Categorie destinată tuturor articolelor publicate de Cătălin Spătaru.
Tovarășul Boris Groys nu a murit. El este viu. Este o stafie activă, iar cu sprijinul unor oameni iubitori de stafii, ne aiurește cu o mizerabilă carte. Dar să înțepăm în inimă strigoii minții umane. În traducerea cărții din 2006 (Das kommunistische Postskriptum), autorul, bucurându-se de deliciile capitalismului, ne spune că orice critică la adresa capitalismului durează cât se vinde bine, și că societatea criticabilă total este doar cea care devine comunistă, așa cum înclinația spre comunism se găsește la cine…
Sau nu, pentru o epocă hedonistă care alege ușor plăcerea ar părea că între datorie și plăcere nu este o alegere grea. Nici pentru noi, Herculeenii și Herculeenele ce ne muncim cu timpul vieții noastre, pentru a reuși cât mai bine să-l risipim. Cartea lui Grayling nu-i deloc o risipă. Pentru cei înaintați în studiul filosofiei ar fi o reluare benefică, de reamintire a unor argumente în discuția unor teme importante precum binele și răul, etica și morala, sexul, drogurile, eutanasia,…
În 1992 Bukovski copiază la Moscova cu un scanner adus din Anglia mii de documente secrete din arhivele secrete ale Partidului Comunist. Nu avea voie să xeroxeze documentele, dar să le copieze cu un scanner nu era precizat de lege, fiind un instrument abia utilizat atunci. Ca-ntr-un film american oamenii se plimbau în jurul lui, cercetau scannerul, iar el copia în continuare. Când spre sfârșit cineva a țipat că va scoate din țară documente secrete, Bukovski a continuat. N-ar fi putut…
Pe o stradă obișnuită de oraș o ușă te deschide către trecut, către ce a fost cândva o închisoare unde victimele regimului comunist erau aduse la Sighet, lângă graniță, putând fi trecute rapid în URSS în cazul prăbușirii regimului. Victimele regimului nu trebuiau să scape și mai ales nu trebuiau să povestească. Memorialul Sighet îți spune multe narațiuni dureroase despre destinele a milioane de oameni. Nume, nume ale oamenilor dispăruți, rămânând din mulți doar numele, multe nume și mai puține fețe,…
[no title] 1964 Ad Reinhardt 1913-1967 Purchased 1996 http://www.tate.org.uk/art/work/P77814
Căderea nervoasă provocată de zerouri este o boală declanșată de multele calcule cu numere de ordinul zecilor de milioane, o povară cu foarte multe zerouri, ce poate îmbolnăvi foarte ușor. În pictura secolului trecut apare trecerea de la policromie la monocromie și nulicromie, astfel că Ad Reinhardt expunea picturi total negre fiind acuzat de șarlatanie sau apreciat pentru puritatea sa estetică, la fel Robert Rauschenberg cu tablourile sale albe. Robert Rauschenberg-Pictură albă Compoziția muzicală a lui John Cage 4’33’’ este primită…
Dacă, așa cum susțin istorici ai religiilor, precum Eliade, actele, lucrurile și lumea omului aveau însemnătate sacră și simbolică în societățile tradiționale, de la a mânca, a locui, a te acupla până la a te lupta sau a călători, atunci în cultura noastră desacralizată și dezvrăjită, acestea nu mai au astfel de înțelesuri, devenind obișnuințe prin care ne satisfacem anumite nevoi. Dar nu pot fi reduse doar la așa ceva, decât banalizând viața. Înțelesurile lor sunt multiple, iar pentru a le…
Tirade, imprecații, perorații, uneori elucubrații împotriva tuturor, împotriva vechilor, noilor maeștri și restului omenirii căci nimeni nu pare să scape neatacat. Cartea este un lung discurs după un personaj, Reger, critic de artă, care-și petrece treizeci de ani din viață, de 3-4 ori pe săptămână într-un muzeu de artă din Viena, contemplând tabloul lui Tintoretto ‘‘Bărbatul cu barbă albă’’. Împletind pamfletul, comedia, invectivele, pare că nimeni nu este iertat în romanul publicat în 1985. Ziarele austriece sunt dezgustătoare și josnice precum…
În singurătate, viața noastră e un dialog cu oamenii. Când altul îmi vorbește se interpune între mine și lucruri, iar separația dintre noi dăinuiește. Când el absentează, atunci gândurile lui sunt cu mine, în solitudinea mea sunt cu ceilalți. ‘‘Căutăm societatea doar pentru ca fiecare să fugă de sine însuși, iar fugind așa, fiecare de sine, nu ne unim, ci conversăm ca niște umbre goale, mizerabile spectre umane. Oamenii nu conversează între ei decât din slăbiciune, golindu-se de înșiși, și de…
Să apuci imaginea ca o piele sau ca un corp (Bill Viola în Passage din 1987); un monitor video introdus într-un tablou, cuplat la o cameră ce-l filmează pe privitorul tabloului, încât acesta apare pe monitor, ca parte integrantă a picturii lui Martial Raysse (1967); construirea unei lumi organice printr-o sculptură digitală (Kawaguchi, Louis Bec, William Latham-Computer Artworks), Latham - Computer Artworks milioane de culori din imaginile digitale stând la dispoziția pictorilor, lui Victor Grillo constructorul unei mașini de pictat,…
Tu ești oglinda mea în care văd cine pot deveni cu adevărat, o oglindă cuprinzătoare pentru ființa mea rotindu-se și oglindindu-mă așa cum dervișul rotitor oglindește în cercul fără sfârșit perfecțiunea Dumnezeirii și a iubirii lui nețărmurite. Shams și Rumi, două oglinzi ce se răsfrâng la nesfârșit, arătându-se în ele o frumusețe neobișnuită prin nemărginirea iubirii și a cunoașterii. Așa ar fi exprimată prietenia de acum opt secole dintre dervișul rotitor Shams din Tabriz și marele poet Rumi, ce avea să…
