Categorie destinată tuturor articolelor publicate de Cătălin Spătaru.

Etica Nicomahică a lui Aristotel (cărțile I, II, III) sau despre bine, fericire, virtuți, curaj, cumpătare și alte lucruri etice

Nu ne-ar fi de nici un folos această carte, spune Aristotel, dacă nu ne-ar ajuta să devenim virtuoși (1103b). Și de ce să devenim virtuoși? Virtutea este calea supremă către fericire, fericirea fiind activitatea conformă cu virtutea (1098b). Fericirea este binele perfect, suprem, scop în sine căci nu vrem fericirea sau binele pentru altceva, în schimb sănătatea, plăcerea, inteligența, onoarea le vrem pentru a fi fericiți (1097 a,b). Și nu este îndeajuns să vrem doar plăcerea sau inteligența pentru ele însele?…

4 Comments

Cunoașterea la Kant, în „20 de întrebări și răspunsuri despre Immanuel Kant” de Mircea Flonta

Una dintre facultățile implicate în cunoaștere este rațiunea, privită de către Kant ca o „instanță supremă care decide asupra tuturor pretențiilor ce privesc cunoașterea” (pag. 14) și care se supune doar legilor pe care și le dă ea însăși. Rațiunea este o facultate a ideilor, idei pe care filozoful le diferențiază de cunoștințele propriu-zise, obținute de celelalte două facultăți ale cunoașterii: sensibilitatea și intelectul. Deși suverană, rațiunea umană are puteri limitate – „ele nu sunt pe măsura celor mai înalte aspirații…

5 Comments

Când ‚‚Viața e vis’’ alături de Calderon, pierduți printre spiralele abia deslușite ale viselor

‚‚Un vis e viața-n sine Iar visele vise doar’’(2185) ‚‚Ce este viața? Un delir. Ce este viața? Un coșmar. O nălucă, nor fugar, Și-i mărunt supremul bine’’(2180, 2185) Într-o zi, într-o clipă, din senin sau dintre norii fugari ai gândurilor, poate orice om experiază ca un fulger că toată viața sa este un vis. Un vis este viața în sinea ei. Tot ce am crezut, tot ce ne-a afectat, tot ce ne-a mistuit de-a lungul vieții, toată ‚‚realitatea’’ de coșmar sau…

2 Comments

Kierkegaard – ‚‚Frică și cutremur’’ cu Avraam, cavalerul credinței

Un om ‘‘a devenit măreț pentru că a sperat posibilul; altul pentru că și-a pus nădejdea în eternitate. Dar cel care a nădăjduit imposibilul a devenit mai măreț decât toți… Cel care a înfruntat lumea a devenit măreț învingând lumea, iar cel ce s-a înfruntat pe sine a devenit măreț învingându-se pe sine; dar Acela care s-a luptat cu Dumnezeu a devenit mai măreț decât toți’’ (pp. 66-67). Avraam s-a luptat cu Dumnezeu, biruind încercarea supremă la care a fost supus…

4 Comments

Paul Davies despre “Ultimele trei minute ale universului” sau apocalipsa după cosmologi

Cătălin Spătaru:  Când transferul de căldură va duce sistemul la o temperatură uniformă și nu va mai avea loc nici un schimb de căldură, atunci sistemul ajunge la un echilibru termodinamic, numit entropie (pp. 24-25). Orice activitate fizică tinde către un echilibru termodinamic sau entropie maximă încât nimic nu se va mai întâmpla niciodată. Aceasta este moartea termică a universului. Faptul că universul se îndreaptă spre așa ceva în mod ireversibil, arată că el nu poate să fi existat dintotdeauna, nu…

1 Comment

Metafizica lui Aristotel (Cartea A)

Cătălin Spătaru: “Toți oamenii au sădită în ființa lor dorința de a cunoaște’ ’(980a, trad. Ștefan Bezdechi), ‘‘Toți oamenii poartă în fire aspirația de a ști’’ (trad. Andrei Cornea), ‘‘Toți oamenii, prin natură, au dorința de a ști’’ (trad. Gheorghe Vlăduțescu), așa începe prima carte a ceea ce se va numi mai târziu ‘‘Metafizica’’. De la această aspirație, dorință din natura noastră, pleacă toată căutarea de pe drumurile vieții noastre, de pe drumul gândirii fără sfârșit. Ce caută Aristotel pe calea…

6 Comments

Cu Bachelard prin ‘‘Apa și visele’’ vieții

Cătălin Spătaru  ‘‘Veniți, o, prieteni, în dimineața luminoasă, să cântați râului! Unde-i prima noastră suferință? Căci am ezitat să spunem…Ea s-a născut în acele ceasuri când am îngrămădit în noi prea multe lucruri nerostite. Râul vă va învăța să vorbiți totuși, în ciuda suferințelor și amintirilor, el vă va învăța euforia prin eufuism, energia prin poem. Vă va spune, clipă de clipă, cuvinte frumoase și rotunde care se rostogolesc peste pietre’’. (p.106) Lacul face grădina fermecătoare, totul părând a se lega…

4 Comments

‚‚Ochi holbați și păr vâlvoi’’ de Trevor Norton sau cunoașterea dincolo de îndurare

Cătălin Spătaru:  Aproape banale sunt tendințele umane de a face orice pentru a dobândi puterea, gloria, bogăția, o ‚‚viață fericită’’.  A face orice însemnând activități, acțiuni de la cele istovitoare la cele de autosacrificare și/sau de sacrificare a celorlalți. Cuceritori, politicieni, aventurieri, harnici și sârguincioși până la epuizare, escroci, jefuitori și tâlhari iată doar câteva etichete puse oamenilor dedicați unor activități duse până la sacrificarea proprie și/sau a semenilor. Mai puțin cunoscuți sunt cei ce sunt mistuiți de pasiunea pentru cunoaștere,…

2 Comments

Alfred North Whitehead despre ‘‘Religia în formare’’ nesfârșită

Lumea este plină de ocazii, ocazii de actualizare a ce este ideal prin creație, ocazii în univers fiind și oamenii ce au prilejul să fie creativi realizând o concrescență pentru a plăsmui o noutate în lume, o valoare în Dumnezeu. Orice eveniment rafinat, orice creație îl introduce pe Dumnezeu în lume. Dumnezeu nu are putere, nu este Atotstăpânitorul omniscient, cu atributele lui Cezar din teologia creștină combinată cu filosofia greacă, ci este intensitatea ce contribuie la armonizare, la unificare, un fapt…

1 Comment

„Procesul” lui Franz Kafka

Radu Mihai:  Să trăiești într-un sistem corupt, într-un sistem care se manifestă cu un scop egoist, referitor la propria supraviețuire, fără vreun beneficiu adus societății, atunci trebuie să te aștepți la orice acțiune din partea celor ce i se supun, căci actele realizate de aceștia denotă doar supunere, însă nu și vreo formă de gândire critică. Sistemul le dictează mișcările acelora care „aleg” să-l urmeze, iar teama de superiorii din ierarhie elimină orice tip de obiectivitate din conștiința acestora. Astfel că…

1 Comment