„Suflete moarte” de Nikolai Vasilievici Gogol

  Vremurile de după 1812 surprind o Rusie încă feudală, în care fiecare moșier avea în posesie iobagi – suflete asupra cărora drepturile sale erau aproape nelimitate și a căror existență avea drept scop slujirea stăpânului prin muncă. În regiunile prin care ajunge personajul descris de către Nikolai Vasilievici Gogol, numărul de iobagi era departe de a se micșora, chiar dacă mulți dintre țărani mureau din cauza condițiilor aspre de muncă, epidemiilor sau din cauza înaintării în vârstă.  Recensămintele asupra populației…

0 Comments

Reuniune

Reuniune Ascuns printre brazi înalți Muntele expiră a iarnă, Iar fulgii de vânt purtați Peste el stau să se aștearnă. Dinspre falnica-i figură Se-ntrezăresc culmi înghețate Ce sporesc fără măsură Când privirea le străbate. Însă bravul râu nu știe Ce-i aia tremurătură Susurul său - melodie - Lin șoptește că-n natură Nu există frig prea aprig Nici o vreme prea geroasă Ci doar simțământul tainic Ce le spune că-s acasă. Autor: Acostăchioaei Ana-Maria Imaginea este proprie.

0 Comments

Existență

Existență Dansul atomilor e cel ce naște viață, Din explozia bătrânelor gigantice de gaz, Transformând constant materia - elemente și speranță Pentru ființe raționale, ce văd în moarte un necaz. Îndepărtați de adevăr, trăiesc cu toții-n-ignoranță, Constrânși și subjugați, dumnezeii demni de haz Admițând credință reală - înțepătură veninoasă, Ce a adus pe Terra suferință și necaz. Deși rod al existenței, se comportă aberant Căci în rol de creator el provoacă suferință, Și distruge, și omoară, și e e demn de…

0 Comments

Edward Champlin – „Nero”

  Articol realizat de Radu Mihai.  Dacă privim viața socială ca pe o piesă de teatru, atunci ne putem întreba: „Cine este cel mai potrivit actor spre a ne conduce?”. Am crede, probabil, că cel mai potrivit actor este acela care își joacă rolul cel mai bine sau, altfel spus, cel mai eficient cu putință. Însă nu întotdeauna am putut alege persoana care să ne conducă. Uneori, „piesa de teatru” aduce momente de improvizație, momente în care este nevoie ca un…

6 Comments

„Crimă și Pedeapsă” cu Raskolnikov (Feodor Mihaliovici Dostoievski)

În zăduful marelui Petersburg, într-o cămăruță stăpânită de sărăcie și la fel de neaerisită precum atmosfera de iulie a orașului, ia naștere o idee ce are să fie pe cât de necruțătoare, pe atât de plină de înflăcărare pentru Rodia Romanovici Raskolnikov. Fostul student al Facultății de Drept este cel prin persoana căruia autorul rus reușește să reflecteze în privința unor subiecte precum egalitatea dintre oameni, conceptul de socialism și sentimente profunde, precum cel de vinovăție.  Crima, în ansamblul ei, este…

0 Comments

Cu Bachelard prin ‘‘Apa și visele’’ vieții

Cătălin Spătaru  ‘‘Veniți, o, prieteni, în dimineața luminoasă, să cântați râului! Unde-i prima noastră suferință? Căci am ezitat să spunem…Ea s-a născut în acele ceasuri când am îngrămădit în noi prea multe lucruri nerostite. Râul vă va învăța să vorbiți totuși, în ciuda suferințelor și amintirilor, el vă va învăța euforia prin eufuism, energia prin poem. Vă va spune, clipă de clipă, cuvinte frumoase și rotunde care se rostogolesc peste pietre’’. (p.106) Lacul face grădina fermecătoare, totul părând a se lega…

4 Comments

„Frații Karamazov” de Feodor Mihailovici Dostoievski

  Gubernia în care-și duce veacul capul familiei Karamazov, Fiodor Pavlovici, precum și întreaga Rusie descrisă de F. M. Dostoievski în „Frații Karamazov” este una iubitoare de Dumnezeu, cu o credință neîndoielnică, ce nu poate fi zdruncinată de mințile ce gândesc dincolo de dogma creștină, îndeosebi de intelectualii care au studiat fie în Europa, fie în Moscova, și care, odată cu dobândirea cunoașterii, au adoptat și o pregnantă formă de ateism. Totuși, cei din urmă reușesc să-i facă pe credincioșii mai…

2 Comments

Autoimuni

aerul se solidifică între noi cuvintele ne îngheață pe buze își întind mâna ca un clește ca să dezrădăcineze muțenia pământului le căutăm prin vânt și ploi dar ele stau mereu la graniță și tac și noi ne prefacem că nu auzim și murim ca un azi pe mâine. poezia îi aparține Alexandrei Husarciuc ca și alegerea imaginii reprezentative

2 Comments

Haosul și Arta

Simţi parfumul, când vine spre tine,Bestie ce dansează într-un ritm alert.Cerul se întunecă, alergi şi te trezeşti inertPluteşti pe un nor ce alunecă în décorMuribund călătoreşti spre Paradisul interior,Aluneci printre speranţe şi dorinţe neîmpliniteSimţi izul plăcerilor infiniteAuzind sunetele harpei cu corzi aurite. Aterizezi pe nisipul rânced şi vezi un scaun cu 3 picioare;Avansezi curios, inima bătând cu ardoare.Curaj! Aşezându-se I se pune o întrebareSimţindu-I răsuflarea caldă, ce va face oare…“Vrei să-ţi vezi viaţa? “O sclipire aprinsă se arată ca soarele dimineaţa…

0 Comments

Despre „Ferma Animalelor” de George Orwell

 De-a lungul timpului, o parte din revoluții au izbucnit în urma unui deziderat comun al oamenilor, cel de a duce un trai mai bun într-o societate condusă de un regim bazat pe dreptate, egalitate și adevăr. Însuși termenul de „revoluție” desemnează schimbarea. Fie că este una de ordin politic, social sau de o altă natură, schimbarea aceasta este un act pe care oamenii și-au dorit să îl înfăptuiască pentru a marca un nou început, alături de noi speranțe (care uneori s-au…

5 Comments