte de aceeași benevolență, ca în cea a literaturii (p.…

1 Comment

Propedeutica Doctorului Sam Parnia pentru ‘‘Ultima frontieră’’ sau o introducere pregătitoare despre EMI, conștiință, creier, viață, moarte…

 Se termină existența mea întrutotul cu moartea trupului meu? Ia sfârșit ființa mea pentru totdeauna prin stopul cardio-respirator și moartea cerebrală? Oricum ar fi formulată, o astfel de întrebare metafizică asupra sfârșitului propriei ființe l-a bântuit pe om încă din zorii umanității. Deși a fost o întrebare de care oamenii religioși sau filosofii s-au preocupat mai mult, nici unii oameni de știință nu au evitat-o și nu făcând filozofie sau teologie, ci încercând să aducă metodologia științifică în preajma sfârșitului vieții,…

2 Comments

‚‚Mitul nașterii eroului’’ într-o ‚‚interpretare psihologică a mitologiei’’ de Otto Rank

Babilonieni, hinduși, persani, egipteni, greci, romani în legendele, poemele, miturile lor au avut similitudini privitoare la nașterea și viața eroilor, întemeietorilor de cetăți, de religii sau de imperii. Cum se explică aceste similarități? Similitudini și teorii O anumită înclinație a minții umane de a se manifesta asemănător între anumite limite (Adolf Bastian, Adolf Bauer) sau o altă teorie, cea a comunității originare pe Indus, dar nedovedită. O a treia teorie este cea a migrației și împrumuturilor, spațiul babilonian fiind prima sursă…

0 Comments

‚‚Râsul’’ lui Bergson pentru trezirea omului rigid

 Râsul înseamnă trezirea omului din visul său (p. 106). Dar ce fel de vis? Un vis absurd, fără a ne da seama de absurditatea lui, lăsându-ne purtați de el ca-ntr-o distragere neconștientizată, ca un automatism, ca o rigidizare comportamentală, prin care omul se situează diferit de ceilalți, chiar împotriva vieții sociale. Cel de care râdem apare altfel, este altfel, iar el pare să-și urmeze comportamentul rizibil, ca și cum visează un vis căruia i se supune ca unei necesități.  Și de…

0 Comments