Gândurile lui Marcus Aurelius către sine sau un exercițiu spiritual cu moartea, reconstituit de Pierre Hadot

După prima carte, unde Marcus Aurelius își reamintește rădăcinile, ce a învățat de la alții, cui îi este dator ș.a., în cartea a II-a, împăratul-filosof vorbește despre moarte, pieire, scurtimea timpului vieții în circa 5 paragrafe din cele 17. În cartea a III-a în circa 6 paragrafe din cele 16 se pomenește de scurtimea vieții, viața ce a mai rămas, sfârșitul vieții, moarte, după moarte etc. Moartea, nimicnicia vieții, ș.a.m.d., revenind și în celelalte cărți scrise din ,,gândurile către sine însuși''.…

8 Comments

Cercetarea tehnicilor spirituale panindiene în „Patañjali și Yoga” de Mircea Eliade

Ce este Yoga? Etimologia termenului Yoga ne indică faptul că acesta provine din termenul „yuj”, care se traduce prin „a lega laolaltă” sau „a ține strâns”, de unde și latinescul „jungere” sau „jungum”. Toate tehnicile ascetice și toate metodele de meditație din Sāṃkhya pot fi incluse sub termenul Yoga, existând o Yoga „clasică” (așa cum o regăsim în tratatul intitulat „Yoga-Sūtra”, de Patañjali), diverse forme de Yoga „populare” și altele de Yoga nebrahmanice. Yoga presupune detașarea de materie, sustragerea omului din…

1 Comment

Dr. Elisabeth Kübler-Ross despre 5 stadii în agonia bolnavului, ,,despre moarte și a muri’’ în relație cu familia și personalul medical

,,Aici, iată, eu zac în pat, iar fiecare ceas, fiecare zi este o agonie’’, spune un bolnav în fază terminală. Seminarul condus de Elisabeth Kübler-Ross s-a concentrat pe bolnavii de cancer, aflați în faze terminale, pe pacienții cu boli incurabile, aflați în agonia bolii distrugătoare, în speranța unui miracol divin sau uman, străduindu-se să încheie socotelile cu lumea aceasta, uneori în zadar, încercând să-și găsească pacea și liniștea înaintea sfârșitului, trecând peste nemulțumirile legate de atitudinea semenilor, redescoperind singurătatea originară, așa…

4 Comments

Istoria iubirii lui Simon May sau a căutărilor înrădăcinării ontologice

Iubirea platonică și Eros ca drum spre absolut Statuia lui Platon din Atena, Grecia. În Grecia Antică, iubirea a fost interpretată atât ca forță fundamentală a universului (Empedocle), a cărei dominație asupra luptei le permite celor patru elemente (pământ, aer, foc și apă) să se unească, cât și ca forță demonică ce are capacitatea de a-i afecta pe oameni și pe zei deopotrivă (după cum afirma Corul din „Antigona”). Iubirea are ca scop recăpătarea stării primordiale, a unității pierdute (mitul lui…

1 Comment

,,Meditați cu noi’’ ne îndeamnă Christophe André și 21 de experți în meditație

De ce să medităm? Foloasele sunt multe, însă meditația doar pentru foloase ar fi limitată, despre acest aspect vorbind și maeștrii zen. Meditația își este suficientă sieși și nu este mijloc pentru altceva. Când se meditează pentru a nu fi stresat, se instrumentalizează meditația, ea devenind o tehnică, însă de fapt nu mai medităm. Fiindcă intrarea în meditație este intrarea necondiționată în prezentul viu. Meditația ține de o artă de a trăi. Meditația ne transformă, ne liniștește, tocmai pentru că nu…

4 Comments

‚‚Etica” lui Spinoza demonstrată geometric începând cu ,,Deus sive Natura’’ (cartea I)

Știm, câte capete atâtea păreri, fiecare cu gustul lui, ș.a., aceste ziceri și zicători apar pentru că mulțimile mai degrabă își imaginează lucrurile decât le cunosc, oamenii nu explică natura lucrurilor, ci doar folosesc imaginația, construind existențe imaginare, în locul celor raționale. Ne încântă simțurile, lucrurile sunt atrăgătoare sau respingătoare, sunt plăcute sau urâte, frumoase, ordonate sau dezordonate, ele toate trebuie judecate după natura și puterea lor, nu după prejudecățile noastre cu privire la ele, prejudecăți la care ținem plecând de…

4 Comments

Giorgio Agamben în deschisul omului și animalului

La masa din paradis, fericiții sunt reprezentați în miniaturile unei biblii ebraice cu capete de animale, va fi omul împăcat cu natura sa de animal în paradisul unde natura sa de animal pare transfigurată? (pp. 10-11) Arhonții gnostici, creatori ai lumii întunecate, reprezentați cu capete de animale, ne arată oare că în lumea devastată de război, omul a devenit un animal, o oaie împăcată cu măcelul? (pp. 11, 15) Așa cum Kojeve, deja observa acum jumătate de secol, văzând în rușii…

1 Comment

Eu, Porphyrios, despre viața maestrului meu Plotin

Început și sfârșit Plotin nu vorbea despre neamul său, despre ziua sa de naștere, nu voia să i se facă chipul prin pictură sau sculptură. Trupul său era temniță a sufletului, nu conta prima zi a încătușării, adică ziua de naștere, fiind de fapt începutul condamnării sufletului la a purta jugul senzorialității, poftelor și pasiunilor. Chipul său cu care l-a încătușat natura, un chip zugrăvit, o copie a chipului ar dăinui după moartea unui om ca Plotin, ca și cum ar…

1 Comment

Rémi Brague în Europa, pe calea romană sau europenizarea ca universală secundaritate

Europa și-ar refuza un viitor dacă s-ar replia pe ce are particular. Calea ei romană ar fi sarcina culturală a Europei. Europa trebuie să fie conștientă de valoarea ei și valorile ei, dar și de lipsa ei de importanță. Cu valoarea ei și valorile sale perene va putea rezista barbariei interne și externe, mai mult, va trebuie să le domine; cu lipsa ei de importanță, amintindu-și că de la originile ei medievale a fost mesageră, servitoare, s-a raportat mereu la altceva,…

3 Comments

Carlo Rovelli despre ‚‚Ordinea timpului’’ complex și stratificat

Considerat de unii noul Hawking, fizicianul italian pare, cel puțin abordând problema timpului, să arate o mai mare deschidere către cultură în expunerea unui concept științific. Sau poate timpul, un concept complex ce-și păstrează misterul, uneori dureros, a impus o astfel de abordare. De la Horațiu, Mahābhārata, Eccleziast, Augustin și Saadi până la Rilke, Heidegger, Reichenbach și Proust, cartea fizicianului Rovelli aduce, alături de cunoașterea timpului din fizică, pe cea din filozofie, religie sau literatură. Mai mult, expunerea științifică a noțiunii…

0 Comments