Să ne ferim de ecologia totalitară a fanaticilor apocalipsei, alături de Pascal Bruckner!

  Europa prezentului nostru se confruntă cu o situație-limită: o societate care a eliminat sensul religios al vieții și care se află în încercarea de a identifica sensul acesteia în știință. Desigur că anularea oricărui sens al acestei vieți facilitează formarea unei angoase profunde la nivelul întregii societăți, motiv pentru care cultura europeană a avut nevoie de o restructurare puternică la nivelul tuturor activităților umane, dar în special la nivelul gândirii individuale și colective. Putem însă să discutăm despre eliminarea totală…

0 Comments

„Elixirele diavolului“ și ale lui E.T.A. Hoffmann

În 9 februarie 1812, E.T.A. Hoffmann este răscolit de povestea părintelui Cyrillus despre un frate călugăr. Amețit, aruncat în lumea visului și a fanteziei, prin adevărul vinului băut împreună cu părintele, contemplând piatra funerară a fratelui, cutremurat și înfiorat în cripta călugărilor adormiți pe vecie, poetul și muzicianul va declara mai târziu că nu va uita niciodată acea zi de 9 februarie. Acel 9 februarie fiind ‚‚o zi de însemnătate hotărâtoare până la suferința fizică’’(Cuvânt înainte, p. 9). O zi de…

0 Comments

Cu Alberto Vazquez-Figueroa pe un „Pământ virgin”, amintindu-ne de o ‚‚iubire pe o  insulă blestemată’’

Pământ virgin versus progres și civilizație Conquistadorii cucereau marile imperii amerindiene în numele religiei creștine și pentru aur, jungla amazoniană, natura virgină și sălbatică este cucerită de omul civilizat în numele progresului și pentru bani. Dar ce lasă în urmă și care sunt consecințele progresului, acest zeu al timpurilor moderne? Personajul principal, un american scârbit de războiul din Vietnam, rod al civilizației susține se întreabă: ‚‚De ce nu poate nimeni să oprească progresul? Până când vom consimți să ne distrugă? În…

1 Comment

Socratele lui Paul Johnson, “un om pentru timpurile noastre”

Dându-i-se cupa cu otravă, Socrate a întrebat dacă poate face o libație în cinstea zeilor. Ar părea o impietate să oferi otravă zeilor. Nu i s-a permis pentru că otrava este doar pentru muritorul Socrate. Filosoful înțelege și afirmă că este o datorie să spună o rugăciune pentru buna petrecere din lume. Otrava o soarbe fără șovăială și este pregătit să moară. Se întinde și se acoperă. Dezvelindu-și deodată fața acoperită, ca pentru îngropăciune, înainte de a muri îi spune lui…

8 Comments

‚‚Viața lui Iisus’’ povestită de credinciosul Paul Johnson în secolul XXI

‚‚ Era poet al virtuții, bald al dreptății, menestrel al iubirii divine. Vorbirea lui era o rapsodie, iar în predici, discursul lui era plin de palinodii și poeme’’. Iisus era mai degrabă poet, decât predicator sau orator, el gândea, judeca, vorbea cu imagini, străfulgerări, metafore inspirate de natură(p. 89). Iisus a fost un învățător eminent și un mare artist(p. 205). Ar putea surprinde caracterizarea lui Iisus ca poet și artist dacă neglijăm faptul că poezia este prezentă în cărțile Vechiului Testament…

8 Comments

O poveste de secol XIX a filologului Ernest Renan despre “viața lui Iisus”

‘‘Dacă Iisus ar reveni printre noi, el ar recunoaște ca discipoli nu pe cei care pretind că-l cuprind în întregime în câteva fraze din catehism, ci pe cei care lucrează pentru a-l continua’’(pp. 278-279). Să fie această credință dinspre sfârșitul cărții, una de autojustificare? Probabil anticipând scandalizarea multor credincioși declarați, și nu numai, din cauza cărții lui? Specialistul în limbi orientale și călătorul Ernest Renan  vrea să povestească viața unui om, a unui om extraordinar, dar a unui om, viață contopită…

0 Comments

„Pădurea întunecată” de Nicole Krauss cu povești despre regăsirea sinelui și viața de apoi a lui Kafka

 Omul, în aparență atât de neputincios prin statutu-i de muritor, exercită o forță aproape divină prin actul de a participa la Univers. Căci omului i-a fost dat să recreeze „menuha” – odihna, liniștea, pacea pe care Dumnezeu a creat-o în cea de-a șaptea zi pentru a face lumea completă, dar pe care a lăsat-o fragilă tocmai pentru a-i oferi omului ocazia de a se simți un participant, nu numai un spectator al Universului.  „Menuha” este ceea ce caută fiecare dintre noi…

0 Comments

”Opt păcate capitale ale omenirii civilizate” mărturisite de Konrad Lorenz, cu o raportare la gândurile răutății lui Evagrie Ponticul

 Există o diferență semnificativă între lumea organică și cea anorganică: manifestarea structurilor și funcțiilor dezvoltate prin intermediul adaptării, care există doar în prima lume menționată anterior. Existența acestor structuri și funcții este fundamentată de selecția naturală, iar scopul dezvoltării lor constă în asigurarea supraviețuirii speciei respective. Înțelegem deci faptul că toate structurile corporale și comportamentale ale ființelor vii există prin intermediul selecției și adaptării, motiv pentru care putem să ne întrebăm și la ce anume îi folosesc omului modern anumite comportamente…

2 Comments

Portocala mecanică

Articol realizat de Radu Mihai.   „Ei, și care va fi să fie mișcarea?”- ce să mai...depun o kișki în fața lui Bog că razcazania acestui celavek numit Anthony Burgess a fost tare horrorshow, o, Fra, căci să trăiești o jâznie într-o teamă continuă că s-ar putea în orice clipă din seară să te trezești cu niște gășkari care să te tolkaftească până-ți sare krovi pe toți pereții nu-i chiar un lucru plăcut. O, Fra, ce lume distopică a creat Burgess,…

3 Comments

Haruki Murakami și căutarea lui „Kafka pe malul mării”

 În ziua împlinirii vârstei de 15 ani, tânărul al cărui destin stă sub semnul unei profeții făcute de propriul tată își leapădă vechea viață ca pe o haină la fel de veche și devine Kafka Tamura, simbol al „corbului rătăcit și singuratic” al cărui drum va fi călăuzit de celălalt eu al său – tânărul pe nume Corbul – absent fizic, dar prezent înăuntrul lui Kafka Tamura ca o voce a cărei ecou răsună în toată ființa adultului în devenire.  Fuga…

0 Comments