Să încercăm să înțelegem viața, alături de Alfred Adler

Natura umană în viziunea psihologiei individuale  Psihologia individuală este denumirea științei propuse de Adler în vederea înțelegerii psihicului uman și a omului în deplinătatea sa. Ideea unei psihologii individuale provine din credința acestui psihoterapeut austriac în unicitatea și individualitatea fiecărei persoane: „Psihologia individuală încearcă să vadă viețile individuale ca pe un întreg și privește fiecare reacție în parte, fiecare acțiune și fiecare impuls ca pe o expresie a atitudinii unui individ față de viață.” (p. 9). Personalitatea umană reprezintă un întreg…

4 Comments

Viziuni asupra preconștientului din cadrul celui de-al 46-lea Congres al psihanaliștilor de Limbă Franceză

 În perioada 8 – 11 mai a anului 1986, în orașul belgian Liège, s-a desfășurat cel de-al 46-lea Congres al Psihanaliștilor de Limbă Franceză. Unul dintre subiectele principale ale acestei ediții a fost preconștientul: mai precis, modul în care acesta se formează, particularitățile sale de manifestare, relațiile pe care le întreține cu anumite procese psihice, dar și rolul pe care acesta îl are în viața psihică a individului uman, în special în dezvoltarea tulburărilor psihice.  Toate cele 9 studii și rapoarte…

2 Comments

Perspectiva trăsăturilor: dezvoltarea personalității umane în teoria lui Gordon Allport

Perspectiva trăsăturilor La începutul anilor 1920, perspectiva trăsăturilor a început să se concretizeze prin intermediul multiplelor puncte de vedere ale acelei perioade referitoare la mecanismele și activitatea personalității umane din afara contextului clinic (Carducci, 2009). Conform lui Allport (1922, pag. 11, apud. Ibid.), „problema psihologică a personalității este strict obiectivă”, astfel că studiul și evaluarea personalității ar trebui să se realizeze în conformitate cu o serie de reguli împrumutate din diverse discipline științifice. Elementele comune ale teoriilor trăsăturilor evidențiază „orientarea de…

1 Comment

Perspectiva învățării: teoria lui B. F. Skinner asupra dezvoltării personalității (condiționare clasică/condiționare operantă) și teoria învățării sociale

Teoria lui B. F. Skinner asupra dezvoltării personalității umane  În viziunea lui B. F. Skinner, comportamentul uman vizibil poate fi înțeles prin studierea răspunsurilor acestuia la interacțiunea cu factorii de mediu, motiv pentru care psihologul american considera că termenul de personalitate este inutil în încercarea de a explica manifestarea comportamentului respectiv. De asemenea, Skinner considera că încercarea psihodinamică de a explica comportamentul uman printr-o structură internă de tip Sine, Eu, Supraeu este sortită eșecului, căci structurile interne nu pot fi observate…

3 Comments

Perspectiva învățării: teoria lui John Dollard & Neal Miller asupra dezvoltării personalității

Perspectiva învățării  Pentru început, este necesar să menționez că bazele acestei perspective sunt oferite de orientarea școlii behavioriste de psihologie, care s-a dezvoltat pe parcursul secolului anterior prin intermediul lui J. B. Watson. Acesta din urmă considera că psihologia ar trebui reorientată de la studiul conștiinței și al introspecției către analiza reacțiilor indivizilor umani în cadrul unor contexte situaționale. În acest sens, putem deduce faptul că obiectul de cercetare al behaviorismului este comportamentul uman.  Comportamentul reprezintă o „conduită a unui subiect…

0 Comments

„Privind soarele în față” sau privind moartea în față cu Irvin Yalom

  Pornind de la maxima lui François de la Rochefoucauld – „Soarele și moartea nu pot fi privite în față”, Irvin Yalom își propune să facă posibilă confruntarea cu moartea prin privirea ei în față, căci „A privi moartea în față, cu asistență profesională, nu numai că atenuează groaza, dar face viața mai intensă, mai prețioasă, mai plină de savoare” (p. 222). În acest demers, autorul apelează la numeroase cazuri întâlnite în practica psihoterapeutică, prin exemplificarea cărora încearcă să indice cum…

0 Comments

Perspectiva umanistă a dezvoltării personalității: teoria ierarhică a motivației umane și autoactualizarea, teoria rogersiană a personalității

Perspectiva umanistă   Pe parcursul istoriei sale, conceptul de gândire umanistă a suferit diverse modificări, începând cu Antichitatea, trecând prin perioada Renașterii, iar apoi prin cea a fenomenologiei și a existențialismului. În psihologie, acest tip de gândire a beneficiat de o manifestare de natură teoretică, dând astfel posibilitatea concretizării perspectivei umaniste, dar și a școlii de psihoterapie umanistă (Stefaroi, 2012).   Începutul anilor 1950 reprezintă perioada de dezvoltare a psihologiei umaniste. Aceasta din urmă a apărut ca reacție critică la adresa…

0 Comments

Perspectiva cognitivă a dezvoltării personalității umane, variabilele cognitive ale personalității și teoria alternativismului constructiv

Perspectiva cognitivă a dezvoltării personalității umane   Această perspectivă are ca scop explicarea diferențelor individuale dintre oameni, la nivelul personalității acestora, prin intermediul diferitelor modalități de procesare a informațiilor care provin din mediul extern. Predecesorul teoriei modelelor cognitive este Kurt Lewin, care, prin teoria proprie asupra comportamentului, încearcă să explice formarea reprezentărilor mintale ale acelor elemente pe care un individ le consideră ca fiind foarte importante, dar și modalitatea în care fiecare individ își organizează elementele cognitive pe parcursul vieții (Burger,…

0 Comments

O perspectivă biologică asupra dezvoltării personalității umane: teoria trăsăturilor biologice și teoria evoluționistă

   Perspectiva biologică reprezintă prima încercare de înțelegere și de explicare a modalității prin care se formează personalitatea umană. Scopul acestei perspective constă în identificarea diferențelor de reacție ale indivizilor umani, în momentul în care se află în diverse contexte situaționale. Acest lucru se realiza prin diferențierea tiparelor de comportament sau de răspuns ca reacție la contactul cu un stimul aflat în mediul extern (Engler, 2014). În viziunea lui Eysenck (1982), diferențele umane individuale sunt determinare de dispozițiile personalității, adică de…

0 Comments