Filosofie

Alain de Botton – Religia pentru atei (bonus, Crăciunul pentru atei)
Cătălin Spătaru / Filosofie / Literatură

Alain de Botton – Religia pentru atei (bonus, Crăciunul pentru atei)

 Cartea are multe imagini. Cine nu vrea să citească, poate „citi’’ doar imaginile. Ele fac parte din încercarea autorului de a convinge așa cum o face și religia - și prin alte mijloace decât cuvintele. Ateii ar putea să învețe acest lucru. Și ce ar mai putea să învețe cei care nu vor să împărtășească doctrinele religioase ori poveștile greu de crezut din religii?  Arta de a trăi sau răspunsul la întrebarea „cum să trăim?’’, este ceea ce-l preocupă pe Alain…

0 Comments
25 decembrie 2016
Iubirea metafizică: urme și întrebări la Jaspers
Cătălin Spătaru / Filosofie / Literatură

Iubirea metafizică: urme și întrebări la Jaspers

  ‚‚De-aș grăi în limbile oamenilor, dar dacă n’am iubire făcutu-m’am aramă sunătoare și chimval zăngănitor. …și de-aș cunoaște toate tainele și toată știința și de-aș avea credința toată… dar dacă n-am iubire nimic nu sunt. Și toate averile mele de le-aș împărți și trupul meu de mi l-aș da să ardă, dar dacă n’am iubire, nimic nu-mi folosește’’(Biblia, trad. Bartolomeu Valeriu Anania, 1 Co, 13, 1-3, ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2009).  Cu aceste rânduri, din cunoscutul imn dedicat iubirii al apostolului…

4 Comments
30 noiembrie 2016
Vremea vremuiește, ceasul umblă și lovește, iar omul îmbătrânește
Cătălin Spătaru / Filosofie

Vremea vremuiește, ceasul umblă și lovește, iar omul îmbătrânește

Să dăm cu Noica câteva Pagini despre sufletul românesc Ceasul bate, umblă odată cu pașii oamenilor, cu gândurile lor, ceasul lovește în miez de noapte sfârșind ziua, începând alta, se rupe firul vieții când vine ceasul ori se naște alta. Ceasul bate orele, omul îmbătrânește, însă toate se petrec într-o vreme ca un întreg cuprinzător de trecătoare vieți. Precum heideggerianul lumea lumește, vremea sufletului românesc vremuiește, iar în vreme stă ecclesiasticul nimic nou sub soare, eternitatea ca neschimbare în care se…

0 Comments
8 septembrie 2016
Jean-Jacques Rousseau: ultimele visări ale unui hoinar singuratic
Cătălin Spătaru / Filosofie / Literatură

Jean-Jacques Rousseau: ultimele visări ale unui hoinar singuratic

 “Azi în dumineca de Florii, s-au împlinit cincizeci de ani de când am făcut cunoștință cu doamna de Warens. Avea douăzeci și opt de ani, fiind născută o dată cu secolul. Eu nu împlinisem încă șaptesprezece și temperamentul meu, care se trezea, și de care nu știam încă, îmi umplea cu o căldură nouă inima duduind de viață’’. Așa își începe ultima plimbare, ultima visare, ultimul capitol din ultima scriere, J. J. Rousseau. O ultimă visare neterminată, dedicată unei prietenii și…

8 Comments
24 aprilie 2016
Platon sau prozac? Aceasta este întrebarea!
Cătălin Spătaru / Filosofie

Platon sau prozac? Aceasta este întrebarea!

Lou Marinoff despre (auto)consilierea filosofică  Să citim cu maeștrii:  O dată cu Epicur: ‚‚Rațiunea singură este cea care face viața fericită și plăcută prin expulzarea tuturor concepțiilor sau opiniilor false, întrucât acestea pot perturba mintea în felurite chipuri’’  Încă o dată cu împăratul Marcus Aurelius:  ‚‚timpul vieții omenești nu este decât un punct, substanța este un flux, percepțiile ei, fade, compoziția corpului coruptibilă, sufletul o adiere, soarta ceva inscrutabil, iar faima un lucru fără noimă…atunci ce-l poate îndruma pe om? Un…

3 Comments
20 martie 2016
Robert Pollack: Credința biologiei și biologia credinței
Cătălin Spătaru / Filosofie / Invitați / Radu Mihai / Știință

Robert Pollack: Credința biologiei și biologia credinței

Radu Mihai:  Știința și religia - Două elemente a căror compatibilitate pare imposibilă. Conflictul acestor elemente continuă să se manifeste în prezent, atât în mediul virtual, cât și în cel real. Există un număr mare de aspecte ce determină incompatibilitatea acestora, unul dintre ele fiind diferența conceptelor prin intermediul cărora este reflectată lumea în care trăim. Personal, am decis să accept existența acestei dualități, păstrând o egalitate pe baza căreia încerc să cuprind informații și educație din ambele părți. Acest lucru…

2 Comments
29 februarie 2016
Jaspers despre marea de la început
Cătălin Spătaru / Filosofie

Jaspers despre marea de la început

Răsărit de lună pe mare - Caspar David Friedrich Am crescut cu marea, își amintește Jaspers în autoportretul său. Din copilărie, Jaspers a fost vrăjit de marea misterioasă, având experiența neconștientizată a nemărginirii ei, marea rămânând fundalul vieții lui. Marea ca prezență a infinitului, ordine și haos nelimitat, o lume niciodată cuprinsă ca un întreg, cu valuri nesfârșite, într-o mișcare continuă, apare fără ceva fix și stabil. Din natură, marea este cea mai minunată. Perioadele lungi în contemplarea mării par și…

0 Comments
5 noiembrie 2015